Romanian citizen's surrender on German EAW upheld for aggravated jewelry store theft

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) şi art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020, de către un judecător al Judecătoriei Regensburg, în baza mandatului de arestare preventivă din data de 16 septembrie 2019, în dosarul nr. x G8 2586/19, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român ).

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 27 noiembrie 2020 până la data de 26 decembrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 16 noiembrie 2020, ora 15:00 şi arestată provizoriu, în vederea predării, începând cu data de 17 noiembrie 2020 până la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru întreaga durată a procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, în cuantum de 1.012 RON, a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data de 17 noiembrie 2020, a fost înregistrată pe rolul instanţei, în procedura semnalării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020 de către autorităţile judiciare germane, faţă de persoana solicitată A.

Prin Încheierea din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus, în procedura semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, referitoare la mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Republica Federală Germania, arestarea provizorie, în vederea predării, cu privire la persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 17 noiembrie 2020 şi până la data de 1 decembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea acestuia în limba română.

La data de 23 noiembrie 2020, a fost depus mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Republica Federală Germania privind persoana solicitată A.

La termenul din 17 noiembrie 2020, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, prin videoconferinţă, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare (Republica Federală Germania), invocând contextul pandemic actual.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că, în privinţa persoanei solicitate A. (cetăţean român), a fost emis, la data de 13 octombrie 2020, de către un judecător al Judecătoriei din Regensburg (Republica Federală Germania), un mandat european de arestare, întemeiat pe un mandat de arestare preventivă datând din 16 septembrie 2019 - Dosar nr. x Gs 2586/19, în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la infracţiunile de furt calificat deosebit de grav şi deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 (1), 243 (1), 303 (1), 303c, 52 din C. pen. german, pentru care durata maximă a pedepsei este de 10 ani închisoare, în raport cu următoarea situaţie de fapt:

La data de 12 august 2018, a spart vitrina magazinului de bijuterii B. din localitatea Regensburg şi a sustras bijuterii cu valoarea între 10.000 şi 15.000 de euro, provocând şi alte avarii cuantificate la 1.000 de euro.

Instanţa a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, întrucât pedeapsa prevăzută în legislaţia statului emitent pentru infracţiunile care fac obiectul urmăririi penale efectuate de către autorităţile judiciare germane şi au motivat emiterea mandatului european de arestare are o durată maximă care depăşeşte 3 ani închisoare (infracţiunea de furt calificat deosebit de grav). Mai mult, cerinţa dublei incriminări este îndeplinită (conform alin. (2) întrucât, independent de elementele constitutive şi de încadrarea juridică, legea penală română incriminează, la rândul său, infracţiunea de furt calificat (în art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen.).

Totodată, a reţinut că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a arătat că Parchetul nu a furnizat informaţii din care să rezulte că, în prezent, persoana solicitată ar fi cercetată penal de către autorităţile judiciare române în vreo cauză.

Totodată, simpla susţinere a inculpatului că nu doreşte să fie predat autorităţilor judiciare germane invocând pandemia de COVID-19 nu se încadrează în motivele de refuz indicate expres şi limitativ la art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, neputând conduce la respingerea sesizării.

Împotriva Sentinţei penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A. solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, invocând starea medicală şi situaţia familială (are în întreţinere cu copil minor), precum şi aspectul că nu se va sustrage procedurilor judiciare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la executarea mandatului european de arestare faţă de persoană solicitată A. şi a dispus arestarea în vederea predării autorităţilor judiciare din Republica Federală Germania, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27 noiembrie 2020 până la data de 26 decembrie 2020, inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că faţă de persoana solicitată a fost emis Mandatul de arestare din 16 septembrie 2019 - dosar nr. x Gs 2586/19 de către judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului Judiciar Lyon, în vederea efectuării urmăririi penale, cu privire la infracţiunile de furt calificat deosebit de grav şi deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 (1), 243 (1), 303(1), 303c, 52 din C. pen. german, pentru care durata maximă a pedepsei este de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 12 august 2018, persoana solicitată A. a spart vitrina magazinului de bijuterii B. din localitatea Regensburg şi a sustras bijuterii cu valoarea între 10.000 şi 15.000 de euro, provocând şi alte avarii cuantificate la 1.000 de euro.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, din menţiunile cuprinse în mandatul de arestare, rezultă că acesta a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, conform dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată [infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., în raport cu situaţia de fapt expusă]. Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare.

Înalta Curte aminteşte că instanţa de judecată în această procedură hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Instanţa de control judiciar constată că nu este incident niciun motiv de refuz nici obligatoriu şi nici facultativ al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 114 şi art. 58 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când "din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia…". Aşadar, textul se referă la o situaţie personală deosebită a persoanei solicitate care reclamă amânarea predării şi nu este incident în cauză în condiţiile în care nu a fost evidenţiată o astfel de situaţie.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Astfel că solicitarea contestatorului de a se lua o altă măsură preventivă (arest la domiciliu sau control judiciar) nu se justifică în contextul dispoziţiilor legale sus menţionate, măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.

Măsura arestării preventive în vederea predării către autorităţile judiciare germane este justificată şi de scopul asigurării bunei desfăşurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate şi în contextul efectuării de cercetări pentru infracţiuni grave evaluate prin urmarea produsă şi modul de operare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM