Execution objection inadmissible for challenging adaptation of foreign penalty: scope of "diminishment" versus merits review of recognition judgment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, contestaţia la executare formulată de condamnatul persoană transferată A., aflat în prezent în detenţie în Penitenciarul Galaţi, cu privire la Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută ordonanţa nr. 2019/1251 din 20.03.2019 emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia.

Conform art. 72 C. pen., a fost scăzută din pedeapsa de 30 (treizeci) de ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferată A., recunoscută şi preluată spre executare prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, perioada de 135 de zile cu titlu de eliberare anticipată, pe lângă perioadele scăzute deja prin hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 07.11.2019 de Curtea de Apel Bacău.

Conform art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, pe calea contestaţiei la executare solicitarea de adaptare şi modificare a pedepsei recunoscute şi preluată spre executare prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a arătat că petentul A. a formulat contestaţie la executare, prin intermediul căreia a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) şi (9) din Legea nr. 302/2004 modificarea pedepsei de 30 de ani aplicată de Tribunalul din Fiori, în dosarul x/nr. y, rămasă definitivă la data de 20.05.2016, prin respingerea apelului formulat de petent de către Curtea de Juraţi din Bolonia, hotărâre recunoscută prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în sensul adaptării la legislaţia naţională. S-a mai notat de către prima instanţă că petentul, a solicitat, în temeiul art. 585 din C. proc. pen., deducerea, din mandatul în a cărui executare se află, a perioadei de 110 zile executată pe teritoriul Republicii Italia.

S-a reţinut că, în motivarea contestaţiei, petentul a învederat faptul că la momentul recunoaşterii hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile italiene, magistratul Curţii de Apel Bacău nu a făcut aplicarea art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în sensul adaptării sentinţei Tribunalului din Fiori la reglementarea naţională. S-a mai observat, că în motivarea ulterioară a contestaţiei, persoana condamnată a precizat faptul că, pe perioada detenţiei în Italia, a câştigat 135 zile conform legislaţiei statului italian, iar Curtea de Apel Bacău, la pronunţarea sentinţei menţionate, nu a avut în vedere acest aspect şi nu a dedus, din perioada de executat, zilele câştigate pe perioada detenţiei în Italia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la contestaţia la executare formulată, Curtea a constatat că prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău pronunţată în Dosarul nr. x/2019, au fost hotărâte următoarele:

"În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaşte Sentinţa nr. 176/14 din data de 3.04.2014 pronunţată de Tribunalul din Forli, Italia, în Dosarul nr. x./nr. y., definitivă prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi din Bologna din data de 20.05.2016, prin care persoana transferabilă A., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prevăzută de art. 61 nr. 2, 4, 5, art. 110, art. 575, art. 576 nr. 1 şi art. 577 nr. 2, 4 din C. pen. italian şi tâlhărie prevăzută de art. 61 nr. 4,5, art. 110, art. 628 alin. (1), art. 628 alin. (3) nr. 1,2 din C. pen. italian, ce au corespondent în C. pen. român în infracţiunile de omor calificat prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a), b), d), h) C. pen. şi tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa închisorii 360 de zile de eliberare anticipată, perioada de reţinere şi arest preventiv de la 28.08.2013 la 9.09.2013, perioada de detenţie executată de la 10.09.2013 la 11.01.2019 şi în continuare de la data de 11.01.2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat de instanţă din oficiu pentru persoana transferabilă se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului."

S-a arătat că această sentinţă a fost atacată cu apel de persoana transferabilă, acesta fiind respins prin Decizia nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Curtea a notat că potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Astfel, din conţinutul ordonanţei nr. 2019/1251 din 20.03.2019 emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia, s-a reţinut că, pe lângă perioadele deja scăzute de Curtea de Apel Bacău cu ocazia recunoaşterii iniţiale a hotărârii, persoana transferată A. a mai beneficiat de un număr suplimentar de 135 de zile reducere de pedeapsă, cu titlu de zile de "eliberare anticipată", anterioare transferării sale în România.

S-a menţionat că această perioadă a fost calculată până la data de 10.03.2019, în condiţiile în care în certificatul anexă iniţial erau calculate 360 de zile de eliberare anticipată până la data de 11.01.2019, inclusiv .

Prin urmare, prima instanţă a arătat că, pentru aceste 135 de zile câştigate în Republica Italia, contestaţia la executare a persoanei transferate este admisibilă.

De asemenea, s-a precizat că, pentru alte eventuale perioade de reducere a pedepsei, ce ar fi fost acordate de statul de condamnare anterior transferării sale efective în România şi care nu au fost transmise de statul emitent autorităţilor române, petentul are oricând deschisă calea unei noi contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta fiind interesat să poarte corespondenţă cu organele de executare italiene pentru a obţine înscrisurile relevante, procedând în acelaşi mod în care a acţionat şi pentru obţinerea ordonanţei nr. 2019/1251 din 20.03.2019, emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia .

În privinţa capătului de cerere privind "modificarea şi adaptarea pedepsei", prima instanţă a constatat că acesta este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare, care are ca obiect doar eventualele incidente privind executarea, şi în nicio situaţie aspecte legate de modalitatea de soluţionare în fond a cererii de recunoaştere şi transfer, circumscrise exclusiv, întotdeauna, căilor ordinare şi/sau extraordinare de atac.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9).

Totodată, potrivit art. 166 alin. (8) lit. b) din acelaşi act normativ, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Prima instanţă a constatat, pe de o parte, că aspectele invocate de petent au fost examinate, implicit, atât de Curtea de Apel Bacău cu ocazia recunoaşterii iniţiale, dar şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva hotărârii anterior amintite, prin care s-a preluat executarea, nefiind circumscrise niciunui caz de contestaţie la executare din cele enumerate limitativ la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a amintit că potrivit acestui text normativ, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Pe de altă parte, chiar ignorând aceste aspecte, Curtea a învederat că modalitatea de adaptare a unei pedepse are drept limită, în cazul concursului de infracţiuni, totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Or, s-a considerat că totalul pedepselor înseamnă, conform înţelegerii gramaticale, suma aritmetică a pedepselor iniţiale, pe care pedeapsa rezultantă de 30 de ani aplicată persoanei transferate pentru infracţiunile de omor calificat şi tâlhărie calificată, indiferent de legea penală mai favorabilă aleasă pentru recunoaşterea conform condiţiei dublei incriminări, nu o depăşeşte.

Curtea a susţinut că, deşi pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată de autorităţile italiene poate părea aspră pentru petent, prin raportarea subiectivă a acestuia la o anumită parte a jurisprudenţei naţionale, în cele din urmă, această sancţiune este legală prin prisma dispoziţiilor naţionale din Legea nr. 302/2004, iar atributul individualizării judiciare a aparţinut, în exclusivitate, în privinţa proporţionalităţii, autorităţilor judiciare italiene.

*

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, contestatorul A., care a criticat-o sub aspectul netemeinice, cu motivarea că instanţa, cu ocazia recunoaşterii hotărârii penale străine de condamnare şi transferului, nu a dispus adaptarea pedepsei de 30 de ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tâlhărie calificată.

Examinând sentinţa penală contestată prin prisma dispoziţiilor legale şi raportat la criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Înalta Curte aminteşte că pe calea unei contestaţii la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

Aceste dispoziţii legale sunt incidente atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În conformitate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

În temeiul acestor dispoziţii, în mod legal, prima instanţă a scăzut, în baza art. 72 din C. pen., din pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferată A., recunoscută şi preluată spre executare prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, perioada de 135 de zile cu titlu de eliberare anticipată, pe lângă perioadele scăzute deja prin hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 07.11.2019 de Curtea de Apel Bacău.

Însă, în speţa de faţă, persoana condamnată A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând şi ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi tâlhărie (ce au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de omor calificat şi tâlhărie calificată) aşa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autorităţile judiciare italiene.

Înalta Curte constată că motivul pe care se fundamentează prezenta contestaţie nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., după cum nu se circumscrie nici unui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, critica contestatorului priveşte pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 91 din 08.08.2019 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curţi, secţia penală, în sensul că instanţa ar fi făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni. Contestatorul a arătat că faptele au fost săvârşite în anul 2010, apreciind că erau incidente dispoziţiile art. 33 - 34 din C. pen. 1968, în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni. Totodată, a susţinut că, şi în ipoteza reţinerii C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă, având în vedere procedura simplificată, pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracţiuni, aplicată conform art. 38 - 39 C. pen., ar fi mai mică de 30 de ani închisoare.

Or, susţinerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunţării hotărârii de recunoaştere şi transfer, care să aibă drept consecinţă micşorarea cuantumului pedepsei ce se execută. În realitate, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind invocată omisiunea instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind adaptarea pedepsei.

În procedura contestaţiei la executare, care nu are natura juridică a unei căi de atac, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă şi nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 cu aplicarea art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2021.

GGC - ED