Pre-delivery arrest under European Arrest Warrant maintained; appeal dismissed

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 13 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ,s-a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., alias B., aflat în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Harghita cu privire la care prin Sentinţa penală nr. 59/FCJI din 17 septembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă, s-a dispus predarea către autoritatea judiciară emitentă - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în dosarul cu nr de referinţă x pentru executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 2 iulie 2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Italia, pentru o durată de 30 zile, cu începere de la data de 15 noiembrie 2020 şi până la data de 5 decembrie 2020, inclusiv, în vederea predării efective către autoritatea judiciară emitentă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, a reţinut, în esenţă, următoarele:

La termenul din 12 august 2020, s-a dispus admiterea propunerii de arestare provizorie în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., alias B., în vederea predării în baza semnalării din Sistemul de Informaţii Schengen - Biroul SIRENE din Italia din 3 aprilie 2020, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, în baza mandatului european de arestare emis la data de 23 ianuarie 2020, de procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Torino, în dosarul cu număr de referinţă x, în vederea executării unei pedepse de 5 ani, 10 luni şi 7 zile închisoare pentru săvârşirea, între altele, a infracţiunii de spălare a produselor infracţiunii prev şi ped de art. 81 şi art. 648 din C. pen. italian, art. 55 C09 din Legea D.LVO 231/07, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 12 august 2020 şi până la 26 august 2020, inclusiv.

Totodată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A., alias B..

Prin Sentinţa penală nr. 59 din 21 septembrie 2020, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., alias B., către autoritatea judiciară emitentă - Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Italia, în baza mandatelor europene de arestare emise la data de la data de 2 iulie 2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Italia, fundamentate pe Ordonanţa de executarea a pedepselor concurente nr. 732/2019 SIEP, emisă de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Torino, Italia, la data de 27 septembrie 2019.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 11 august 2020, prin ordonanţa de reţinere nr. 17/2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi arestată provizoriu începând cu data de 12 august 2020.

S-a menţinut măsura arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate A., alias B., aflat în stare de arest în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Iaşi, pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 17 septembrie 2020 până la data de 16 octombrie 2020, inclusiv.

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti mai sus arătate, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul SIRENE România s-a adresat Curţii de Apel Iaşi cu solicitarea înregistrată cu nr. x/2020/a3 de "prelungire a măsurii arestului" persoanei solicitate A.

Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 104 alin. (9) din legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării iar potrivit art. 104, alin. (10) din acelaşi act normativ durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

A mai reţinut că durata arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depăşit durata maximă de 180 de zile, faţă de împrejurarea obiectivă legată de evoluţiei epidemiei de COVID-19 care a împiedicat autorităţile italiene să realizeze preluarea persoanei solicitate, ţinând seama de necesitatea de a asigura, în mod efectiv, predarea, pentru a preîntâmpina riscul de fugă în contextul în care persoana solicitată a uzat de un nume fals pentru a se prezenta în faţa autorităţilor italiene, astfel încât riscul de sustragere este considerabil, Curtea a apreciat că se impune menţinerea pentru încă 30 de zile a arestării în vederea predării, ca unică măsură preventivă eficientă în scopul de a asigura desfăşurarea în bune condiţii a predării persoanei solicitate şi de a împiedica sustragerea persoanei solicitate.

În acest cadru, Curtea a constatat că, situaţia personală a persoanei solicitate sau condiţiile în care se execută măsura preventivă nu pot justifica înlocuirea măsurii preventive necesară pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitată, A., alias B., de la predarea efectivă către autorităţile judiciare din Italia, nerealizarea predării fiind justificată obiectiv, conform celor mai sus menţionate, durata măsurii fiind în continuare legală şi rezonabilă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., alias B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data 20 noiembrie 2020, sub nr. x/2020/a4.

La termenul de dezbateri din 25 noiembrie 2020, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, arătând că persoana solicitată are o soţie, un copil şi un domiciliu stabil.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., alias B. în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care, ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate şi a luării faţă de aceasta a unei măsuri preventive din cele cuprinse în art. 211 - 222 C. proc. pen., instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că, prin încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iaşi, a dispus menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, A., alias B., pentru o durată de 30 zile, cu începere de la data de 17 octombrie 2020 şi până la data de 15 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării efective către autoritatea judiciară emitentă.

Verificarea necesităţii menţinerii arestării în vederea predării, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată se realizează în raport de durata totală a arestării, care nu poate depăşi 180 de zile şi de procedura predării persoanei solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prin urmare, în prezentul cadru procesual se poate dispune doar menţinerea arestării în vederea predării sau revocarea măsurii arestării în vederea predării. Revocarea măsurii arestării în vederea predării se poate dispune doar în cazul în care s-a depăşit durata totală de 180 de zile şi/sau dacă nu sunt respectate termenele de predare din motive imputabile autorităţilor, aspect care denotă o lipsă de diligenţă a acestora.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conţin referiri cu privire la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecăţii procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul punerii în libertate până la momentul predării sale către autorităţile din Italia, sau înlocuirii măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere circumstanţele personale favorabile invocate, care garantează că persoana solicitată nu se va sustrage de la predare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, dat fiind urgenţa procedurii şi necesitatea de a se putea asigura predarea efectivă, în orice moment, prin excluderea oricărui risc de sustragere.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A., alias B. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma examinării măsurii arestării în vederea predării, conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A., alias B., împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A., alias B., împotriva Încheierii din data de 13 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM