Appellate decision on execution objection is final and not subject to appeal

Asupra admisibilităţii contestaţiei formulate,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cerere formulată de contestatorul A.

S-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice, solicitare formulată de contestatorul A.

S-a respins, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de apel Braşov.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Braşov, la data de 4 mai 2020, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de apel Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei la executare a invocat, în esenţă, că decizia menţionată mai sus încalcă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016, întrucât în Dosarul nr. x/2016 mandatele de interceptare au fost emise pe siguranţă naţională, la data 9 iunie 2020, sens în care contestatorul a formulat în scris o şi două cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice, iar la data de 10 iunie 2020, acelaşi contestator a depus un memoriu în care detalia motivele contestaţiei la executare formulate, solicitând, totodată, să se constate nulitatea absolută a interceptărilor din dosar. Şi

În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că, prin Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, părţile civile B., C., D. şi inculpatul E. împotriva Sentinţei penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre ce a fost desfiinţată, în parte, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., soluţionarea laturii civile şi greşita reţinere a stării de recidivă faţă de inculpatul E.

Rejudecând în aceste limite, s-a dispus faţă de inculpatul E. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

S-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv de la 10 iunie 2016 la 18 mai 2017.

S-a descontopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată F.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată E.), şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

S-au majorat pedepsele aplicate faţă de inculpat, după cum urmează:

- de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 3 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată F.);

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată E.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 şi 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10 iunie 2016 la 20 ianuarie 2017 şi de arest preventiv de la 18 februarie 2017 la zi.

Au fost obligaţi inculpaţii E., A., G., H. şi I. la plata de despăgubiri civile către părţile civile B., C. şi D., după cum urmează: echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR a sumei de 67.000 euro plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plăţii; suma de 3.300 RON plus dobânda legală calculată de la data de 30 august 2015 la data plăţii cu titlu de daune materiale.

S-a respins acţiunea civilă promovată de părţile civile cu referire la inculpatul J.

S-a înlăturat dispoziţia din sentinţa apelată privind latura civilă cu referire la inculpatul J.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I. perioada de arest la domiciliu de la data de 9 iunie 2016 la 18 mai 2017.

S-a constatat că inculpaţii H., G. şi K. sunt arestaţi în alte cauze.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii I., G., H., K. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În ceea ce priveşte cererea contestatorului de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a reţinut că, în cauză contestatorul A. a formulat contestaţia la executare cu privire la Decizia penală nr. 623/Ap pronunţată de Curtea de apel Braşov la data de 7 iulie 2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu prezenta cauză (ce are ca obiect contestaţia la executare) fiind, aşadar, inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice a constatat că titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea unui astfel de conflict juridic de natură constituţională sunt prevăzuţi în mod expres şi limitativ de lege. Părţile din dosarele aflate pe rolul instanţelor nu pot fi titulari ai unei astfel de sesizări, ţinând seama de dispoziţia legală menţionată mai sus, astfel că, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice.

Cu privire la contestaţia la executare formulată, Curtea a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face (...) când se iveşte (...) vreo împiedicare la executare, sens în care observă că aspectele invocate de contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare nu se încadrează în situaţiile vizate de textul legal menţionat, criticile contestatorului vizând aspecte ce nu au legătură cu executarea hotărârii penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie condamnatul A., contestaţie ce a vizat, atât dispoziţia de respingere a contestaţiei la executare, cât şi dispoziţiile de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice.

Înalta Curte prin Decizia nr. 574 din data de data de 24 septembrie 2020 a soluţionat recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020, cauză ce făcut obiectul Dosarului nr. x/2020

La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată de condamnatul A., având în vedere că decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia la executare este definitivă.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020), s-a respins, ca nefondată contestaţia la executare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de către condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de apel Braşov, este definitivă.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, se poate face contestaţia la executare, iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac, ci un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei.

În prezenta cauză, titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestaţia la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de apel Braşov, hotărâre pronunţată ca instanţă de apel, ultim grad de jurisdicţie ordinară.

Înalta Curte constată că, prin decizia contestată s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, părţile civile B., C., D. şi inculpatul E. împotriva Sentinţei penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre ce a fost modificată, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A. şi soluţionarea laturii civile.

În practica constantă a instanţelor, s-a statuat că, în condiţiile în care hotărârea primei instanţe a fost modificată în căile de atac, în speţă în apel, ceea ce se execută este hotărârea instanţei de apel, care a desfiinţat sentinţa sub aspectul la care se face referire prin contestaţia la executare, astfel că instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută este instanţa de apel, competentă să soluţioneze contestaţia le executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Titlul reprezentat de o decizie pronunţată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de instanţa ce a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită (Decizia penală nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de apel Braşov) nu este supusă vreunei căi de atac, nefiind o hotărâre a primei instanţe, ci a instanţei de apel, iar hotărârile pronunţate în apel sunt definitive, sens în care şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. în raport cu care hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, nu au incidenţă în prezenta cauză.

În speţă, condamnatul a formulat contestaţie împotriva unei decizii penale pronunţate de curtea de apel, ca instanţă de apel, şi nu în primă instanţă. Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac formulată în cauză, nefiind admisibil a se recunoaşte o cale de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 272/Ap din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM