Appeal Dismissed as Tardy in European Arrest Warrant Surrender Case

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franţa privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, privind predarea persoanei solicitate A..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1, 321-2 2, 321-3, 321-4, 321-9, 321-10, 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 98 alin. (2) din acelaşi act normativ.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. 7192/II/5/2020, emisă la data de 12 noiembrie 2020, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 12 noiembrie 2020, orele 1435 până la data de 13 noiembrie 2020, orele 1435.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 noiembrie 2020, până la data de 22 decembrie 2020, inclusiv şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franţa, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franţa - Tribunalul Judiciar din Rennes.

S-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 12 noiembrie 2020.

S-a susţinut că organele de poliţie vor primi şi reţine persoana solicitată A. la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, începând cu data de 23 noiembrie 2020, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa.

Pentru a dispune astfel, instanţa, prin Adresa nr. x/2020 din data de 12 noiembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost sesizată instanţa pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive şi asupra predării persoanei solicitate A.

S-a precizat că propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Franţa nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, privind persoana solicitată A. pentru cercetări cu privire la săvârşirea a două infracţiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2o, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală între statele membre, deoarece Germania a ratificat această decizie-cadru.

S-a arătat că mandatul european de arestare a fost ataşat în original şi tradus în limba română, persoana solicitată a fost audiată declarând că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare emis împotriva sa, că nu formulează obiecţiuni privind identitatea şi că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare franceze, precizând că nu are nicio legătură cu faptele reţinute în sarcina sa. Persoana solicitată a mai declarat că a înţeles regula specialităţii şi drepturile conferite de aceasta şi că nu renunţă la regula specialităţii.

La data de 12 noiembrie 2020, instanţa, apreciind necesar depunerea la dosarul cauzei a unor precizări în legătură cu situaţia de fapt menţionată în mandatul european de arestare, a amânat soluţionarea cauzei în vederea ataşării acestor relaţii şi a luat faţă de persoana solicitată măsura controlului judiciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:

- mandatul european de arestare nr. x (Nr. Instrucţie JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020 de autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, a fost depus în original şi tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 321-1, 321-2 2, 321-3, 321-4, 321-9, 321-10, 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 şi 132-71 din C. pen. şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, ce au corespondent în dispoziţiile art. 48 coroborat cu art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. d) C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracţiunea de furt calificat aşa cum arată Decizia 2/2008 pronunţată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii), precum şi art. 367 alin. (1) C. pen. român (constituirea unui grup infracţional organizat) şi fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări);

- infracţiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancţionată de dispoziţiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare şi face parte din lista celor care dau loc la predare;

- circumstanţele cauzei constau în aceea că, la data de 8 septembrie 2018, un cabinet de geometrie, situat în Verson, era victima unui furt prin efracţie de material dedicat muncii de geometri pentru un prejudiciu estimat la 260 000 de euro. Primele investigaţii au permis identificarea lui B. cunoscut în mod defavorabil pentru furturi în diverse ţări europene, care fusese controlat de către poliţie la frontierele din Beauvais la câteva zile înainte de furtul comis în Verson atunci când era însoţit de C., de asemenea cunoscut pentru fapte de furturi în Austria, Republica Cehia şi Germania.

Expertiza telefonului x aparţinând lui C. a confirmat faptul că materialul furat era expediat prin colete, în România, avându-le ca destinatare pe D. şi A., soţia lui C.

De asemenea, studiul contului Facebook a lui C. a arătat că acesta era membrul unui grup închis dedicat activităţilor de geometrie şi de topograf. S-a constatat de altfel ca domnul Hofman publicase acolo anunţuri referitoare la vânzarea de material specific, iar ancheta efectuată a lăsat să se creadă că C. era implicat în circa douăzeci de fapte de furturi sau tentative de furturi comise în cabinetele de geometrie între lunile septembrie 2018 şi octombrie 2020 pentru un prejudiciu total estimat la 1.105.000 de euro; investigaţiile permiteau de asemenea stabilirea implicării D. şi a fiicei sale, A. în calitate de tăinuitori.

Conform relaţiilor suplimentare depuse la dosar, în data de 23 noiembrie 2020, de autorităţile judiciare franceze a mai rezultat că A. şi D. a participat de pe teritoriul României, în perioada 9 septembrie 2018 - 9 noiembrie 2020 la un grup format sau la un acord stabilit pentru pregătire caracterizate prin una sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracţiuni. S-a arătat că furturile erau comise de către o bandă organizată, iar ascunderea furturilor comise de banda organizată era formată din D., A., C. şi B. în vederea livrării pachetelor care conţineau material furat către România.

S-a descoperit în telefonul x folosit de C. în timpul călătoriei în scopuri criminale, două contacte unice:

"E." - x şi "A." - x cu precizarea că la acest contact figura o fotografie reprezentând un cuplu, respectiv domnul Hofman şi soţia sa A.. De asemenea, s-a menţionat că acest număr asociat cu "A." apărea în numeroase ocazii ca un contact apelat din liniile dedicate săvârşirii faptelor (D 64, D77, D205);

Mai mult, s-a constatat prezenţa fotografiilor cu borderouri corespunzătoare expedierilor de colete cu destinaţia din România prin intermediul companiei de transport F. trimise de către "G." fie către D. domiciliată în Ploieşti, borderoul menţionând ca număr la destinatar x (înregistrat şi în telefon sub "A.", asociat cu fotografia A.) şi A. direct.

S-a mai arătat că au existat 12 numere diferite de pachete, unele dintre ele cu greutăţi mari de până la 20 Kg.

- nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ;

- în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prevăzută de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o cauză penală;

- persoana solicitată, fiind audiată, nu şi-a exprimat consimţământul la predare, fiind incidente prevederile art. 104 alin. (5) din acelaşi act normativ; aceasta a înţeles regula specialităţii declarând că nu renunţă la aceasta şi solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în ţara de origine, adică în România.

- predarea persoanei solicitate se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.

Aspectele invocate de persoana solicitată, conform cărora nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată de autorităţile judiciare din Franţa şi faptul că are un copil minor în întreţinere exced posibilităţii instanţei de a dispune sub aceste aspecte în această procedură a executării mandatului european de arestare emis de un stat membru al Uniunii Europene.

Împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a contestaţiei, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare (...)."

În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel Ploieşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12 noiembrie 2020 de către Tribunalului Judiciar din Rennes, faţă de persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, potrivit cărora: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic cauzei de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată a fost pronunţată la data de 23 noiembrie 2020, astfel că termenul de 5 zile (de la pronunţare) în care persoana solicitată A. putea declara contestaţie împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a împlinit la data de 03 decembrie 2020.

În cauză, persoana solicitată a formulat contestaţie la data de 8 decembrie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (fax, f.2 - dosar contestaţie).

În consecinţă, calea de atac formulată de persoana solicitată A., la data de 8 decembrie 2020, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen formulată de persoana solicitată, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac declarată după expirarea termenului prevăzut de lege este considerată ca fiind făcută în termen dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea privind calea de atac a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Astfel, se observă că, prin instituţia repunerii în termen, legiuitorul a reglementat, în mod expres, condiţiile în care se poate înlătura sancţiunea decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea acestuia.

În acest context, Înalta Curte constată că, aspectul invocat în susţinerea cererii de repunere în termen, respectiv că persoana solicitată a declarat contestaţie ulterior punerii în libertate a mamei sale, D., ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de aceasta din urmă, într-o cauză similară, nu se circumscrie unor cauze temeinice de împiedicare să formuleze calea de atac a contestaţiei în termenul de 5 zile de la pronunţarea Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, în accepţiunea art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.

De altfel, persoana solicitată A. care a fost prezentă şi asistată de apărătorul desemnat din oficiu în şedinţa din 23 noiembrie 2020, la Curtea de Apel Ploieşti, când s-a dispus luarea faţă de aceasta a măsurii arestării preventive în vederea predării către autoritatea judiciară din Franţa şi i s-a înmânat copia Sentinţei penale nr. 117 din 23 noiembrie 2020 şi Mandatul nr. x/MEA din 23 noiembrie 2020, a avut posibilitatea de a declara calea de atac a contestaţiei în termenul legal de 5 zile de la pronunţare, calculat de la data de 23 noiembrie 2020.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că aspectele învederate de persoana solicitată că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula contestaţie şi nu a avut posibilitatea să ia legătura cu apărătorul din oficiu, au condus la declararea căii de atac a contestaţiei cu depăşirea termenului legal, sunt neîntemeiate, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei care contrazic susţinerile acesteia .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen. cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea persoană solicitată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea persoană solicitată.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM