Extension of preventive detention during European Arrest Warrant execution justified by force majeure; exclusion of alternative measures under Law 302/2004

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a hotărât astfel:

În baza art. 7, art. 104 alin. (9) şi (10) şi art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE şi s-a menţinut măsura arestării, dispusă prin Sentinţa penală nr. 283/PI din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 4 decembrie 2020 până la data de 3 ianuarie 2021 inclusiv.

În baza art. 113 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a constatat că, în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa de reţinere din data de 22 octombrie 2020 emisă de procuror în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, începând cu ora 11:50, până în data de 23 octombrie 2020, ora 11:50; iar prin încheierea penală din 22 octombrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 22 octombrie 2020 până în 5 noiembrie 2020, inclusiv; arestarea provizorie fiind revocată prin Sentinţa penală nr. 283/PI din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, când s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 4 noiembrie 2020 până în 3 decembrie 2020, inclusiv; iar prin prezenta încheiere penală s-a menţinut măsura arestării începând cu data de 4 decembrie 2020 până în 4 ianuarie 2021 .

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 6 noiembrie 2020, sub nr. x/2020/a1, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE a informat Curtea de Apel Timişoara că a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite A. către autorităţile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia, dar Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020; totodată s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 4 noiembrie 2020 până în data de 3 decembrie 2020; solicitându-se prelungirea termenului de predare a persoanei solicitate.

Verificând actele aflate în dosarul cauzei, Curtea de Apel Timişoara a constatat că se impune menţinerea măsurii arestări persoanei solicitate A. pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Augsburg, la data de 5 septembrie 2019, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Germania şi predarea acestuia către organele judiciare din Germania. În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii. În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., începând cu data de 4 noiembrie 2020, până la data de 3 decembrie 2020 inclusiv.

Curtea de Apel Timişoara a constatat că, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

Raportând dispoziţiile legale de mai sus la actele dosarului, Curtea de Apel Timişoara a constatat, în primul rând, că Biroul Sirene Naţional a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite către autorităţile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia. Din adresa nr. x din 5 noiembrie 2020 a Biroul Sirene Naţional rezultă că în data de 5 noiembrie 2020 Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020.

Curtea de Apel Timişoara a observat existenţa la nivel mondial a pandemiei de COVID-19, care a afectat în mod semnificativ negativ relaţiile sociale şi instituţionale.

Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, rezultă că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C 314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C 218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C 99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Aşadar, având în vedere pandemia de COVID-19, precum şi H.G. nr. 967 din 12 noiembrie 2020 prin care a fost prelungită, pe o durată de 30 de zile, starea de alertă instituită prin H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificări şi completări prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că în cauză a intervenit un eveniment imprevizibil, independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în executarea predării persoanei solicitate, care este asimilabil forţei majore şi care justifică prelungirea măsurii arestării în vederea predării.

În acest sens, CJUE a reţinut în cauza c-640/15 că, a considera că autoritatea judiciară de executare nu poate beneficia de un nou termen pentru predarea persoanei căutate în cazul în care, în practică, predarea sa, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia - cadru, este împiedicată de un caz de forţă majoră, ar echivala cu a supune această autoritate unei obligaţii imposibil de îndeplinit şi nu ar contribui în niciun fel la obiectivul privind accelerarea cooperării judiciare urmărit. (...) În cazul în care autorităţile implicate convin asupra unei a doua noi date a predării în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menţinerea în detenţie a persoanei căutate, în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale, decât dacă procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent şi, prin urmare, dacă durata detenţiei nu are un caracter excesiv. Pentru a se asigura că este într-adevăr aşa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situaţiei în cauză, ţinând seama de toate elementele pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 şi 59)."

Curtea de Apel Timişoara a constatat că în legislaţia naţională, prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate, în vederea predării, este permisă de dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 cu raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, tocmai pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante şi emitente ale mandatului european de arestare.

În acest context, s-a apreciat că menţinerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, până la data de 24 decembrie 2020 inclusiv, satisface acest deziderat şi este nu numai necesară, ci şi suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Din aceeaşi perspectivă, s-a reţinut că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, acesta impunând menţinerea măsurii iniţiale dispuse în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara.

La menţinerea măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere că în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Acest text legal exclude marja de apreciere a instanţei de executare privind aplicarea unei alte măsuri preventive reglementate de legea internă pentru a se asigura că persoana solicitată nu se va sustrage de la executarea mandatului şi impune arestarea acesteia odată cu încuviinţarea mandatului european de arestare.

Ulterior, în cazul în care se pune în discuţie menţinerea măsurii arestului aceasta trebuie să respecte exigenţele de la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, respectiv să nu depăşească 180 de zile; şi totodată să respecte şi normele de procedură penală care stipulează că măsura arestului trebuie să fie necesară în cauză. În acest sens, CJUE a reţinut în cauza c-640/15 că în interpretarea articolului 23 alin. (3) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI autoritatea judiciară de executare nu este ţinută în mod necesar să pună în libertate persoana căutată în cazul în care ea se mai află în detenţie, dacă predarea acestei persoane, în termen de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul acestei dispoziţii, este împiedicată de un caz de forţă majoră; cu toate acestea, această interpretare nu impune menţinerea în detenţie a persoanei căutate, articolul 12 din decizia cadru anterior menţionată precizând că revine autorităţii judiciare de executare sarcina de a decide dacă persoana respectivă trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, şi că punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul menţionat, cu condiţia ca autoritatea competentă să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei amintite.

În cazul de faţă, analizând situaţia personală a persoanei solicitate, având în vedere inclusiv actele medicale prezentate de acesta, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că se impune menţinerea arestului, dat fiind urgenţa procedurii şi posibilitatea ca cel în cauză să se sustragă predării, mai ales că nu are pe teritoriul României o locuinţă stabilă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, a formulat contestaţie contestatorul persoana solicitată A., solicitând desfiinţarea sentinţei şi pe fond înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură mai blândă, respectiv controlul judiciar.

Examinând contestaţia prin prisma criticilor formulate, precum şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, pentru considerentele următoare:

Conform dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din acelaşi act normativ.

Totodată, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, durata iniţială a arestării persoanei solicitate în vederea predării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi 180 de zile.

În prezenta cauză, prin Sentinţa penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Augsburg, la data de 5 septembrie 2019, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Germania şi predarea acestuia către organele judiciare din Germania. În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii. În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate A., începând cu data de 4 noiembrie 2020, până la data de 3 decembrie 2020 inclusiv.

La data de 6 noiembrie 2020, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE a informat Curtea de Apel Timişoara că a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite A. către autorităţile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia, dar Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020, întrucât persoana solicitată nu a putut fi predată din motive obiective, în contextul evoluţiei epidemiologice actuale.

Având în vedere existenţa mandatului european de arestare emis faţă de contestatorul persoană solicitată A., faptul că anterior s-a autorizat predarea acestuia către autorităţile judiciare din Germania, se apreciază că, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a constatat că se impune menţinerea măsurii arestării acestuia, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 4 decembrie 2020 până la data de 3 ianuarie 2021 inclusiv, întrucât, din motive independente de statul român şi statul german nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege şi, în plus, termenul maxim de predare, prevăzut de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată (respectiv 180 de zile), nu a fost depăşit.

Cererea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestării nu poate fi admisă, având în vedere că, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen.

Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, în condiţiile în care numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi trimiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM