Court annulment of forged documents in fraudulent state land sale upheld on appeal

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 99/P/CP din 7 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- "Proiect de hotărâre privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv", fără număr şi fără dată, iniţiat de A., în calitate de primar al comunei Agigea (v. f. x d.u.p.);

- "Expunere de motive privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv", fără dată şi fără număr, semnată de A., în calitate de primar al comunei Agigea;

- "Referat", înregistrat sub nr. x din 11 iulie 2002 la Primăria Comunei Agigea, nesemnat, dar însuşit de B. (Şef Birou Urbanism);

- "Caiet de sarcini privind vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea", nedatat, întocmit de B. şi avizat de A., în calitate de primar al comunei Agigea;

- "Raport privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv" din 10 iulie 2002, semnat de C. (secretar);

- "Referat" olograf, nedatat, întocmit de D. (contabil), privind preţul de pornire pentru vânzarea prin licitaţie publică a terenului "extravilan", "neproductiv" de 67.785 mp;

- "Hotărârea privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv" nr. 18 din 25 iulie 2002, emisă de Consiliul Local al Comunei Agigea,

- "Proces-verbal de licitaţie", înscris olograf din 12 august 2002, al Comisiei de licitaţie din cadrul primăriei Agigea;

- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002 .

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, a reţinut următoarele:

La data de 9 aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat Curţii de Apel Constanţa Ordonanţa nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018, prin care procurorul a dispus clasarea şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desfiinţării unor înscrisuri, însoţită de dosarul cauzei, sesizarea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin Ordonanţa nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 50 raportat la art. 63 C. proc. pen., cu ref. la art. 13 din O.U.G. nr. 43/2008 şi art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

1. Menţinerea soluţiei de disjungere a cauzei şi de declinare de competenţă a acesteia în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Constanţa în referire la situaţia suspecţilor:

- F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- G., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. Clasarea cauzei faţă de numiţii:

- A., pentru infracţiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- B., pentru infracţiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- C., pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- D., pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- E., notar public, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- funcţionarii OCPI Constanţa care au intabulat operaţiunile de transfer ilegal al terenului în suprafaţă de 67.785 mp - teren inalienabil, conform Legii nr. 213/1998 - în favoarea persoanei H., ocazie cu care a fost intabulat terenul aparţinând Portului Constanţa Sud - Agigea după graniţa nelegal trasată de primarul A. şi şeful de urbanism B., prin Încheierile nr. 2565 din 12 februarie 2006 şi nr. 2564 din 12 februarie 2006, pentru infracţiunea de: abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3. Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru desfiinţarea următoarelor înscrisuri cu un conţinut nereal, prin contrafacere, respectiv prin inserarea unor chestiuni necorespunzătoare adevărului, rezultat al comiterii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968 şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968:

- "Proiect de hotărâre" fără număr şi fără dată, emisă de A., în calitate de primar al comunei Agigea, în referire la vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre -Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafaţă de 67.785 mp"

- Art. 4 "se aprobă preţul de pornire la licitaţie, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Expunere de motive", fără dată şi fără număr, în referire la vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, semnată de A., în calitate de primar al comunei Agigea, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma desfiinţării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre -Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafaţă de 67.785 mp"

- "ţinând cont că terenul este în patrimoniul comunei Agigea şi este teren neproductiv. ...".

- "Referat x din 11 iulie 2002", nesemnat, dar însuşit în declaraţie de B., menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre - Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea, precum şi a dezafectării căilor ferate, situate în partea de est a lacului Agigea au rezultat terenuri accidentate, neproductive, ce însumează suprafaţa de 67.785 mp"

- "terenul este situat în extravilanul localităţii Agigea, iar suprafaţa i-a fost determinată în coordonate locale Port Constanţa".

- "Caiet de sarcini", nedatat, întocmit de B. şi avizat de A., privind "vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea", menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 2 din Capitolul I "Suprafaţa lotului este de 67.785 mp. şi a fost determinată în sistemul de coordonate stereo local port Constanţa"

- Capitolul 2

- regimul juridic - "terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea şi este înscris în patrimoniul privat la poziţia" - (număr neindicat).

- regimul economic - "folosinţa actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanţa Sud- Agigea. Destinaţia dată terenului, în condiţiile actuale, este de curţi, construcţii."

- regimul tehnic - "în vecinătatea terenului în cauză nu se găsesc reţele de utilităţi" (în realitate există canal pluvial).

- "Raport" din 10 iulie 2002, semnat de secretar C., privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, şi referatul olograf, nedatat, întocmit de D. privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp.; menţiunile nereale fiind:

Sintagma:

- "proiectul de hotărâre este însoţit de toate materialele comisiilor de specialitate, potrivit normelor de drept material şi procedural" - nu există aşa ceva;

- "HCL nr. 18 din 25 iulie 2002" emisă de CL Agigea privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 1. "Se propune vânzarea prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 67.785 mp, conform schiţei care face parte integrată din prezenta hotărâre" - nu există nicio schiţă;

- Art. 4: "se aprobă preţul de pornire la licitaţie, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Proces-verbal de licitaţie", olograf din 12 august 2002 al Comisiei de licitaţie din cadrul primăriei Agigea, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- din subtitlu:

"terenuri neproductive"

- semnătura lui I. nu-i aparţine acestuia, ci unei persoane necunoscute.

- "Contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002", act ce cuprinde menţiuni false, respectiv sintagmele:

- "măsurătorile au fost executate de proiectantul autorizat în prezenţa proprietarei pe limitele de hotar indicate de aceasta;

- "terenul a fost deţinut ca proprietate privată în baza Legii nr. 213/1998"

- declaraţia consemnată a primarului, fila x contract:

"taxele şi impozitele către stat sunt achitate la zi şi la autentificarea prezentului act subscrisa vânzătoare predă cumpărătoarei toate titlurile şi actele de proprietate ale acestui teren"

- declaraţia consemnată a numitei H., fila x:

"am verificat personal actele de proprietate ale subscrisei vânzătoare asupra terenului care face obiectul acestui înscris".

4. Menţinerea soluţiei de sesizare a Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa şi a Primăriei Municipiului Constanţa legat de situaţia terenului proprietate publică, situat în Constanţa, Aleea Strada x, între străzile z şi y, în vederea recuperării domeniului public al statului, ocupat în urma activităţii coroborate a numiţilor J., K. şi L., cu domiciliul persoanei private iniţial menţionate.

Prin Încheierea penală nr. 221/P/CP din 5 decembrie 2018 (Dosar nr. x/2018), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., a admis plângerea petentei E. şi a schimbat temeiul de drept al soluţiei de clasare dispuse faţă de aceasta din cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a reţinut, în acest sens, în esenţă, că:

Procurorul a susţinut că fapta petentei E. a constat în aceea că, în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare-cumpărare semnat de intimatul A., primarul comunei Agigea - persoană ce nu deţinea mandat de la consiliul local, fără a constata inexistenţa titlului de proprietate, în lipsa intabulării, a cadastrului, a certificatelor fiscale şi a menţionat în mod nereal că terenul a fost deţinut în baza Legii nr. 213/1998.

Din actele dosarului, a rezultat că petenta a procedat la autentificarea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002, prin care Primăria comunei Agigea vindea către H. suprafaţa de 67.785 mp.

Însă, în exercitarea activităţii, petenta a respectat dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, în vigoare la data faptei, care prevede că actele notariale se îndeplinesc la cerere, verificarea înscrisurilor redactate de părţi, de reprezentanţii lor cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificări şi completări corespunzătoare, cu acordul părţilor, iar autentificarea, conform art. 90, cu respectarea următoarei proceduri: a) stabilirea identităţii părţilor în condiţiile art. 85; b) exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinutul actului; c) semnătura acestora şi data înscrisului.

La autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, s-au prezentat părţile actului juridic, respectiv primarul, care îndeplineşte o funcţie de autoritate publică pe care o exercită pe durata mandatului şi reprezintă UAT în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoane fizice sau juridice, precum şi în justiţie (art. 62 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale) şi îndeplineşte principalele atribuţii stabilite la art. 63, precum şi alte atribuţii stabilite prin lege; în exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, primarul acţionează ca şi reprezentant al Statului, în comună sau în oraşul în care a fost ales (art. 64 din lege), emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual (art. 68 din Legea nr. 215/2001).

Potrivit Legii nr. 215/2001, în toate actele încheiate de UAT reprezentantul legal este numai primarul. Conform art. 67, primarul reprezintă comuna sau oraşul, iar în baza art. 68 alin. (1) lit. b), asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local şi la lit. v) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului, astfel că nu se impunea să aibă mandat pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare, intimatul primar executând hotărârea consiliului local prin prezentarea sa la biroul notarial pentru autentificarea vânzării.

Contractul de vânzare-cumpărare s-a autentificat în baza unor înscrisuri oficiale - Hotărârea Consiliului Local Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 (de aprobare a vânzării prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 67.785 mp), procesului-verbal de licitaţie (din 12 august 2002), fiind depusă şi lista de inventar a bunurilor care aparţineau domeniului privat al comunei Agigea (faţă de declaraţia vânzătoarei prin primar, intimatul A., că terenul făcea parte din domeniul privat în baza Legii nr. 213/1998), verificarea şi cenzurarea oportunităţii adoptării HCL, organizării şi desfăşurării licitaţiei, nefiind în competenţa notarului. În ceea ce priveşte legalitatea hotărârii consiliului local, Legea nr. 215/2001 precizează că numai prefectul exercită controlul de legalitate şi/sau oportunitate a unor astfel de acte. Aparenţa de legalitate era întărită şi de împrejurarea că expirase termenul legal în care primarul putea să îl sesizeze pe prefect în legătură cu o eventuală nelegalitate/neregulă a acelei hotărâri de consiliu conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001. Procesul-verbal de licitaţie publică atesta că vânzarea avusese loc, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, iar notarul nu avea competenţa de a cenzura procesul-verbal de licitaţie cu aparenţă de legalitate şi care valora titlu de proprietate.

Referitor la lipsa certificatului fiscal şi a întabulării, în anul 2002, acestea nu erau necesare când se autentificau acte de dispoziţie privind terenuri aparţinând Unităţilor Administrativ-Teritoriale (oraşe şi comune), neregăsindu-se în acele acte menţiunea existenţei certificatelor fiscale.

În legătură cu acuzaţia lipsei cadastrului, amplasamentul terenului din schiţele cadastrale erau în concordanţă cu celelalte acte depuse de părţi, fără să ridice suspiciuni şi, în actul de vânzare cumpărare, petenta notar a menţionat că de exactitatea cadastrală şi de materializarea acestuia în teritoriu răspunde delegatul tehnic cadastral. De asemeni, părţile au declarat (consemnându-se în act) că măsurătorile au fost executate de proiectant autorizat în prezenţa proprietarului pe limitele de hotar indicate de acesta.

Menţiunea că terenul a fost deţinut în baza Legii nr. 213/1998 a fost făcută de notar în act având în vedere actele administrative ale primăriei depuse de părţi la întocmirea contractului: hotărârea Consiliului Local, procesul-verbal de licitaţie, lista de inventar a bunurilor care aparţineau domeniului privat al comunei Agigea.

Menţiunea din act potrivit căreia "cumpărătoarea H. dispensa grefa judecătoriei Constanta şi Biroul Notarului public de cercetarea registrelor de inscripţiuni şi transcripţiuni privind terenul ce se înstrăina" a fost trecută de notar în condiţiile art. 716 alin. (3) C. proc. civ. în vigoare la acea dată, la cererea părţilor, care cunoşteau situaţia imobilului.

Petenta notar nu a avut cunoştinţă de anularea procesului-verbal de vecinătate, părţile au depus schiţele cadastrale, avizate de instituţia OCPI, acestea fiind acte oficiale, iar prin Sentinţa civilă nr. 877 din 29 mai 2015 a Tribunalului Constanţa (Dosar nr. x/2013) nu s-a analizat, pe fond, natura terenului; de altfel, dacă ar fi existat suspiciuni cu privire la regimul juridic al terenului, schiţele cadastrale nu ar fi trebuit depuse.

Cum acuzarea nu a dovedit vreo înţelegere frauduloasă a petentei cu intimatul A., notarul nu avea obligaţia să meargă la faţa locului să vadă imobilul (terenul în speţă), nu avea cunoştinţe de geologie ca să poată face aprecieri cu privire la modul de formare în timp a respectivului teren prin depuneri hidrologice, activităţile notariale s-au efectuat în conformitate cu dispoziţiile legale, acţiunile petentei nu se circumscriu infracţiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. câtă vreme nu se poate reţine o faptă penală în sarcina petentei, este corectă soluţia de clasare, dar nu pot fi aplicabile dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., impediment al tragerii la răspundere penală ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie şi nu a lipsei responsabilităţii autorului.

În primul ciclu procesual:

Prin Încheierea penală nr. 80/P/CP din 29 mai 2019 (Dosar nr. x/2019), pronunţată judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa privind desfiinţarea unor înscrisuri, precizate la punctul nr. 3 al dispozitivului Ordonanţei cu nr. 347/P/din data de 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin încheierea penală nr. 49 din 23.01.2020 a Î.C.C.J., secţia penală au fost admise contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, UAT Comuna Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea, Primăria Comunei Agigea şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa împotriva Încheierii penale nr. 80/P/CP din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Constanţa, a fost desfiinţată încheierea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2019*.

În temeiul art. 5491 alin. (5) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, procedând la soluţionarea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin Ordonanţa nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, a constatat că aceasta este fondată.

Astfel, la data de 25 august 2017 persoana vătămată comuna Agigea, reprezentată prin primar M., a formulat o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., în raport de:

- semnatarii actului adiţional 2 la procesul-verbal de vecinătate 6310 din 20 iunie 1994 între N. SA şi Primăria Comunei Agigea, prin care s-a intabulat nelegal o suprafaţă de 67.785,20 mp, teren din domeniul public al statului şi care a fost vândut ulterior către persoane fizice;

- notarul public E., funcţionar care a autentificat Actul de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002 vizând această suprafaţă de teren aparţinând statului şi care a fost înstrăinat unei persoane fizice.

În acest sens, s-a arătat că ar fi fost încheiate un set de documente cu caracter nereal, care atestau chestiuni necorespunzătoare adevărului - între funcţionarii publici ai unor entităţi administrativ economice publice şi care au generat o aparentă stare de legalitate ce a condus la înstrăinarea unei suprafeţe de aproape 7 hectare din acvatoriul portuar, bun inalienabil conform Legii nr. 213/1998 în favoarea unor persoane fizice, la un preţ subevaluat sever.

Ulterior, acelaşi teren ar fi fost revândut de interpuşii cumpărătorilor statului cu un preţ de aproximativ 2000 de ori mai mare.

Pentru a ajunge la această finalitate, conform menţiunilor din plângere şi a documentelor anexate, ar fi fost inserate elemente de fapt nereale în cuprinsul documentelor pregătitoare ale operaţiunii frauduloase în sine, înscrisuri ce au fost utilizate în vederea realizării operaţiunii ilicite urmărite.

Pe de altă parte, se pare că în afara prejudiciului teoretic cauzat de subevaluarea terenului, persoana vătămată Primăria Comunei Agigea a susţinut că a fost vătămată şi prin văduvirea de impozite şi taxe ce i s-ar fi cuvenit dacă nu îi era scos ilegal din patrimoniu terenul vizat.

Prin ordonanţa din 5 septembrie 2017 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză în raport de cele trei infracţiuni sus menţionate, iar prin Ordonanţa din 8 decembrie 2017 a fost fixat cadrul procesual în sensul precizat anterior în afara numiţilor F. şi a notarului public G. nimeni altcineva nemaiavând calitatea de suspect.

Din coroborarea probelor administrate în cauză (înscrisuri, declaraţiile reprezentantului persoanei vătămate, M., primar al comunei Agigea, ale martorilor O. - semnatar al Procesului-verbal de vecinătate nr. x din 20 iunie 1994, P. - viceprimar al comunei Agigea în 2002, Q. - jurist la Primăria Agigea în 2002, R. - funcţionar la serviciul de urbanism al Primăriei Agigea în perioada 1998 - 2009, S. - jurist la Prefectura Constanţa în 2002, T. - care a urmărit şi acesta dobândirea terenului vândut în cauză, U. şi V. - funcţionari la OCPI Constanţa, ale intimaţilor A., B., C., E., D., şi raportul de expertiză tehnică judiciară topografică şi evaluare din 9 februarie 2018), a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Ulterior finalizării lucrărilor hidrotehnice aferente edificării canalului Dunăre - Marea Neagră, precum şi al extinderii portului Constanţa Sud - Agigea, pământul excavat mecanic a fost transportat de la locul de extracţie şi folosit pentru a câştiga teritoriu asupra mării, practic fiind depozitat în mare, unde datorită cantităţii mari s-au generat suprafeţe de teren apreciabile, înregistrate în mod corespunzător în evidenţele de patrimoniu ale Statului Român, prin Ministerul Transporturilor.

Conform Anexei la Legea nr. 213/1998, terenurile aparţinând portului, precum şi cele provenind din lucrări hidrotehnice alcătuiesc domeniul public şi, deci, nu pot fi înstrăinate către terţi, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora:

"(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;

c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile.

(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.".

De asemenea, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.".

Terenul vizat de plângerea penală depusă de Primăria Agigea aparţinea portului şi provine din lucrările hidrotehnice sus-menţionate, fiind situat într-o zonă strategică, în apropierea graniţei statului.

Din punct de vedere juridic, vecinătatea dintre domeniul portuar şi UAT Agigea s-a stabilit iniţial prin "Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 20 iunie 1994, încheiat între Administraţia Portului Constanţa şi UAT Agigea, şi prin "Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 28 octombrie 1994, încheiat între Administraţia Canalelor Navigabile şi Administraţia Portului Constanţa, sens în care s-au întocmit şi schiţele aferente .

Până în luna iulie 2002, terenul în cauză nu a aparţinut altei entităţi juridice sau fizice decât Statului Român şi niciodată nu a existat - înregistrat, inventariat sau în orice altă formă - în patrimoniul UAT Agigea. Terenul a figurat şi figurează şi în prezent în evidenţele de patrimoniu ale N. şi ale Ministerului Transporturilor, ca fiind bun din domeniul public al statului.

Activitatea infracţională cercetată în cauză a avut drept scop obţinerea unui titlu autentic, precum un act de vânzare - cumpărare care să permită ulterior emiterea unei cărţi funciare în favoarea unei persoane de drept privat, pentru terenul în cauză, care apoi sa fie vândut succesiv, motiv pentru care au fost generate simultan demersuri de către A. - primar al comunei Agigea în perioada de referinţă, pentru a crea aparenţa unei proceduri legale de licitaţie a unui bun proprietate privată a comunei (ceea ce nu a fost niciodată cazul în realitate) şi a evita sesizarea instanţei judecătoreşti pentru anularea actelor administrative emise în acest scop.

Într-o primă etapă, au fost întocmite o serie de documente vizând "trecerea" terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei Agigea, după cum urmează:

Prin "actul adiţional la Procesul-verbal de vecinătate" nr. x din 15 decembrie 2000, respectiv 53877DD din aceeaşi dată, reprezentanţii N. SA şi ai Primăriei Comunei Agigea (A., ca primar, şi B., ca Şef Birou Urbanism) au reconsiderat într-o primă fază graniţa de hotar, graniţă care a mai suferit o nouă modificare prin actul adiţional nr. x înregistrat la Primăria Comunei Agigea sub nr. x din 6 august 2002 şi la N. sub nr. x din 5 august 2002, act semnat din partea Primăriei Comunei Agigea tot de A., ca primar, şi B., ca Şef Birou Urbanism.

Efectul acestei modificări l-a constituit extinderea artificială a teritoriului comunei Agigea în raport de zona portuară (în defavoarea acesteia), cu aparenta includere fizică, precum şi în evidenţele de patrimoniu ale comunei, a unei suprafeţe de teren de 67.785 mp, suprafaţă care a "dispărut" astfel din patrimoniul statului şi a fost inclusă în interiorul UAT Agigea, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Semnatarii acestor aşa-zise documente de "regrăniţuire" nu aveau nici mandat din partea entităţilor publice pe care afirmau că le reprezintă şi nici vreo altă formă de autorizare a activităţilor reţinute în continuare.

De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 877 din 29 mai 2015, dată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Constanţa, s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor documente: Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994; Actul adiţional nr. x din 15 decembrie 2000; Actul adiţional nr. x din 6 august 2002, toate încheiate între N. SA şi Primăria Agigea. A fost confirmată, astfel, validitatea delimitării realizate, prin "Procesul-verbal de vecinătate din 28 octombrie 1994" încheiat între Administraţia Canalelor Navigabile şi N.

Este relevant că prin sentinţa civilă menţionată s-a reţinut, în esenţă, că:

Din dispoziţiile art. 20 coroborate cu cele ale art. 84, 86 din Legea nr. 69/1991 rezultă că administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, administrare care se realizează prin darea în administrare/concesionarea/închirierea/vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat, după caz, sunt de competenţa consiliului local. De asemenea, sunt supuse aprobării Consiliului Local înstrăinarea bunurilor aparţinând domeniului privat al comunelor, oraşelor sau judeţelor, schimburile de terenuri, delimitarea sau partajarea imobilelor aflate în indiviziune cu acest domeniu privat, renunţările la drepturi sau recunoaşterile de drepturi în favoarea terţelor persoane, toate acestea realizându-se pe bază de expertiză însuşită de consiliu.

În aceste condiţii, Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994 nu putea fi semnat de către Primarul Comunei Agigea decât ca urmare a însuşirii de către consiliul local a unei expertize efectuate în acest sens, însuşirea expertizei având tocmai semnificaţia exprimării consimţământului autorităţii publice locale competente în materie.

Or, lipsind acest consimţământ al consiliului local, actul juridic reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 20 iunie 1994 este lovit de nulitate absolută.

Actul adiţional nr. x din 15 decembrie 2000 şi Actul adiţional nr. x din 5 august 2002 sunt încheiate sub imperiul Legii nr. 215/2001.

Realizarea unei delimitări ca cea din actele menţionate, mai ales în contextul în care prin această delimitare se realizează cedarea unei suprafeţe importante în folosinţa N. SA, chiar dacă în altă formă decât prin darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, se circumscrie activităţii de administrare a domeniului public şi domeniului privat al comunei, în sensul art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, activitate ce ţine de competenţa administrativă a consiliului local

Astfel, lipsind acest consimţământ al consiliului local, actele juridice reprezentate de cele două acte adiţionale sunt lovite de nulitate absolută.

Începând cu luna iulie 2002, A., în calitate de primar al comunei Agigea, a iniţiat o serie de demersuri prin care încerca să genereze o aparentă stare de legalitate a vânzării suprafeţei de teren în cauză către persoane de drept privat.

Concret, în jurul datei de 24 iulie 2002, A., primarul comunei Agigea, a iniţiat un "Proiect de hotărâre privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv" (v. f. x d.u.p.), prin care se propune Consiliului Local să "propună" vânzarea prin licitaţie publică a terenului.

Proiectul de hotărâre (nedatat, dar, logic, emis înainte de hotărârea de consiliu local vizată), conţine o serie de menţiuni false, respectiv:

- Art. 1: se "propune" (şi nu "dispune") vânzarea prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 67.785 mp, "teren neproductiv" rezultat "în urma abandonării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre-Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea", cu menţiunea că terenul este identificat "conform schiţei care ar face parte integrantă din prezenta Hotărâre". Or, nu există nicio schiţă în acest sens, iar terenul nu a rezultat în urma abandonării unui şantier ci, aşa cum s-a arătat, prin lucrări hidrotehnice, chiar dacă materialul folosit provenea de la alt şantier, sursa acestuia fiind nerelevantă; totodată, atribuirea calităţii de teren neproductiv este falsă în condiţiile în care nu exista o parcelare cadastrală a acelui teren în care să se evidenţieze această categorie de folosinţă, în condiţiile art. 6.3.4. din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/2001 emis de Ministerul Administraţiei Publice, această încadrare fără niciun temei fiind de natură a induce aparenţa că era vorba de un teren fără valoare deosebită.

- Art. 4: se aprobă preţul de pornire al licitaţiei în sumă de "28.900.000 RON/ha, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat". Or, nu există şi nu a existat niciodată o astfel de expertiză.

Conform documentului "Expunere de motive", emis tot sub semnătura lui A., primar al comunei Agigea, se face menţiunea că "terenul este în patrimoniul comunei Agigea şi este un teren neproductiv". Or, pe de o parte, terenul nu avea cum să fie în patrimoniul comunei la data proiectului de HCL, din moment ce aşa-zisa "regrăniţuire" a avut loc 12 zile mai târziu, dată până la care cel puţin formal era în teritoriul portuar, iar, pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, această categorie de folosinţă a terenului nu îi fusese niciodată atribuită în condiţiile legii.

De asemenea, la data de 11 iulie 2002 (cu aproape o lună înainte de aşa-zisa "regrăniţuire" din august 2002), numitul B. - şeful Biroului de Urbanism Agigea -, a emis un "REFERAT", înregistrat la Primăria Agigea sub nr. x din 11 iulie 2002, act care, de asemenea, este fals, respectiv:

- cuprinde menţiunea că "terenul este situat în extravilanul localităţii Agigea, iar suprafaţa i-a fost determinată în coordonate locale Port Constanţa", deşi terenul nu se afla în interiorul teritoriului unităţii administrativ teritoriale;

- se omite inserarea unei realităţi evidente, şi anume că, în afara statutului de teren provenit din lucrări hidrotehnice, pe acesta se mai afla (separat) încă o altă lucrare hidrotehnică, respectiv canal colector ape pluviale, lucrare care era imposibil să nu fi fost observată.

La data de 10 iulie 2002 numita C. - secretara CL al comunei Agigea -, emite un document intitulat "Raport privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului extravilan în suprafaţă de 67.785 mp, teren neproductiv", care conţine, de asemenea, menţiuni false, cel puţin privind data emiterii, întrucât avizează şi supune dezbaterii Consiliului Local un "proiect de hotărâre " - act fără nici un dubiu inexistent la acea dată (ea însăşi anterioară cu o lună "regrăniţuirii" declarată nulă de către instanţă).

Prin documentul intitulat "Referat", olograf şi nedatat, D. - contabila - face referiri la o expertiză de evaluare, care nu există, şi propune ca preţul de pornire pentru vânzarea prin licitaţie publică a terenului "extravilan", "neproductiv", de 67.785 mp să fie de 28.900.000 RON/ha.

Prin HCL al Comunei Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 se "propune" (nu se "dispune") vânzarea prin licitaţie publică a terenului.

Documentul preia fără modificări menţiunile din proiectul întocmit de primar (inclusiv sintagma că se "propune" vânzarea, deşi, fiind un act normativ, trebuia să se "dispună"), fiind pe cale de consecinţă un document falsificat, prin prisma menţiunilor identice cu proiectul de hotărâre, în legătură cu care s-a arătat că sunt false şi care îşi menţineau acest caracter şi la data adoptării hotărârii consiliului local.

Comisia de licitaţie nici nu s-a constituit vreodată legal [Dispoziţia 87 din 5 august 2002 - invocată în acest sens de către făptuitori - referindu-se de fapt la alte hotărâri de consiliu local, emise la 1 august 2002, şi nu la HCL nr. 18 din 25 iulie 2002], adică a acţionat practic neînfiinţată juridic, situaţie în care actele emise sunt nule de drept.

La data de 12 august 2002 are loc aşa-zisa licitaţie (pentru vânzarea de către Primăria Agigea către persoane de drept privat a terenului portului), iar în procesul-verbal aferent se consemnează că s-ar fi înscris la licitaţie numiţii W. şi X. (care s-au retras ulterior) şi H. - persoana care a adjudecat întreaga suprafaţă cu o sumă de puţin peste 7.000 euro.

Suprafaţa nu era intabulată, nici nu era identificată fizic printr-o schiţă cadastrală, ci doar generic, nefiind de asemenea evidenţiată în niciun mod în patrimoniul comunei Agigea, documentele menţionând aşadar o suprafaţa referitor la care nu exista nicio formă de evidenţiere (aşa-numita schiţă cadastrală apărând doar la data de 16 august 2002, în faţa notarului E.).

Pentru a avea loc această licitaţie, sub semnătura lui A. - primarul - şi a lui B. - şeful Biroului de Urbanism -, a fost emis documentul intitulat "Caiet de sarcini" act nedatat, care cuprinde, la rândul său, mai multe menţiuni nereale, respectiv:

- Art. 2 din Capitolul I:

"Suprafaţa lotului este de 67.785 mp. şi a fost determinată în sistemul de coordonate stereo local port Constanţa"

- Capitolul 2:

- "regimul juridic - terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea şi este înscris în patrimoniul privat la poziţia" - (număr neindicat); or, acest teren nu a fost înscris niciodată în registrele privind patrimoniul comunei, adică nici în 2002 şi nici în prezent şi nu a existat o atestare a includerii lui în domeniul privat al comunei printr-o Hotărâre a consiliului local prin care să se aprobe inventarul bunurilor din domeniul privat al Comunei Agigea;

- "regimul economic - folosinţa actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanţa Sud - Agigea. Destinaţia dată terenului, în condiţiile actuale, este de curţi, construcţii" aşa cum s-a arătat, această categorie de folosinţă nu fusese niciodată stabilită printr-un plan cadastral, menţiunea fiind de natură a justifica vânzarea la un preţ derizoriu a terenului respectiv;

- "regimul tehnic - în vecinătatea terenului în cauză nu se găsesc reţele de utilităţi", deşi în realitate există canal pluvial.

Prin înscrisurile conţinând menţiuni nereale arătate anterior s-au creat astfel condiţiile încheierii unor acte juridice translative de proprietate cu privire la un teren din domeniul public al statului, în favoarea unor persoane de drept privat.

În continuare, numitul A. - primar al comunei Agigea la acea dată - s-a prezentat, fără a avea mandat în acest sens, la biroul notarului public E.

Potrivit Legii nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, chiar dacă terenul ar fi fost al comunei Agigea, nu primarul este cel care dispune de patrimoniul comunei, ci doar Consiliul Local, care îl poate mandata pe primar să se prezinte la notar pentru a semna actul de dispoziţie.

Conform art. 38 alin. (2) lit. f) şi h) din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare în anul 2002), Consiliul Local "administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei", şi nu primarul, şi tot Consiliul Local este cel care "hotărăşte (...) vânzarea bunurilor proprietate privată a comunei (...), în condiţiile legii".

Totodată, potrivit art. 124 din Legea nr. 215/2001, "Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor.".

Or, aşa cum s-a arătat, prin HCL al Comunei Agigea nr. 18 din 25 iulie 2002 se "propune" (nu se "dispune") vânzarea prin licitaţie publică a terenului, rezultând că în realitate nici nu a existat vreodată o hotărâre de vânzare a terenului respectiv, în sensul art. 38 alin. (2) lit. f) şi h) din Legea nr. 215/2001.

Oricum, în condiţiile în care comunei Agigea nu i-a aparţinut niciodată terenul în cauză, nu putea să vândă ceea ce nu-i aparţinea.

Prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002, între Primăria Comunei Agigea, în calitate de vânzător, reprezentată prin primar A. (care nu avea mandat să vândă terenul), şi persoana fizică H., în calitate de cumpărător, a fost înstrăinat terenul extravilan în suprafaţă de 67.785,20 mp, care nu aparţinea vânzătorului, ci domeniului public al statului, pentru un preţ de 196.200.000 RON (ROL, echivalentul a cca 6.000 euro).

Documentul autentificat cuprinde menţiuni nereale legate de o pretinsă, dar inexistentă, exercitare a dreptului de proprietate a comunei Agigea asupra terenului portului, anterioară vânzării.

Totodată, parte în contract apare Primăria Comunei Agigea deşi, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, în timp ce potrivit art. 77 din aceeaşi lege, primăria constituie o structură funcţională cu activitate permanentă formată din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului; ca urmare, în calitate de vânzător nu putea în niciun caz să apară Primăria Comunei Agigea, care nu este persoană juridică şi nu are patrimoniu propriu pentru a dispune de bunuri din cadrul acestuia prin vânzare.

De asemenea, cererea de autentificare a contractului semnată de A. este adresată notarului public la 4 zile după autentificarea contractului, adică la 20 august 2002, deşi trebuia să fie anterioară.

Potrivit raportului de expertiză de evaluare întocmit în cauză, la data respectivă, valoarea terenului era de cel puţin 318.590 euro.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002 conţine o serie de menţiuni nereale, respectiv:

- "terenul a fost deţinut ca proprietate privată de comuna Agigea în baza Legii nr. 213/1998", deşi acest lucru nu corespunde realităţii, iar din dosarul notarial lipseşte orice document sau titlu în acest sens; mai mult, se prevede că "se scuteşte BNP şi grefa Judecătoriei Constanţa de verificarea registrelor de inscripţiuni-transcripţiuni privind terenul care se înstrăinează" în dosarul notarial se află ataşată lista patrimoniului privat al comunei, folosită pentru a justifica apartenenţa terenului vândut la acesta, însă, la poziţia 57, indicată de notarul public ca fiind cea la care se află terenul vândut, este consemnată sola x, în suprafaţă de 20 de hectare, mărginită la Est de blocuri de locuinţe; prin urmare, această menţiune nu are nicio legătură cu terenul vândut şi este evident că sola x se referă la altă suprafaţă de teren, pentru că terenul în sine este mărginit la Est de Marea Neagră şi nu de blocuri, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, în care se arată şi că terenul în speţă este câştigat din mare şi din lacul Agigea în proporţii arătate grafic şi descrise pe larg în expertiză.

- declaraţia consemnată a primarului, fila x contract:

"taxele şi impozitele către stat sunt achitate la zi şi la autentificarea prezentului act subscrisa vânzătoare predă cumpărătoarei toate titlurile şi actele de proprietate ale acestui teren" deşi acestea nu există;

- declaraţia consemnată a numitei H., fila x:

"am verificat personal actele de proprietate ale subscrisei vânzătoare asupra terenului care face obiectul acestui înscris" deşi acestea nu există.

În contract apare menţionată şi o schiţă de plan întocmit de proiectanţii autorizaţi Y. şi Z., care ar fi fost verificate şi recepţionate de AA. sub nr. 14059 din 16 august 2002, adică exact în aceeaşi zi cu actul de vânzare - cumpărare. Or, această aşa-zisă schiţă de plan nu a fost niciodată avută în vedere de Consiliul Local Agigea deşi, ar fi trebuit să existe cel puţin cu ocazia "licitaţiei", când trebuia să se lămurească ce se vinde şi, de asemenea, anterior HCL de autorizare a licitaţiei, adică înainte de 25 iulie 2002.

Ulterior autentificării Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 16 august 2002, cumpărătoarea H. îşi intabulează dreptul de proprietate, în evidenţele OCPI Constanţa făcându-se menţiunile corespunzătoare.

În continuare:

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 22 noiembrie 2006 autentificat la BNP BB., H. vinde în indiviziune terenul litigios, în sensul că înstrăinează 85% din acesta în favoarea numitului L. şi 15% în favoarea numitei CC., în indiviziune, la preţul de 108.500 RON.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3114 din 8 iulie 2008 autentificat la BNP DD., numitul L. vinde cota sa de 85% din terenul cumpărat de la H. numitului K., căsătorit cu EE. (părinţii lui J.), contra sumei de 150.000 euro.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3550 din 30 iulie 2008 autentificat la BNP FF. din Galaţi, CC. şi K. (în nume propriu şi ca mandatar al soţiei sale) au vândut terenul în cauză - integral - către SC GG. SA din Galaţi, reprezentată de HH., cu suma de 3.185.000 euro.

- prin Actul de lotizare nr. 867 din 15 martie 2011, SC GG. SA împarte juridic terenul în: lotul x, în suprafaţă de 59945 mp, şi lotul x, în suprafaţă de 5860 mp.

- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 961 din 18 martie 2011 autentificat la BNP G., SC GG. SA a vândut N. lotul x mai sus menţionat contra sumei de 1.761.160,84 RON, inclusiv TVA.

Cu alte cuvinte, mai puţin de 10% din terenul total luat din domeniul public al statului (teren vândut integral la un preţ de circa 7.000 euro) a fost practic "răscumpărat" cu peste 400.000 euro (cu 72 euro/mp), în condiţiile în care terenurile alăturate erau expropriate de la alţi proprietari cu sume între 4 - 7 euro/mp.

În ceea ce îl priveşte pe numitul F., despre care se reţine că, în calitate de director, a reprezentat cumpărătorul N. şi a angajat bugetul administrat fără a avea mandat din partea Ministerului Transporturilor, ca acţionar majoritar al N., s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea DNA, având în vedere că pentru plata terenului au fost folosite fonduri europene.

Este adevărat că HCL nr. 18/2002 nu a fost atacată în contencios administrativ de Instituţia Prefectului (prin acest act propunându-se însă, şi nu dispunându-se licitarea terenului aparţinând N.), deşi potrivit documentelor furnizate de Instituţia Prefectului anexate la Adresa nr. x din 13 decembrie 2017, numitul J., în calitate de secretar general al Instituţiei Prefectului, la poziţia 6603 a fost indicat ca primind mai multe acte, inclusiv HCL nr. 18 din 25 iulie 2002.

Această împrejurare, însă, nu poate conduce la concluzia că prefectul Judeţului Constanţa a considerat legală respectiva hotărâre a Consiliului Local Agigea, întrucât nu a formulat o acţiune în contencios administrativ pentru anularea ei. Oricum, chiar dacă ar fi existat o manifestare cu caracter expres a acestuia în sensul legalităţii ei, ea nu ar fi putut fi opusă instanţei cu forţă obligatorie, putând fi la rândul său anulată în cazul în care ar fi existat o sesizare în acest sens. Nici chiar existenţă unei hotărâri judecătoreşti în materia contenciosului administrativ prin care s-ar fi constatat legalitatea acestei hotărâri nu ar fi putut fi opusă instanţei penale, faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (2) şi art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

Parchetul a evidenţiat, totodată, că există o serie de coincidenţe privind persoanele implicate în aceste tranzacţii şi persoana numitul J., în calitate de secretar general al Instituţiei Prefectului, cum ar fi împrejurarea că tatăl acestuia, K., cumpără 85% din terenul în cauză de la L., cu 150.000 euro, pentru a-l vinde, la interval de 22 de zile, împreună cu CC. (care deţinea restul de 15%) către SC GG. SA din Galaţi, cu suma de 3.185.000 euro şi că, potrivit declaraţiei numitei C. (secretara CL comunei Comuna Agigea), situaţia generată de HCL nr. 18/2002 i-a fost adusă la cunoştinţă secretarului general al Prefecturii, numitul J., dar acesta ar fi refuzat demersurile de verificare a legalităţii actului administrativ. Mai mult, din cauza supărării generate de aceste demersuri, A. şi J. ar fi forţat-o ulterior să demisioneze din funcţie, arătând că declaraţia acesteia se coroborează cu cea a martorului T.

Dar, aceste susţineri nu au făcut obiectul cercetării în prezenta cauză, astfel încât nu vor fi reţinute de instanţă şi nu vor fi avute în vedere, întrucât nu sunt aspecte care să fi fost verificate într-o procedură cu respectarea dreptului la apărare al persoanelor vizate.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că în cazul în care procurorul dispune clasarea poate sesiza judecătorului de cameră preliminară în vederea desfiinţării unui înscris.

În C. proc. pen. de la 1968, art. 245 alin. (1) lit. c1) şi art. 249 alin. (2) cu raportare la art. 245 alin. (1) lit. c1) stabileau faptul că prin ordonanţele de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală se dispune şi asupra "sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris." Cu privire la aceste dispoziţii, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că art. 245 alin. (1) lit. 1 lit. c1) din C. proc. pen. statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanţa civilă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, fără a face vreo distincţie cu privire la motivele pentru care se solicită desfiinţarea înscrisului, iar această reglementare reprezintă "un caz expres prevăzut de lege", în înţelesul art. 45 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., în care procurorului i se recunoaşte legitimare procesuală pentru a formula acţiune civilă.

Potrivit noului C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a preluat în competenţă atribuţia dată potrivit C. proc. pen. de la 1968 instanţei civile, de a soluţiona sesizarea procurorului cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, caracterizată ca privind fondul cauzei, ţinând de elemente esenţiale ale raportului de conflict - fapt, persoană şi vinovăţie. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară are plenitudine de jurisdicţie în materie precum o instanţă civilă (nepenală), cu respectarea principiilor de publicitate, oralitate şi contradictorialitate.

De altfel, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 166/2015 (M. Of. nr. 264 din 21 aprilie 2015), a statuat că:

"opţiunea legiuitorului de a atribui judecătorului de cameră preliminară competenţa de a decide cu privire la confiscarea specială sau la desfiinţarea unui înscris, (...), nu este de natură să încalce prevederile constituţionale atâta timp cât, în cadrul acestei proceduri, există posibilitatea administrării de probe, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, cu respectarea garanţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare".

Noţiunea de desfiinţare a înscrisurilor se mai regăseşte în C. proc. pen. la art. 25 alin. (3), potrivit căruia "Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii."

Desfiinţarea înscrisurilor reprezintă, în opinia Curţii, o modalitate de reparare în natură a pagubei, de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii (în acest sens, v. Decizia Curţii Constituţionale nr. 32/2016, publicată în M. Of. nr. 201 din 17 martie 2016, par. 12). Pe lângă faptul că nu este condiţionată de comiterea unei infracţiuni de fals (legiuitorul nedistingând sub acest aspect, iar infracţiunile de fals - ca infracţiuni de pericol - nefiind susceptibile de exercitarea acţiunii civile în procesul penal), în practica judiciară fiind exemple frecvente când se desfiinţează înscrisuri şi în cazul altor infracţiuni (precum cele de corupţie sau de serviciu ori de evaziune fiscală, când au fost emise, adoptate şi încheiate, acte civile, administrative sau fiscale, cu nesocotirea legii în materie şi cu consecinţa producerii unui prejudiciu), în cauză, faţă de intimaţii A., B., C. şi D., semnatari ai înscrisurilor a căror desfiinţare s-a solicitat, soluţia de clasare s-a dat inclusiv pentru infracţiunea de fals intelectual (pe lângă cea de abuz în serviciu), reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În ceea ce priveşte temeiul de clasare reţinut în cazul intimatei E., notar public, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., acesta nu împiedică desfiinţarea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat de aceasta sub nr. x din 16 august 2002. Astfel, prin Încheierea penală nr. 221/P/CP din 5 decembrie 2018, redată mai sus, s-a reţinut că notarul public în mod justificat s-a întemeiat pe aparenţa de legalitate a înscrisurilor prezentate şi pe buna-credinţă a persoanelor care s-au prezentat pentru autentificarea contractului, nefiind ţinută să facă verificări suplimentare şi neputându-i-se imputa încălcarea dispoziţiilor legale incidente (din C. civ. şi Legea nr. 36/1995 privind exercitarea profesiei de notar public). Judecătorul de cameră preliminară sesizat de petenta E. nu avea competenţa să se pronunţe şi nici nu s-a pronunţat cu privire la "validitatea" sau caracterul real al menţiunilor din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 august 2002, aspecte analizate în prezenta cauză.

Prin înscris în sensul procedurii speciale se înţelege orice suport material (instrumentum probationis) care constată un act juridic în sensul de manifestare de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice ca operaţiune juridică (negotium juris) sau relevă un fapt juridic în sens restrâns (acţiune fără intenţia de a produce efecte juridice sau simplu eveniment de care legea leagă consecinţe juridice). Pe lângă faptul că legea procesual penală nu distinge, în materie de desfiinţare a înscrisurilor, între negotium şi instrumentum, pentru înscrisurile a căror desfiinţare s-a solicitat în cauză forma scrisă este prevăzută fie ad validitatem, fie ad probationem, neputându-se face distincţie între negotium şi instrumentum sub aspectul desfiinţării lor.

În ceea ce priveşte actele subsecvente celor a căror desfiinţare face obiectul sesizării în prezenta cauză, s-a reţinut că împrejurările în care au fost încheiate acestea nu au făcut obiectul cercetărilor şi analiza validităţii acestora excede astfel şi obiectului prezentei cauze, eventualele cauze de nulitate urmând a fi analizate de instanţa civilă competentă, în măsura în care va fi sesizată, într-un proces în care terţii faţă de actele desfiinţate să îşi poată proteja şi invoca interesele şi apărările pertinente.

Împotriva Încheierii nr. 99/P/CP din 7 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în termen legal, au formulat contestaţie, contestatorii J., E., CC., SC GG. SA - prin administrator judiciar II., solicitând, în esenţă, desfiinţarea încheierii şi rejudecând, respingerea propunerii parchetului de desfiinţarea a înscrisurilor.

Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţiile ca fiind nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

Prin Ordonanţa nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 50 raportat la art. 63 C. proc. pen., cu ref. la art. 13 din O.U.G. nr. 43/2008 şi art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

1. Menţinerea soluţiei de disjungere a cauzei şi de declinare de competenţă a acesteia în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Constanţa în referire la situaţia suspecţilor:

- F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- G., notar public, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 2151 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. Clasarea cauzei faţă de numiţii:

- A., pentru infracţiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen., şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- B., pentru infracţiunile de: fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- C., pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- D., pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. 1968;

- E., notar public, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- funcţionarii OCPI Constanţa care au intabulat operaţiunile de transfer ilegal al terenului în suprafaţă de 67.785 mp - teren inalienabil, conform Legii nr. 213/1998 - în favoarea persoanei H., ocazie cu care a fost intabulat terenul aparţinând Portului Constanţa Sud - Agigea după graniţa nelegal trasată de primarul A. şi şeful de urbanism B., prin Încheierile nr. 2565 din 12 februarie 2006 şi nr. 2564 din 12 februarie 2006, pentru infracţiunea de: abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3. Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru desfiinţarea următoarelor înscrisuri cu un conţinut nereal, prin contrafacere, respectiv prin inserarea unor chestiuni necorespunzătoare adevărului, rezultat al comiterii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. 1968 şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. 1968:

- "Proiect de hotărâre" fără număr şi fără dată, emisă de A., în calitate de primar al comunei Agigea, în referire la vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre - Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafaţă de 67.785 mp"

- Art. 4 "se aprobă preţul de pornire la licitaţie, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Expunere de motive", fără dată şi fără număr, în referire la vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, semnată de A., în calitate de primar al comunei Agigea, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma desfiinţării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre - Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea a rezultat un teren neproductiv în suprafaţă de 67.785 mp"

- "ţinând cont că terenul este în patrimoniul comunei Agigea şi este teren neproductiv...".

- "Referat x din 11 iulie 2002", nesemnat, dar însuşit în declaraţie de B., menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- "în urma abandonării organizării de şantier aferente construirii canalului Dunăre - Marea Neagră şi a amenajării portului Constanţa Sud - Agigea, precum şi a dezafectării căilor ferate, situate în partea de est a lacului Agigea au rezultat terenuri accidentate, neproductive, ce însumează suprafaţa de 67.785 mp"

- "terenul este situat în extravilanul localităţii Agigea, iar suprafaţa i-a fost determinată în coordonate locale Port Constanţa".

- "Caiet de sarcini", nedatat, întocmit de B. şi avizat de A., privind "vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea", menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 2 din Capitolul I "Suprafaţa lotului este de 67.785 mp. şi a fost determinată în sistemul de coordonate stereo local port Constanţa"

- Capitolul 2

- regimul juridic - "terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea şi este înscris în patrimoniul privat la poziţia" - (număr neindicat).

- regimul economic - "folosinţa actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanţa Sud - Agigea. Destinaţia dată terenului, în condiţiile actuale, este de curţi, construcţii."

- regimul tehnic - "în vecinătatea terenului în cauză nu se găsesc reţele de utilităţi" (în realitate există canal pluvial).

- "Raport" din 10 iulie 2002, semnat de secretar C., privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, şi referatul olograf, nedatat, întocmit de D. privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp.; menţiunile nereale fiind:

Sintagma:

- "proiectul de hotărâre este însoţit de toate materialele comisiilor de specialitate, potrivit normelor de drept material şi procedural" - nu există aşa ceva;

- "HCL nr. 18 din 25 iulie 2002" emisă de CL Agigea privind vânzarea prin licitaţie publică a terenului de 67.785 mp, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- Art. 1. "Se propune vânzarea prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 67.785 mp, conform schiţei care face parte integrată din prezenta hotărâre" - nu există nicio schiţă;

- Art. 4: "se aprobă preţul de pornire la licitaţie, în sumă de 28.900.000 RON/hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat".

- "Proces-verbal de licitaţie", olograf din 12 august 2002 al Comisiei de licitaţie din cadrul primăriei Agigea, menţiunile nereale fiind:

Sintagmele:

- din subtitlu:

"terenuri neproductive"

- semnătura lui I. nu-i aparţine acestuia, ci unei persoane necunoscute.

- "Contract de vânzare - cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002", act ce cuprinde menţiuni false, respectiv sintagmele:

- "măsurătorile au fost executate de proiectantul autorizat în prezenţa proprietarei pe limitele de hotar indicate de aceasta;

- "terenul a fost deţinut ca proprietate privată în baza Legii nr. 213/1998"

- declaraţia consemnată a primarului, fila x contract:

"taxele şi impozitele către stat sunt achitate la zi şi la autentificarea prezentului act subscrisa vânzătoare predă cumpărătoarei toate titlurile şi actele de proprietate ale acestui teren"

- declaraţia consemnată a numitei H., fila x:

"am verificat personal actele de proprietate ale subscrisei vânzătoare asupra terenului care face obiectul acestui înscris".

4. Menţinerea soluţiei de sesizare a Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa şi a Primăriei Municipiului Constanţa legat de situaţia terenului proprietate publică, situat în Constanţa, Aleea Strada x, între străzile z şi y, în vederea recuperării domeniului public al statului, ocupat în urma activităţii coroborate a numiţilor J., K. şi L., cu domiciliul persoanei private iniţial menţionate.

Prin Încheierea penală nr. 221/P/CP din 5 decembrie 2018 (Dosar nr. x/2018), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., a admis plângerea petentei E. şi a schimbat temeiul de drept al soluţiei de clasare dispuse faţă de aceasta din cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a dispus, în raport de actele cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., desfiinţarea înscrisurilor menţionate în dispozitivul Ordonanţei nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu privire la care s-a stabilit că au fost falsificate.

Critica invocată de contestatoarea E., în sensul că în mod greşit s-a dispus desfiinţarea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat de aceasta sub nr. x din 16 august 2002, întrucât aceasta nu a fost niciodată cercetată pentru vreo infracţiune de fals, ci doar pentru infracţiunea de abuz în serviciu, este nefondată.

Deşi, desfiinţarea înscrisurilor nu este condiţionată de săvârşirea unei infracţiuni de fals, în cauză, faţă de intimaţii A., B., C. şi D., care au semnat înscrisurile a căror desfiinţare s-a solicitat, soluţia de clasare din Ordonanţa nr. 347/P/2017 din 6 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a vizat inclusiv infracţiunea de fals intelectual (pe lângă cea de abuz în serviciu), constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Critica aceleiaşi contestatoare, în sensul că procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen. priveşte desfiinţarea înscrisului ca instrumentum probationes, iar nu anularea înscrisului ca act negotium juris este, de asemenea, nefondată.

În materie de desfiinţare a înscrisurilor, legea procesual -penală nu distinge, între negotium şi instrumentum, iar pentru înscrisurile a căror desfiinţare s-a solicitat în cauză, forma scrisă este prevăzută fie ad validitatem, fie ad probationem, neputându-se face distincţie între negotium şi instrumentum sub aspectul desfiinţării lor.

Criticile invocate de către contestatoarele CC. şi SC GG. SA, în sensul că sunt cumpărători de bună credinţă, se constată exced analizei în acest cadru procesual, putând fi invocate în faţa instanţei civile. Contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate de acestea în anul 2006, respectiv 2008, fiind deci, ulterioare Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x din 16 august 2002, care a făcut obiectul cauzei.

Referitor la critica formulată de contestatoarea CC. în sensul că nu a fost citată la urmărire penală, se constată că este nefondată, întrucât aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale şi a fost citată la instanţa de fond, în calitate de persoană interesată.

Pentru aceste considerente, constatând încheierea atacată ca fiind legală şi temeinică, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii J., E., CC., SC GG. SA - prin administrator judiciar II. împotriva Încheierii nr. 99/P/CP din 7 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii J. şi SC GG. SA - prin administrator judiciar II., în sumă de câte 1.252 RON, şi onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii E. şi CC., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 313 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii J., E., CC., SC GG. SA - prin administrator judiciar II. împotriva Încheierii nr. 99/P/CP din 7 august 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii J. şi SC GG. SA - prin administrator judiciar II., în sumă de câte 1.252 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii E. şi CC., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM