Extradition refusal for war crimes based on fair trial guarantees and dual criminality analysis

Deliberând asupra contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 52, raportat la art. 22 alin. (2) şi art. 27 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Republicii Bosnia şi Herţegovina, privind extrădarea persoanei solicitate A.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în baza difuziunii de urmărire internaţională nr. 2019/37860 din 22 martie 2019, emisă de autorităţile judiciare din Republica Bosnia şi Herţegovina, începând cu data de 29 mai 2019 până la data de 8 iulie 2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Adresa nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 37 alin. (1) şi (2), precum şi art. 40 - 45 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către Bosnia şi Herţegovina a numitului A., până la prezentarea cererii de extrădare.

În cuprinsul sesizării, se arată că acesta este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de crimă de război împotriva civililor, prev. de art. 142 alin. (1) în relaţie cu art. 22 din C. pen. din S.F.R din Iugoslavia, în baza difuziunii de urmărire internaţională nr. x, urmare a emiterii pe numele său a mandatului de arestare cu nr. x, pronunţat la data de 6 martie 2019, în dosarul nr. x, de Tribunalul Doboj - Bosnia şi Herţegovina (dosar secretariat general Interpol nr. x)

Din înscrisurile înaintate de autorităţile din Bosnia şi Herţegovina a rezultat că, în fapt, la data de 5 mai 1992, în faţa casei victimei B., mai multe persoane îmbrăcate în uniformă militară, printre care şi cetăţeanul suedez şi bosniac A., au coborât dintr-un camion şi au dus-o pe victima B., pe mama acesteia şi pe sora sa, C., în şcoala "D." pentru a-i pune într-o sală de gimnastică. În această sala au fost aduse apoi mai multe persoane de naţionalitate croată, care au fost apoi interogate de un poliţist. Ulterior, în cursul nopţii, în sala de gimnastică A., împreună cu alte două persoane, au preluat-o pe victima B., ducând-o într-o altă sală, unde victima a fost interogată şi supusă la violenţe de către A., împreună cu o altă persoană.

Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reţinerii prin Ordonanţa nr. 230/II/5/2019 din data de 29 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin încheierea din 29 mai 2019, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 25 zile, de la data de 30 mai 2019 până la 23 iunie 2019, inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, măsură care a fost menţinută prin Încheierea din 20 iunie 2019, pe o durată de 15 zile, începând cu 24 iunie 2019 până la data de 8 iulie 2019, inclusiv.

La data de 5 iulie 2019, Curtea a repus cauza pe rol pentru depunerea cererii de extrădare, a rezultatului controlului de regularitate, precum şi pentru ca statul solicitant să dea asigurări că pedeapsa cu moartea nu se va executa, urmând a fi comutată.

Prin Încheierea din data de 8 iulie 2019, Curtea a constatat că măsura preventivă urma să înceteze de drept, la ora 24:00, a aceleiaşi zile, în contextul în care cererea de extrădare nu fusese trimisă, de statul solicitant, în interiorul celor 40 zile, pentru care putea fi dispusă măsura arestului provizoriu, în condiţii de urgenţă, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 republicată.

Cererea de extrădare şi documentele aferente precum şi controlul de regularitate au fost înaintate instanţei la data de 15 iulie 2019.

După cum rezultă din cererea de extrădare transmisă pe cale diplomatică de autorităţile judiciare ale Bosniei şi Herţegovinei, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la data de 6 martie 2019 de către Curtea Regională din Doboj - republica Srpska - Bosnia şi Herţegovina, sub nr. x. Totodată, s-a trimis, odată cu cererea de extrădare, decizia Curţii regionale din Doboj din data de 21 februarie 2019 privind determinarea/stabilirea detenţiei.

S-a reţinut în această decizie că:

"Ordinul de efectuare a anchetei este in sarcina suspectului, deoarece, încălcând regulile dreptului internaţional, cuprinse în articolul 3, poziţia 1 punctul a) al Convenţiei de la Geneva privind protecţia cetăţenilor in timpul războiului din 12 august 1949 şi articolul 13 poziţia 2 în legătură cu articolul 4 poziţia 1 şi 2 punctul a) al Protocolului adiţional la Convenţia respectiva privind protecţia jertfelor conflictelor armate non- internaţionale din 8 iunie 1977 (Protocol II), în timpul conflictelor armate în Bosnia şi Herţegovina, între Forţele armate organizate ale Armatei Republicii Srpska, pe de o parte, şi Armata BiH şi Consiliul Croat al apărării, pe de altă parte, pe data de 5 mai 1992, în timp de seară, în localitatea Kalenderovd, municipiul Derventa, după ce a fost scutit de libertate, deterioratul B., a fost dus în încăperile sălii de educaţie fizică ale şcolii generale "D.", unde au fost închise şi alte persoane de naţionalitate Croată, împreună cu E. şi F., i-a comandat lui B. să iasă din sală, iar apoi l-a dus într-o încăpere unde l-a lovit cu piciorul drept în regiunea rinichilor, iar apoi, împreună cu sus-numiţii G. şi H., a încălcat integritatea corpului deterioratului, lovindu-l cu mâinile, picioarele şi patul puştii pe tot corpul, iar apoi i-a comandat să se aşeze pe un scaun şi a început să-l interogheze, solicitând informaţii unde se află "uitase, comenzi, legături", din nou l-a lovit pe acesta peste tot corpul, şi totul a durat pe parcursul aceleiaşi seri de la orele 23:00 pana la 01:00 dimineaţa, când deterioratul este adus înapoi în sala de educaţie fizică, unde a rămas până la 19 mai 1992, când i-au dat drumul acasă.

Din dovezile adunate în timpul cercetării, şi anume: declaraţia martorului - deterioratului B., martorului I., J., K., L., respectiv nota oficială numărul x din 29 martie 2013, Nota oficială numărul x din 5 aprilie 2013, Nota oficială numărul x din 14 iunie 2013, reiese suspiciunea fondată că suspectul A. a săvârşit faptul penal crimă de război împotriva poporului civil din articolul 142 poziţia 1 în legătură cu articolul 22 Legea privind C. pen. al SFRJ (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia).

Martorul B. relatează că pe 5 mai 1992, în faţa casei sale a venit un camion cu 8 soldaţi printre care soldaţi i-a recunoscut pe M., E. şi A., şi persoana despre care mai târziu a aflat că se numeşte G. În continuare, spune că, pe el, pe mama lui şi pe sora lui C., cu camionul i-au dus la şcoala generală D., unde i-au cazat în sala de educaţie fizică. Pe lângă ei au mai adus persoane de naţionalitate Croată. Atunci, fiecare din ei a fost dus la interogare la ofiţerul de politie, care crede că s-a numit L. Nimeni nu s-a plâns de relaţia Iui L. faţă de ei.

În aceeaşi noapte, în sala unde era deterioratul, au venit E., A. şi N., care i-au comandat să se ridice şi să meargă cu ei. La ieşire, l-a văzut pe O., pe care nu-l acuza pentru nimic, deoarece nu a putut să-i oprească pe cei trei să-l ducă. În continuare, spune că a fost dus într-o încăpere, sala de clasă, unde prima lovitură o primeşte de la A. în regiunea rinichilor. Apoi l-au aşezat pe un scaun şi au început să-l întrebe unde sunt cazate "ustase", comanda lor, legăturile, bucătăria şi altele. În timp ce puneau întrebări, tot timpul îl loveau pe deteriorat cu mâinile şi picioarele peste tot corpul. Îşi aminteşte că de trei ori a căzut de pe scaun, iar ei l-au ridicat şi au continuat să-l lovească cu picioarele în piept, spate, precum şi cu patul puştii peste umeri. Când a căzut a treia oară de pe scaun, l-au stropit cu apă, şi au crezut atunci că şi-a pierdut conştiinţa. Toată acea interogare a durat mult timp, după ce l-au adus înapoi în sală, mai exact l-au aruncat, deoarece din cauza bătăilor nu a putut să meargă pe picioare. Spune că i-au dat drumul pe 19 mai 1992 şi atunci i-a fost comandat să nu se îndepărteze de acasă şi că va fi controlat zilnic. În declaraţia dată de către deteriorat, în încăperile acestei procuraturi, aceasta a rămas în concordanţă cu declaraţia sa anterioară.

În declaraţia sa, martorul I. spune că pe B. îl cunoaşte din anii tinereţii, dintotdeauna au fost în relaţii bune, şi în anul 1992 a plecat să-l viziteze pe B., deoarece a fost arestat şi închis într-un depozit mic, din componenţa unui magazin. Atunci l-a văzut pe B., care a ieşit numai până la uşa de la intrare şi a văzut ca B. este vânăt la faţă şi în regiunea coastelor, tot umflat, şi atunci B. i-a spus că l-au bătut. Când i-au dat drumul lui B. din acea închisoare, atunci B. i-a povestit că l-au bătut, printre alţii, şi un anume P., al cărui prenume nu-l ştie, dar că este fiul lui Q., apoi fiul avocatului R. şi alţii. B. i-a povestit că l-a arestat M., şi încă nişte persoane, care au aparţinut de poliţia militară autodeclarabilă.

În declaraţia sa, J. a spus că pe B. îl cunoaşte dinainte de război, şi că cu el a fost în relaţii bune. Acest martor spune şi că în luna aprilie a fost rănit, şi că până la întoarcere la unitate, mergea la pansat, la dispensar, în localitatea Gornji Kalenderovci. Aici, în faţa clădirii, l-a observat pe B., a vorbit cu el câteva minute şi a observat ca lui B. îi este mare teamă şi a vorbit că se simte bine, dar a fost evident că B. a fost bătut. Spune că a văzut vânătăi, răni şi umflături pe faţă. Spune că B. nu i-a spus cine l-a bătut, probabil pentru că s-a temut.

În declaraţia sa, martorul K. spune că pe B. îl ştie de dinainte de război şi-i este cunoscut din poveştile lui B., dar şi din cele povestite de vecinul lui B., pe nume S., că B. în timp ce a fost închis a fost maltratat fizic şi psihic, menţionând că S. între timp a decedat.

Martorul L., în declaraţia sa, spune că persoanele civile de naţionalitate croată au fost închise în localitatea Kalenderovci, şi că el a interogat persoanele civile de altă naţionalitate care au fost închise, îşi aduce aminte că printre ei a fost şi B., mama lui şi sora lui C., de asemenea relatând că-i este cunoscut că au avut loc scutiri de libertate şi arestări de persoane din partea echipei de intervenţii şi-i este cunoscut că membrii acelei echipe au fost F. din Derventa, un anume T. care este fiul avocatului din Derventa, un anume U., un anume P., căruia nu-i ştie prenumele, dar crede că se cheamă V., iar numele tatălui este Q. din Derventa, iar de alţii nu-şi poate aduce aminte.

Când se aduc în legătură declaraţiile acestor martori cu alte dovezi depuse, fondat se poate ajunge la concluzia că acest suspect, că complice a efectuat fapta penală numită, respectiv există astfel de grad de suspiciune rezonabilă suficient pentru existenţa condiţiilor generale pentru stabilirea detenţiei. La o astfel de stare a lucrurilor, se poate trage concluzia fiabilă că în faptele suspectului s-au împlinit toate trăsăturile legale ale faptei penale crimă de război împotriva civililor din art. 142 poziţia 1 în legătură cu art. 22, Legea privind C. pen. al SFRJ (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia), respectiv încălcarea gravă a dreptului umanitar internaţional, prin care este îndeplinită condiţia generală pentru determinarea detenţiei."

La termenul din 3 iulie 2019, fiind audiat, conform art. 46 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare bosniace.

Examinând actele dosarului, în raport de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Constanţa a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări şi că nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării statuate în art. 21 din Legea nr. 304/2004.

În ciuda acestor constatări, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării de sănătate, din redactarea acestui text de lege reieşind că vârsta sau starea de sănătate constituie cu precădere doar unele dintre cauzele care pot determina refuzul extrădării unei persoane, însă nu şi singurele cauze de refuz ale extrădării.

Astfel, s-a arătat că se impune sublinierea că persoana extrădabilă A. se găseşte în România din anul 1992, de aproximativ 10 ani este stabilit în Constanţa (după ce o perioadă de 5 ani a locuit în Suedia, fiind şi cetăţean suedez), este căsătorit din anul 2017 cu numita W., cetăţean român, are 2 copii gemeni, minori, născuţi în anul 2017, este asociat unic al unei firme din mun. Constanţa, constituită în anul 2018, fiind evident că predarea sa autorităţilor din Republica Bosnia şi Herţegovina ar influenţa iremediabil viaţa privată şi de familie a acesteia, conducând la o ruptură, imposibil de reparat, în condiţiile în care echilibrul familial, odată distrus, nu ar mai putea fi remediat niciodată, eventuala predare a persoanei extrădabile afectând deopotrivă şi soţia şi cei doi copii, toţi cetăţeni români.

În susţinerea argumentului dezvoltat anterior, s-a evocat şi situaţia în care echilibrul vieţii private, a persoanei solicitate, clădit în cei 28 de ani de la comiterea pretinsei fapte, reţinută în sarcina acesteia, ca şi crimă de război, nu are cum să nu fie grav afectat de eventuala predare către autorităţile emitente, câtă vreme acest echilibru a fost caracterizat de stabilitate, continuitate şi fluenţă, în răstimpul de când se află în România.

Mai mult decât atât, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 302/2004, republicată. Conform acestora: "Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către statul solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată."

Deşi răspunsurile primite de la autorităţile din republica Bosnia şi Herţegovina sunt aparent lămuritoare, în sensul în care persoana extrădabilă nu ar putea fi supusă pedepsei capitale, în cazul extrădării sale, din pricina modului lapidar şi neclar în care au fost formulate acestea, coroborat cu conţinutul înscrisurilor depuse de persoana extrădabilă la dosarul cauzei, din care reiese nerespectarea garanţiilor privind neexecutarea pedepsei capitale, în republica Srpska, republică integrată în Republica Bosnia şi Herţegovina (în a cărei jurisdicţie se găseşte Tribunalul Doboj - instanţă ce a solicitat extrădarea persoanei solicitate A.) Curtea nu le-a putut considera suficient de convingătoare/explicite, menţinându-se dubiul cu privire la abolirea pedepsei cu moartea şi executarea pedepsei capitale în republica Srpska, precum şi relativ la respectarea unor minime garanţii privind securitatea juridică în materie penală.

Aşadar, în dosarul cauzei se găsesc:

- Copia rezumatului raportului din data de 5 iulie 2016, către guvernul din Bosnia şi Herţegovina provenind de la Consiliul Europei din care reiese că delegaţia consiliului a constatat încălcări importante ale standardelor privind condiţiile de detenţie, comportamentului personalului penitenciarelor, modalităţii acordării îngrijirilor medicale deţinuţilor, a procedurilor disciplinare, la locurile de deţinere.

- Copia raportului Ombudsmanului pentru drepturile omului din Bosnia şi Herţegovina, din data de 5 octombrie 2017, cu privirea la implementarea convenţiei împotriva torturii şi a altor elemente crude, inumane sau degradante şi a pedepselor, care a relevant că sistemul de executare a sancţiunilor penale, impuse în Bosnia şi Herţegovina este unul complex, legislaţia ce reglementează domeniul, fiind pusă în aplicare, pe trei niveluri de guvernământ, conform structurii constituţionale din Bosnia şi Herţegovina. Astfel, jurisdicţia cu privire la executarea sancţiunilor penale este împărţită între Ministerul de Justiţie din Bosnia şi Herţegovina, Ministerul Justiţiei din Republica Srpska şi comisia juridică din districtul Brcko, în sistem existând patru legi cu privire la executarea sancţiunilor penale, ce duce la existenţa unor norme legale diferite care guvernează acelaşi domeniu într-un mod diferit şi la o aplicare inegală a legislaţiei. În raport s-a mai subliniat încălcarea recomandărilor privind comunicarea deţinuţilor cu lumea exterioară, condiţiile precare de detenţie, calitatea necorespunzătoare a îngrijirilor medicale, măsurile insuficiente pentru prevenirea conflictelor între deţinuţi.

- Copia raportului analitic din data de 29 mai 2019, ce însoţeşte documentul intitulat "Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi avizul comisiei privind cererea de aderare a Bosniei şi Herţegovinei la Uniunea Europeană", în conţinutul căruia se precizează privitor la dreptul la viaţă că pedeapsa cu moartea este inclusă în Constituţia entităţii Republica Srpska şi nu a fost abrogată, recomandându-se abrogarea acesteia, nefiind în conformitate cu standardele europene.

Drept urmare, a apreciat că nu este îndeplinită condiţia, reglementată în art. 27 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitor la existenţa unor asigurări consistente că pedeapsa capitală nu se va executa, considerând din această perspectivă că şi acest ultim argument expus reprezintă un impediment în admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Bosnia şi Herţegovina.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care România optează pentru soluţia refuzului extrădării pentru un cetăţean străin, persoană suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracţiunile prev. de art. 97 alin. (1) sau pentru orice altă infracţiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minim este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei competenţe şi exercitarea, dacă este cazul, a acţiunii penale, se fac din oficiu, fără excepţie şi fără întârziere. Autorităţile române solicitate hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice altă infracţiune cu caracter grav, prevăzută şi pedepsită de legea română", constatându-se că autorităţile române au obligaţia de a proceda imediat la examinarea cauzei şi efectuarea instrucţie penale, în măsura în care vor considera că se impune.

În fine, referitor la solicitarea persoanei extrădabile A., de a constata că a fost depăşit termenul de 4 luni, reglementat de art. 51-52din Legea 302/2004 republicată, în interiorul căruia trebuia trimis răspunsul referitor la informaţiile suplimentare solicitate de Curte, s-a observat, în contradicţie cu susţinerile apărării, că acesta a fost respectat, autorităţile din republica Bosnia şi Herţegovina trimiţând răspunsul solicitat de instanţă, Ministerului Justiţiei, care a înregistrat adresa la data de 4 martie 2020, trimiţând-o apoi, Curţii de Apel Constanţa, care, la rândul său, a înregistrat-o, la data de 17 martie 2020, aşa încât s-a arătat că solicitarea formulată nu poate conduce la respingerea cererii de extrădare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat constestaţie, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, constată că este întemeiată, motiv pentru care o va admite, va desfiinţa sentinţa atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, în vederea rejudecării.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a constatat, în urma deliberării, că instanţa de fond nu a analizat cererea de extrădare formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Bosnia şi Herţegovina cu privire la persoana extrădabilă A., sub aspectul îndeplinirii/neîndeplinirii şi altor condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată. Prin urmare, cererea de extrădare urmează a fi reanalizată de către instanţa de fond, care-şi va argumenta soluţia pe care o va pronunţa în cauză şi din punct de vedere al următoarelor trei aspecte:

1. Potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 302/2004, republicată, intitulat chiar "Dreptul la apărare", una dintre condiţiile pe care instanţa de fond era obligată s-o verifice în analizarea cererii de extrădare era aceea a asigurării dreptului la un proces echitabil, persoanei solicitate, de către autorităţile statului solicitant. Articolul anterior menţionat prevede că "România nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunţate de acel tribunal." În considerentele hotărârii instanţei de fond nu a fost făcută nicio menţiune cu privire la acest aspect, nici în sensul că dreptul la un proces echitabil va fi respectat, nici în sensul că acest drept nu va fi respectat persoanei extrădabile, o astfel de analiză impunându-se a fi făcută, cu atât mai mult cu cât apărarea persoanei solicitate susţine că persoanei extrădabile nu-i va fi respectat dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, instanţa de fond urmează să complinească motivarea soluţiei pe care o va pronunţa şi sub aspectul anterior menţionat.

2. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, denumit "Dublă încriminare", o altă condiţie pe care instanţa de fond era obligată s-o verifice în analizarea cererii de extrădare era aceea a dublei incriminări, alin. (1) al acestui articol prevăzând că "Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română."

Faptul că instanţa de fond s-a rezumat la a constata, raportat la baza factuală reţinută, şi anume că, " la data de 5 mai 1992, în faţa casei victimei B., mai multe persoane îmbrăcate în uniformă militară, printre care şi cetăţeanul suedez şi bosniac A., au coborât dintr-un camion şi au dus-o pe victima B., pe mama acesteia şi pe sora sa, C., în şcoala "D." pentru a-i pune într-o sală de gimnastică. În această sala au fost aduse apoi mai multe persoane de naţionalitate croată, care au fost apoi interogate de un poliţist. Ulterior, în cursul nopţii, în sala de gimnastică, A., împreună cu alte două persoane, au preluat-o pe victima B., ducând-o într-o altă sală, unde victima a fost interogată şi supusă la violenţe de către A., împreună cu o altă persoană", că "este îndeplinită condiţia dublei incriminări", fără a analiza în concret îndeplinirea acestei condiţii şi fără a preciza care este articolul din C. pen. român (anterior şi în vigoare relativ la legea penală mai favorabilă) care prevede ca infracţiune fapta presupus comisă de persoana extrădabilă, nu echivalează cu îndeplinirea acestei cerinţe.

În plus, o altă condiţie care trebuia analizată de către instanţa de fond şi care este strâns legată de condiţia dublei incriminări, neputând fi analizată fără a fi îndeplinită, în prealabil, această primă condiţie a dublei incriminări, este aceea a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că "Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripţia răspunderii penale sau prescripţia executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislaţiei române, fie potrivit legislaţiei statului solicitant.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a procedat la verificarea împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, nici potrivit legislaţiei statului solicitant şi nici potrivit legislaţiei române, în cel de-al doilea caz nefiind nici posibilă efectuarea unei asemenea analize fără a se fi stabilit, în prealabil, care este infracţiunea din C. pen. român care corespunde infracţiunii de crimă de război împotriva civililor, prev. de art. 142 alin. (1) în relaţie cu art. 22 din C. pen. din R.S.F. Iugoslavia (infracţiunea sub care a fost încadrată de către autorităţile judiciare din Republica Bosnia şi Herţegovina fapta presupus comisă de către persoana extrădabilă). Se impune a fi făcută precizarea că instanţa de fond va trebui să aibă în vedere, la momentul stabilirii infracţiunii corespondente din C. pen. român, dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că "Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel."

3. Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate că, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care România optează pentru soluţia refuzului extrădării pentru un cetăţean străin persoana suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracţiunile prev. de art. 97 alin. (1) sau pentru orice altă infracţiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minim este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei competenţe şi exercitarea, dacă e cazul, a acţiunii penale, se fac din oficiu, fără excepţie şi fără întârziere."

Cu privire la oportunitatea transferului procedurii penale în caz de refuz a cererii de extrădare, Înalta Curte constată că se impune ca instanţa de fond să analizeze incidenţa în prezenta cauză a considerentelor Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 6 septembrie 2016, C-182/15, privindu-l pe X., hotărâre în care curtea a arătat, în esenţă, că "trebuie privilegiat schimbul de informaţii cu statul membru al cărui cetăţean este persoana interesată în scopul de a oferi autorităţilor acestui stat membru, în măsura în care sunt competente potrivit dreptului lor naţional pentru a o urmări pe această persoană pentru fapte săvârşite în afara teritoriului naţional, posibilitatea de a emite un mandat european de arestare în vederea urmăririi penale. Cooperând astfel cu statul membru a cărui cetăţenie o are persoana interesată şi acordând prioritate acestui mandat de arestare în raport cu cererea de extrădare, statul membru gazdă acţionează într-un mod care aduce mai puţin atingere liberei circulaţii, evitând, totodată, în măsura posibilului, riscul de impunitate."

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, pe care o va desfiinţa.

Va trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, în vederea rejudecării.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 74/P din 3 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, pe care o desfiinţează.

Trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, în vederea rejudecării.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM