European Arrest Warrant for fraud upheld; appeal for residence-based refusal and substitution of detention dismissed

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 226/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare din 19 decembrie 2016, emis de Judecătoria Districtuală pentru regiunea Warszawa Praga Polonoc din Warszawa, pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile poloneze cu condiţia respectării regulii specialităţii.

Totodată, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20 noiembrie 2020 până la data de 19 decembrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării la data de 19 noiembrie 2020.

În condiţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că la data de 20 noiembrie 2020, pe rolul instanţei a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare poloneze, la data de 19 decembrie 2016, faţă de cetăţeanul polonez A. urmărit internaţional pentru săvârşirea a 30 de infracţiuni de înşelăciune şi activităţi bancare ilegale, prev. de art. 286 alin. (1) şi 2 şi art. 294 alin. (1) din C. pen. polonez, precum şi art. 171 din Legea bancară din 29 august 1997 coroborat cu art. 18 alin. (1), art. 12 şi art. 11 alin. (2) din C. pen. polonez, pentru a aprecia cu privire la luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reţinerii prin Ordonanţa nr. 121/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2020, ora 15:00, până la data de 20 noiembrie 2020, ora 15:00.

La termenul din 20 noiembrie 2020, prima instanţă a verificat identitatea persoanei solicitate, căreia i-a adus la cunoştinţă obiectul cauzei, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a beneficia de un apărător ales sau desemnat din oficiu şi dreptul de a avea un apărător în statul ce a emis mandatul european de arestare.

Persoana solicitată A. a arătat că nu are obiecţiuni referitoare la identitate, că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile poloneze, învederând că înţelege să beneficieze de regula specialităţii, poziţia acesteia fiind consemnată şi într-o declaraţie ataşată la dosar.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată, faţă de cererile formulate de apărătorului ales al persoanei solicitate, Curtea de Apel Bucureşti, în raport de obiectul cauzei care vizează punerea în executare a unui mandat european de arestare care nu vizează executarea unei pedepse, a apreciat că nu este utilă pentru soluţionării cauzei administrarea probei testimoniale, cu atât mai mult faţă de prevederile legale referitoare la reşedinţa continuă şi legală. Cu privire la solicitarea de amânare a cauzei pentru a se emite hotărârea care stă la baza mandatului european de arestare, în raport de prevederile legale aplicabile, s-a constatat că o asemenea hotărâre nu este necesară prezentei cauze, singura menţiune referitoare la acest aspect, în ceea ce priveşte legea specială, vizează situaţia în care hotărârea de condamnare este dată în lipsă. Astfel, a apreciat că nu este necesară ataşarea unei asemenea hotărâri, având în vedere principiul reciprocităţii care stă la baza dispoziţiilor legale în materie.

Prima instanţă a constatat că din examinarea mandatului european de arestare, s-a reţinut, că acesta se referă la un total de 30 de infracţiuni, A. fiind suspectat că a comis următoarele fapte:

1. În perioada mai 2002 - martie 2004 in localitatea Warszawa, şi în alte localităţi de pe teritoriul Poloniei, acţionând împreună cu B., a comis fapta în formă continuată cu scopul obţinerii unui beneficiu material şi având o intenţie premeditată. Persoana este cea care a organizat fapta, uzând de calitatea de vice-preşedinte al societăţii C., cu sediul în Warszawa, fără să aibă autorizarea cerută de lege, prin intermediul persoanelor angajate în filialele societăţii de pe teritoriul Poloniei, operând ca parte din activitatea comercială a companiei, conducând activitatea de a recolta banii persoanelor fizice cărora se prefăcea că le acordă credite financiare şi împrumuturi de bani pentru construcţia de case, cumpărarea de apartamente şi în alte scopuri, înşelând oamenii în ceea ce priveşte data împrumuturilor şi ascunzând adevăratele principii de funcţionare a companiei în cadrul sistemului aşa numit «argentinian». El a prejudiciat un mare număr de persoane fizice înşelându-le, cauzând astfel o pierdere de 7,279,454.58 Szloti. Dintre acestea, au fost identificate un număr de 4230 de persoane.

2. În data de 19 ianuarie 2004, în Lublin, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, el şi-a apropriat activele reprezentate de autovehicolul X. înmatriculată cu numărul x, având valoarea de PLN 135,892,31 care era utilizat de el în baza unui contract de leasing având numărul 6465/Lu/02, semnat cu societatea "D." SA.

3. În data de 12 ianuarie 2004, la adresa din Gdansk, acţionând împreună cu B. în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, el şi-a apropriat activele reprezentate de autovehicolul x, înmatriculată cu numărul x, având valoarea de PLN 50.000, care era utilizată de el în baza unui contract de leasing având numărul x, semnat cu societatea "E." SA.

4. În data de 12 ianuarie 2004, la adresa din Gdansk, acţionând împreună cu B. în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, el şi-a apropriat activele reprezentate de autovehicolul x înmatriculată cu numărul x, având valoarea de PLN 22,131.15, care era utilizată de el în baza unui contract de leasing având numărul 6300/02, semnat cu societatea "E." SA.

5. În perioada 31 octombrie 2002 - 4 decembrie 2003, în localitatea Wroclaw, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, el a cauzat un prejudiciu societăţii F., prin utilizarea frauduloasă şi folosind înşelăciunea în ceea ce priveşte plata chiriei de la adresa din localitatea Wroclaw, Contract de închiriere nr. x/2002, prin neplata sumelor datorate, prejudiciind astfel societatea G. cu suma de PLN 9,037.78.

6. În perioada septembrie - octombrie 2003, în localitatea Poznań, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, el a cauzat un prejudiciu editurii H. prin utilizarea frauduloasă şi prin folosirea înşelăciunii privind la plata unor anunţuri publicitare în ziarul "I." din regiunile Pomorskie and Kujawsko-Pomorskie, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 16,413,85.

7. În 27 august 2003, în localitatea Bvtom, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., cu scopul obţinerii unui beneficiu material, text lipsa nota traducătorului din polona, el a cauzat un prejudiciu prin neplata unor anunţuri publicitare în ziarul "J." prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 16.000, aşa cum prevede art. 286 alin. (1) din C. pen. din Polonia.

8. În perioada 22 august 2002 - aprilie 2003, în localitatea Walbrzych, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu un prejudiciu societăţii "K." Sp. z.o.o. cu sediul în Wroclaw, la adresa x, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia, utilizând înşelăciunea în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa in Watbrzych, conform contractului de închiriere şi a facturilor x/2002, y/2003, z/2003, w/2003, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 8,324.75;

9. În perioada 29 mai - decembrie 2003, în localitatea Legnica, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu un prejudiciu societăţii L. SA cu sediul în Legnica, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia, utilizând înşelăciunea în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa x, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 3,065.75.

10. În perioada 5 august - decembrie 2003 în localitatea Lublin, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu un prejudiciu societăţii M. prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia, utilizând înşelăciunea în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa din Lublin, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 3,346.

11. În perioada 15 martie - 27 octombrie 2003 în localitatea Rezszów, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui N., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii, în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa din Rezszów, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 9,800.65.

12. În perioada 4 noiembrie - decembrie 2003, în localitatea Koszalin, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu un prejudiciu societăţii "O." prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa Koszalin, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 5,092.28.

13. În perioada 23 mai 2002 - ianuarie 2004, în localitatea Warszawa, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu un prejudiciu societăţii "P." cu sediul în Warszawa, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa Warszawa, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 49,904.21, aşa cum prevede art. 286 alin. (1) din C. pen. din Polonia.

14. În perioada 9 octombrie 2002 - octombrie 2002 în localitatea Kalisz, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii Firma Q. cu sediul în Kalisz, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea sediului de la adresa în Kalisz, conform contractului de închiriere şi a facturilor având numerele de înregistrare 44/03, 48/03, 49/03, and 40/03, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 3,391.33,

15. În perioada 1 iulie 2002 - decembrie 2003 în localitatea Szczecin, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui R. şi lui S., cu sediul în Kalisz, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa din Szczecin, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 4,311.

16. În perioada 12 iulie 2002 - noiembrie 2002 în localitatea Wroclaw. acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii T. cu sediul în Kamieńskiego 57 în Wroclaw, prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Wroclaw conform contractului de închiriere şi a facturilor x/11/02, 91/11/02, 96/11/02, 97/11/02, 98/11/02, 99/11/02, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 2,600.

17. În perioada 24 octombrie 2002 - decembrie 2003 în localitatea Olsztyn, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat lui U., proprietar al V., cu sediul în în Olsztyn, un prejudiciu prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Olsztyn, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de 10,852.08.

18. În perioada 10 iulie 2002 - 31 martie 2004, în localitatea Gdansk acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii W., cu sediul în Gdańsk, un prejudiciu prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Gdańsk, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 22,533.61.

19. În perioada 28 octombrie 2002 - octombrie 2003, în localitatea Bydgoszcz, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui X., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Bydgoszcz, conform contractului de închiriere şi facturilor x/2003 şi y/2003, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 324,55.

20. În perioada 11 martie 2003 - ianuarie 2004 în localitatea Bytom, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui Y., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Bytom, conform contractului de închiriere şi facturilor x/2003 şi y/2003, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 12,200.

21. În perioada 30 septembrie 2003 - 9 martie 2004, în localitatea Kraków, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui Z. şi AA., reprezentaţi de BB., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Kraków conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 4,611.

22. În 4 septembrie 2003 - 9 martie 2004, în localitatea Jelenia Góra, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui CC.., cu sediul în Jelenia Góra, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Jelenia Góra, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 7,320.

23. În perioada 5 iulie 2002 - decembrie 2003 în localitatea Elblag, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui DD., care conduce societatea "EE.", cu sediul în Wladyslawowo 5, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Elblag, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 9,505.06.

24. În 2 ianuarie 2003 în localitatea Bialystok, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui FF. şi GG., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acestora şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Biatystok, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 4,800.

În perioada 1 octombrie 2003 - decembrie 2003, în localitatea Poznań, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii "HH." S.A., cu sediul în Poznań, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acestora şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la intersecţia străzilor x în Poznań, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 8,653.70.

26. În perioada 21 iunie 2002 - 31 martie 2003 în localitatea Gdynia, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii II. S.A., prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Gdynia, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 16,647.65.

27. În perioada 6 martie 2003 - decembrie 2003, în localitatea Bielsko Biala acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu lui JJ. prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa Bielsko Biala, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de 16,471.33.

28. În perioada 8 august 2002 - 31 decembrie 2003, în localitatea Katowice, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii KK., cu sediul în în Katowice, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Katowice, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 8,862.03.

29. În 2 aprilie 2003, în localitatea Kielce, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii LL., cu sediul în Kielce, prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acesteia şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru un anunţ publicitar conform Contractului cu numărul x/2003, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 2,459.52.

30. În perioada 17 iunie 2003 - 31 decembrie 2003, în localitatea Warszawa, acţionând împreună cu B., în calitate de vice-preşedinte al societăţii C., el a cauzat un prejudiciu societăţii MM. şi NN. prin utilizarea frauduloasă a proprietăţii acestora şi prin folosirea înşelăciunii în ceea ce priveşte sumele de plată datorate pentru închirierea localului de la adresa în Warszawa, conform contractului de închiriere, prejudiciind astfel societatea cu suma de PLN 24,166,39.

Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel a constatat că, în raport de infracţiunea ce fac obiectul mandatului european de arestare, pentru care persoana solicitată nu a fost urmărită sau condamnată în România, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, iar faptele care motivează mandatul european de arestare sunt prevăzute şi în dreptul nostru intern, potrivit art. 244 C. pen. şi potrivit art. 272 din Legea nr. 31/1990. De altfel, faptele de înşelăciune indicate permit predarea persoanei solicitate şi fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pe numele persoanei solicitate s-a emis un mandat naţional de arestare preventivă de către autorităţile poloneze, respectiv de către Judecătoria Districtuală pentru regiunea Warszawa Praga Polonoc din Warszawa.

S-a mai reţinut că persoana solicitata A. nu a avut obiecţiuni privitoare la identitate, a specificat ca nu doreşte să renunţe la regula specialităţii şi nu şi-a dat consimţământul la predare. În plus, persoana solicitată a invocat faptul că a avut reşedinţa continuă în România de mai bine de 5 ani, solicitând aplicarea motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, actualizată. Or, instanţa a subliniat că prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 sunt aplicabile doar în cazul în care mandatul european de arestare este emis în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Astfel, sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauzei nu este emis în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, actualizată.

Prin urmare, instanţa nu a identificat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze. În această privinţă, s-a apreciat că nu se pot reţine apărările invocate de persoana solicitată în sensul că nu se poate dispune predarea solicitată întrucât în statul emitent nu sunt respectate drepturile omului. Or, aspectele învederate de către persoana solicitată nu atestă că în statul polonez nu sunt respectate drepturile omului, iar calitatea de stat membru al Uniunii Europene prezumă respectarea acestora.

În acest context, având în vedere că dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce priveşte măsura arestării în vedere predării, instanţa a menţionat că aceasta este singura măsură prevăzută de lege în cazul în instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare şi dispune predarea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare putându-se efectua doar cu persoana solicitată în stare de arest.

În consecinţă, prima instanţă a admis sesizarea parchetului şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A., dispunându-se predarea acesteia către autorităţile judiciare din Polonia cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, dispunând totodată şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A., prin avocat, a formulat contestaţie.

Prin motivele contestaţiei formulate, în esenţă, în susţinerea solicitării privind respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de punere în executare a mandatului european de arestare, apărarea contestatorului a arătat că acesta locuieşte pe teritoriul României de 15 ani, are familie, un copil în vârstă de 5 ani şi lucrează pe teritoriul României, în Polonia neavând pe nimeni. De asemenea, s-a susţinut că statul polonez încalcă toate drepturile omului, fiind vorba de abuzuri care sunt de notorietate încă din anul 2017.

Totodată, prin contestaţia formulată, s-a criticat măsura arestării preventive, solicitându-se, în raport de circumstanţele concrete al cauzei, de atitudinea cooperantă cu autorităţile, situaţia familială şi lipsa antecedentelor penale, înlocuirea măsurii arestului, pe care o consideră excesivă, cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu, concluzionându-se că scopul măsurii poate fi realizat şi prin dispunerea unei măsuri preventive mai blânde. S-a mai arătat că paşaportul contestatorului este expirat din anul 2012 şi astfel nu există nicio posibilitate reală de a se sustrage de la această procedură.

În consecinţă, apărarea contestatorului A. a solicitat admiterea contestaţiei, respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare din Polonia cu privire la executarea mandatului european de arestare şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlul judiciar sau arestul la domiciliu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 noiembrie 2020, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 4 decembrie 2020, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului şi ale parchetului asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Conform art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale ori executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate.

În cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate A., cetăţean polonez, se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Districtuală pentru regiunea Warszawa Praga Polonoc din Warszawa, la data de 19 decembrie 2016, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a 30 de infracţiuni de înşelăciune şi activităţi bancare ilegale, prev. de art. 286 alin. (1) şi 2 şi art. 294 alin. (1) din C. pen. polonez, precum şi art. 171 din Legea bancară din 29 august 1997 coroborat cu art. 18 alin. (1), art. 12 şi art. 11 alin. (2) din C. pen. polonez,

Fără a relua situaţia de fapt reţinută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că în speţă s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate A. în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a 30 de infracţiuni de înşelăciune şi activităţi bancare ilegale, presupus săvârşite în perioada 2002 - 2004 pe teritoriul Poloniei.

În concret, s-a menţionat că persoana solicitată A. a prejudiciat un număr mare de persoane fizice, fiind identificate 4230 de persoane pe care le-a înşelat, cauzând o pierdere de 7,279,454.58 Szloti.

S-a arătat, în esenţă, că în perioada mai 2002 - martie 2004 in localitatea Warszawa, şi în alte localităţi de pe teritoriul Poloniei, acţionând împreună cu B., a comis fapta în formă continuată cu scopul obţinerii unui beneficiu material şi având o intenţie premeditată. Persoana este cea care a organizat fapta, uzând de calitatea de vice-preşedinte al societăţii C., cu sediul în Warszawa, fără să aibă autorizarea cerută de lege, prin intermediul persoanelor angajate în filialele societăţii de pe teritoriul Poloniei, operând ca parte din activitatea comercială a companiei, conducând activitatea de a recolta banii persoanelor fizice cărora se prefăcea că le acordă credite financiare şi împrumuturi de bani pentru construcţia de case, cumpărarea de apartamente şi în alte scopuri, înşelând oamenii în ceea ce priveşte data împrumuturilor şi ascunzând adevăratele principii de funcţionare a companiei în cadrul sistemului aşa numit «argentinian».

În ceea ce priveşte natura şi încadrarea juridică a faptelor, astfel cum reiese din conţinutul mandatului european de arestare aflat la dosar, Înalta Curte constată că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt sancţionate şi de legislaţia naţională, în conţinutul dispoziţiilor art. 244 C. pen. şi art. 272 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, infracţiunile de înşelăciune pentru care contestatorul este cercetat de autorităţile judiciare poloneze şi pentru care se solicită predarea lui în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nemaifiind necesară examinarea condiţiei dublei incriminări.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Aşadar, potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce priveşte aspectele invocate de contestator care în opinia sa împiedică punerea în executare a extrădării referitoare la faptul că persoana solicitată a avut o reşedinţă continuă în România de peste 5 ani, solicitându-se aplicarea motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale invocate, art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: [...] c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Or, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare a cărei executare se solicită nefiind emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, ci aşa cum s-a arătat, persoana solicitată este căutată în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracţiunilor ce fac obiectul mandatului în discuţie.

Şi în ceea ce priveşte motivul de refuz reglementat la art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 invocat de contestator referitor la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, potrivit legislaţiei române, se apreciază deopotrivă că acesta este un motiv facultativ ce nu poate determina autoritatea judiciară română să refuze executarea mandatului european de arestare, avându-se în vedere totodată şi de dispoziţiile art. 109 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora: [...] În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Or, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, se constată că în mod judicios prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, iar acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, în considerarea acestor argumente, se constată că nu pot fi primite nici susţinerile apărării contestatorului în sensul că se impune respingerea cererii de punere în executare a mandatului european cu referire la eventualele condiţiile de detenţie din statul solicitant ori că în statul polonez sunt încălcate toate drepturile omului, susţinându-se că abuzurile sunt de notorietate încă din anul 2017, instanţa având în vedere datele concrete ale cauzei şi cu precădere împrejurarea că Polonia este stat membru al Uniunii Europene încă din data de 1 mai 2004, iar simple afirmaţii ale apărării sub acest aspect nu conduc la concluzia că în statul solicitat nu sunt respectate drepturile fundamentale ale omului sau că în cazul predării s-ar încălca articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin mandatul emis în cauză de o autoritate judiciară competentă, s-a solicitat arestarea persoanei solicitate şi predarea sa autorităţilor judiciare în vederea efectuării urmăririi penale pentru faptele presupus comise de aceasta şi descrise în cuprinsul mandatului a cărei executare se solicită. Astfel, contestatorul persoană solicitată, cetăţean polonez, urmează a participa la efectuarea urmăririi penale şi va avea posibilitatea să formuleze cereri şi apărări în legătură cu acuzaţiile ce îi sunt aduse, la acest termen de judecată contestatorul arătând că a angajat un avocat în Polonia pentru a lua la cunoştinţă de faptele ce i se impută.

Prin urmare, se apreciază că aceste aspecte reiterate în faţa instanţei de control judiciar sunt neîntemeiate, în mod judicios reţinând prima instanţă că motivele invocate nu se circumscriu niciunui caz de refuz al predării persoanei solicitate.

Referitor la cererea contestatorului A. privind luarea unei măsuri preventive mai puţin severe, respectiv măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu, aşa cum s-a solicitat la acest termen, Înalta Curte consideră că este neîntemeiată în raport de obiectul cauzei şi împrejurarea că prin măsura arestării se asigură predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine.

Aşa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul a fost solicitat pentru efectuarea urmăririi penale instrumentate de autorităţile judiciare din Polonia.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În fine, mandatul european de arestare fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea şi predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal prin sentinţa contestată s-a dispus arestarea, pentru 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legale.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau control judiciar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 226/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 226/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM