Inadmissibility of appeal against a definitive cassation admissibility decision due to exhaustion of ordinary remedies under Article 432(4) Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1.192 din data de 16 aprilie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2018, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cererea de contestaţie în anulare spre competenta soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia penală.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1.192 din data de 16 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2018, s-a dispus disjungerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. c) şi g) C. proc. pen. şi înaintarea acesteia la registratură, în vederea formării unui nou dosar; s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON; în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 3.262/2018 din 28/09/2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2017, apreciind-o nefondată şi neîntemeiată, solicitând anularea acesteia.

În motivare, contestatorul a menţionat că expertiza psihiatrică nu a fost luată în considerare la pronunţarea soluţiei de achitare.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că deşi este formulată în termenul prevăzut de lege, aspectele învederate în cuprinsul ei nu pot constitui vreunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 lit. a) - i) din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a declarat apel, susţinând că nu a fost de acord cu stabilirea de către medicul de familie a dreptului de conducere a autoturismului pe drumurile publice, medicul declinându-şi competenţa; expertiza medico-legală psihiatrică nu a fost făcută doar pentru a se da o hotărâre judecătorească, ci din dorinţa de a se obţine informaţii cu caracter strict secret; atâta timp cât numele său este implicat în mai multe dosare penale aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate exista un dialog între el şi I.M.L., cu atât mai mult cu cât, unele probleme au fost deja discutate şi analizate de Curtea Constituţională; pe rolul Judecătoriei Craiova se află şi Dosarul nr. x/2019, în procesele-verbale ataşate la acest dosar consemnându-se informaţii militare; motivarea deciziei s-a făcut ulterior declinării competenţei în dosarul disjuns din Dosarul nr. x/2018, respectiv Dosarul nr. x/2019, încălcându-se astfel legea.

Instanţa de apel a constatat fondată calea de atac, însă pentru alte aspect decât cele învederate de apelant, şi anume competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin decizia instanţei de apel, ca urmare a respingerii apelul ca nefondat, aparţinea curţii de apel şi nicidecum judecătoriei.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, reiterând motivele invocate în calea de atac iniţial formulată, solicitând, în esenţă admitere lui aşa cum a fost formulat.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea unui apel, cale de atac exercitată de A. împotriva unei decizii pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în calea de atac a apelului prin care s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare fundamentată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., de către instanţa competentă.

Se reţine, astfel, că Sentinţa penală nr. 1.192/16 aprilie 2019 a fost pronunţată în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Apelul declarat de A. împotriva Sentinţei penale nr. 1.192/2019 a Judecătoriei Craiova, a fost apreciat ca admisibil şi fondat, Curtea de Apel Craiova dispunând rejudecarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, motivat de faptul că hotărârea judecătorească a primei instanţe a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială, apreciindu-se că instanţa competentă era Curtea de Apel întrucât contestaţia în anulare formulată viza o hotărâre rămasă definitivă în calea de atac a apelului.

Se constată că Decizia penală nr. 1.162/2019 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova în procedura reglementată de art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevede că "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, şi va obliga apelantul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1.622 din data de 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - ED