Loss of parliamentary status terminates Supreme Court personal jurisdiction over non-service-related offenses

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 15 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2020, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 14 decembrie 2020, încheiat în dosarul nr. x/2019, conform dispoziţiilor art. 478 şi următoarele din C. proc. pen., cu inculpatul A. deputat în Parlamentul României (avocat suspendat pe durata mandatului de deputat) cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În şedinţa publică de judecată din data de 14 ianuarie 2021, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei, după calitatea persoanei, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de a soluţiona cauza, având în vedere că urma alegerilor parlamentare din decembrie 2020 inculpatul şi-a pierdut calitatea de deputat.

Analizând excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona cauza, se reţin următoarele:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că instanţa competentă să se pronunţe asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei este instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membrii din România în Parlamentul European, de membrii guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii CSM, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Normele care reglementează competenţa după materie şi după calitatea persoanei sunt imperative, sub sancţiunea nulităţii absolute, prev. de art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care poate fi invocată în orice stare a procesului, de părţi şi din oficiu de instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului sau s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

La data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa soluţionării cauzei privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 14 decembrie 2020, încheiat în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, conform dispoziţiilor art. 478 şi următoarele din C. proc. pen., aparţinea acestei instanţe, în raport de calitatea de deputat în Parlamentul României a inculpatului A..

Încetarea calităţii de deputat a inculpatului A., calitate pe care acesta o avea la momentul săvârşirii faptei de care este acuzat şi care nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, are efecte asupra competenţei personale speciale a instanţei supreme în judecarea infracţiunilor comise de persoanele ce au calitatea cerută de lege, în condiţiile dispoziţiilor art. 40 C. proc. pen.

Ca atare, urmează să fie admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., infracţiunile săvârşite de avocaţi sunt de competenţa curţii de apel.

Inculpatul A. are calitatea de avocat în cadrul Baroului Braşov, fiind suspendat la cerere pe perioada exercitării mandatului de deputat. Suspendarea acestei calităţi presupune, în mod logic, lipsa exerciţiului profesiei, dar nu şi pierderea calităţii în sine, ci numai imposibilitatea exercitării ei.

Calitatea de avocat a inculpatului nu a încetat, această instituţie operând doar în cazurile prevăzute de art. 27 lit. a)-d) din Legea nr. 51/1995.

Având în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care menţionează:

"Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii", iar în cauză locul săvârşirii infracţiunii este în raza de competenţă a Curţii de Apel Braşov, urmează a se trimite cauza la această instanţă, spre competentă soluţionare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe inculpatul A. la Curtea de Apel Braşov, spre competentă soluţionare.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.

GGC - CL