Contestation at execution against final cassation ruling in blackmail case dismissed as inadmissible

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, cu privire la recurentul A., a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1128 din 9 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2016, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora inculpatul A. a fost trimis în judecată din şantaj, prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată B.) şi şantaj, prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.) şi şantaj, prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată C.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 3 septembrie 2015), prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an închisoare).

În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii/arestării preventive/arestului la domiciliu, respectiv de la 9 noiembrie 2015 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului la domiciliu instituită împotriva inculpatului în prezenta cauză.

S-a constatat că persoanele vătămate C. şi B. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal împotriva inculpatului, aceştia arătând în faţa instanţei, că nu doresc să participe în procesul penal nici în calitate de persoane vătămate.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 450 euro şi 3.250 RON, consemnate la D. cu chitanţa nr. x din 12 noiembrie 2015 şi recipisa x, respectiv chitanţa nr. x din 12 noiembrie 2015 şi recipisa nr. x .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenţei dintre suma totală de 7.000 euro şi sumele anterior menţionate (450 euro şi 3.250 RON).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 623/Ap din 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2016 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, părţile civile E., F., G. şi inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 1128 din 9 iunie 2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., soluţionarea laturii civile şi greşita reţinere a stării de recidivă faţă de inculpatul B.

A fost descontopită pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 3 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.), şi înlătură sporul de 1 an închisoare.

Au fost majorate pedepsele aplicate faţă de inculpat, după cum urmează:

- de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 3 septembrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.);

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 şi 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare.

A fost dedusă, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10 iunie 2016 la 20 ianuarie 2017 şi de arest preventiv de la 18 februarie 2017 la zi.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 13 septembrie 2017, a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., admisă în principiu prin Încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimisă cauza spre soluţionare completului de judecată competent.

Analizând pe fond, recursul în casaţie, Înalta Curte a constatat că este nefondat, întrucât prin criticile inculpatul a urmărit, în esenţă, reevaluarea stării de fapt, reţinută de instanţa de fond şi cea de apel, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, şi care nu puteau fi circumscrise cazului de casare invocat.

Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat contestaţie, apreciind ca fiind admisibilă calea de atac, solicitând admiterea ei astfel cum a fost formulată.

Examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În ceea ce priveşte hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2020, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată în procedura prev. de art. 448 alin. (1) C. proc. pen., aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a recursului în casaţie după parcurgerea procedurii de filtru şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Prin urmare, hotărârea fiind pronunţată de instanţa de recurs în casaţie nu este supusă niciunei căi ordinare sau extraordinare de atac, fiind definitivă, astfel că A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale şi nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării niciunei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia recursului în casaţie, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Apărătorul contestatorului a susţinut admisibilitatea căii de atac în modalitatea în care aceasta a fost formulată, în conformitate cu dispoziţiile 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Or, dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. reglementează contestaţia la executare, aceasta fiind un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta. Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Or, din actele dosarului rezultă că prin Sentinţa penală nr. 1128 din 9 iunie 2016, Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2016, a stabilit o pedeapsă totală de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost majorată de instanţa de apel la 5 ani şi 10 luni închisoare. Prin decizia penală nr. 33/RC a fost respinsă calea extraordinară de atac formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, instanţa de recurs în casaţie confirmând, astfel, soluţia instanţei de apel.

Ca atare, împotriva Deciziei penale nr. 33/RC nu se poate formula contestaţie la executare, întrucât hotărârea ce se execută este cea prin care s-a dispus condamnarea contestatorului, respectiv decizia pronunţată de instanţa de apel.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM