Extension of pre-surrender detention following force majeure delay in European Arrest Warrant execution

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea penală F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3 decembrie 2020 şi până la data de 1 ianuarie 2021, inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208/F/3 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv. S-a constatat că acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativ la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv întrunirea exigenţelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la autorităţile judiciare competente în procedură, dar şi la forma şi conţinutul mandatelor europene de arestare, dar şi cerinţele dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind dubla incriminare a faptelor şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură şi nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin Adresa nr. x/2020 din data de 2 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată A., în temeiul art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004. În motivarea sesizării, Ministerul Public a învederat că, la data de 11 noiembrie 2020, Biroul Naţional Sirene a comunicat formularul M transmis de Biroul Sirene Italia, cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a sus-numitului în termenul stabilit, în contextul măsurilor de siguranţă impuse de evoluţia pandemiei de Covid-19, precum şi solicitarea de prelungire a arestării cu 30 de zile.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate să realizeze predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că situaţia generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare, care nu justifică totuşi amânarea predării în condiţiile în care pandemia priveşte întreaga lume şi nu afectează cu nimic starea de sănătate a persoanei solicitate.

Sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 şi art. 4 din Anexa 3, sunt restricţionate anumite zboruri, situaţia actualizându-se periodic de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forţă majoră" deopotrivă mai sus menţionată, astfel cum aceasta a fost interpretată şi în Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobişnuită şi imprevizibilă, ale cărei consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită şi în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel fiind, chiar dacă autorităţile competente ale statului emitent şi ale statului român nu au reuşit să stabilească iniţial o dată de predare în interiorul termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că, în ipoteza imposibilităţii predării persoanei solicitate în termenul iniţial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autorităţile statului emitent şi ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în nici un caz 180 de zile".

În acest context, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precizate, instanţa trebuie să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate, în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că motivele pentru care persoana solicitată nu a putut fi predată în termenul pentru care s-a dispus iniţial arestarea sunt întemeiate, că durata detenţiei nu a depăşit un termen rezonabil, precum şi faptul că durata arestării persoanei solicitate nu a depăşit termenul maxim de 180 de zile stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate se poate realiza doar în timp ce aceasta se află sub puterea măsurii arestării, astfel încât luarea unei măsuri preventive alternative nu este posibilă în acest moment, motiv pentru care solicitarea apărătorului ales de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar nu a putut fi primită.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3 decembrie 2020 şi până la data de 1 ianuarie 2021, inclusiv.

Împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată persoana solicitată A.

În motivarea căii de atac, în esenţă, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu. Totodată, a solicitat ca instanţa să aibă în vedere că suferă de o boală cronică.

Analizând încheierea contestată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de criticile formulate de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208/F/3 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii. În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Adresa nr. x/2020 din data de 2 decembrie 2020, a sesizat instanţa cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată A., în temeiul art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004. În motivarea sesizării, Ministerul Public a învederat că, la data de 11 noiembrie 2020, Biroul Naţional Sirene a comunicat formularul M transmis de Biroul Sirene Italia, cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a sus-numitului în termenul stabilit, în contextul măsurilor de siguranţă impuse de evoluţia pandemiei de Covid-19, precum şi solicitarea de prelungire a arestării cu 30 de zile.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Dispoziţiile legale menţionate constituie transpunerea în legea română a dispoziţiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziţii care au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reţinut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) şi a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate şi nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menţionate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare şi de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfăşurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (paragraf 71) şi, de asemenea, că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligaţia de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare şi de a proceda la predarea persoanei căutate, autorităţile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (paragraf 72).

În cauză, predarea contestatorului persoană solicitată A. nu s-a putut realiza din motive obiective, în contextul măsurilor de siguranţă impuse de evoluţia pandemiei de COVID-19.

În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".

Totodată, conform prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

În speţă, Înalta Curte constată că nu este depăşită durata totală a arestării prin raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât contestatorul A. a fost arestat provizoriu din data de 20 octombrie 2020.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului A., privind luarea unei măsuri preventive mai uşoare, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Prin urmare, măsura arestării provizorii, menţinută în vederea predării persoanei solicitate autorităţilor din Italia, ca o consecinţă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

În final, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual criticile formulate de apărătorul desemnat din oficiu, de la momentul dezbaterilor, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune predarea contestatorului A. către autorităţile judiciare italiene, întrucât prin Sentinţa penală nr. 208/F din 3 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, iar această hotărâre este definitivă (prin decizia nr. 758 din data de 17 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020).

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM