Revocation of provisional arrest pending extradition due to severe disability and risk of inhuman treatment under ECHR Article 3

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 3 şi 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului a revocat măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată A. prin sentinţa penală nr. 50 din data de 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2020 şi a dispus punerea în libertate, la data rămânerii definitive a încheierii, a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. x/MEA/2020 emis la data de 18 iunie 2020 de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2020, în vederea predării către autoritatea judiciară din Grecia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 50 din data de 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 109 raportat la art. 104 alin. (3), (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Grecia prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 22 martie 2018 de autorităţile judiciare ale Republicii Elene, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Creta faţă de persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A. a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare din Republica Elenă, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 22 martie 2018 de autorităţile judiciare ale Republicii Elene, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Creta.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Elenă, pentru executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare, aplicate prin Hotărârea judecătorească nr. 47/2014 a Curţii de Apel din Creta - Grecia pentru săvârşirea în perioada 11 februarie - 12 februarie 2008, pe teritoriul acestei ţări a unei infracţiuni de "furt calificat săvârşită de două sau mai multe persoane care s-au unit pentru a comite tâlhării repetate ca profesie şi în mod obişnuit", prevăzută şi pedepsită de art. 1, 5, 12, 13f, 14, 16 - 19, 26.1, 27.1, 45, 51, 52, 60, 61, 63, 74, 79, 98, 374 d şi e, coroborate cu 372.1 din C. pen. grec, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menţionate în mandatul european de arestare.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 iunie 2020 până la data de 18 iulie 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Republica Elenă, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost emis de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore, începând cu data de 18 iunie 2020, ora 13:30 până la 19 iunie 2020 ora 13:30.

Ca urmare a afecţiunilor grave cu care persoana solicitată a fost diagnosticată, s-a dispus încarcerarea acesteia într-o unitate spital din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fiind aşteptată data organizării misiunii de transport către autorităţile judiciare din Republica Elenă.

În ceea ce priveşte regimul măsurii preventive de la data punerii în executare a măsurii Curtea a reţinut că la data de 13 noiembrie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a solicitat o nouă menţinere a măsurii arestării în vederea predării, învederând că persoana solicitată nu a putut fi predată autorităţilor din Republica Elenă, în această ţară fiind declarat lock down total până la data de 30 noiembrie 2020, motiv pentru care autorităţile elene solicită prelungirea termenului de predare până după data de 30 noiembrie 2020, deoarece se află în imposibilitatea organizării misiunii de preluare având în vedere noile măsuri de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la termenul din 13 noiembrie 2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2020, cu privire la persoana solicitată A. în baza art. 104 alin. (9) şi (11) coroborat cu art. 113 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004 a fost dispusă menţinerea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Elenă a persoanei solicitate, pentru o perioada de 30 zile, de la 16 noiembrie 2020 până la 15 decembrie 2020, inclusiv.

În temeiul aceleiaşi încheieri, a fost acordat termen pentru soluţionarea cererii de revocare a măsurii arestării provizorii la data de 18 noiembrie 2020, ora 08:30, cu citarea persoanei solicitate prin administraţia locului de deţinere prin videoconferinţă.

Referitor la revocarea măsurii preventive, Curtea a avut în vedere că măsura preventivă a fost dispusă faţă de persoana solicitată la data de 19 iunie 2020, apoi menţinută succesiv, întrucât predarea nu a fost posibilă din cauza pandemiei de Covid-19. Totodată, Curtea a reţinut că deşi atât administraţia locului de detenţie cât şi instanţa sesizată cu punerea în executare a mandatului european de arestare au făcut mai multe demersuri pentru a verifica în ce măsură mai este posibilă o misiune de preluare a persoanei solicitate de către autorităţile judiciare solicitante, până în prezent nu a primit niciun răspuns şi nici nu a fost organizată nicio misiune în acest sens.

Prima instanţă a constatat că persoana solicitată a fost internată o perioadă îndelungată de timp în Penitenciarul Spital Dej, a fost diagnosticat cu o afecţiune medicală extrem de severă, fiind aproape nevăzător şi având amputat un membru inferior, situaţie în care se confruntă cu probleme mari inclusiv în momentul în care doreşte să folosească grupul sanitar, având nevoie permanentă de sprijin. Or, în condiţiile în care autorităţile elene cunoşteau starea de sănătate a persoanei solicitate nu au efectuat demersuri nici pentru preluarea mai rapidă a acesteia şi nici pentru solicitarea recunoaşterii pe cale principală a soluţiei de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Grecia, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii nu mai poate fi prelungită după data de 18 decembrie 2020.

Având în vedere jurisprudenţa constantă a CJUE (Aranyosi şi Căldăraru), care statuează că executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real de tratament inuman sau degradant din cauza condiţiilor de detenţie ale persoanei în cauză în statul membru emitent al mandatului, şi starea precară de sănătate a persoanei solicitate (lipsa unui membru inferior, precum şi lipsa aproape totală a văzului care generează o greutate extremă a persoanei solicitate de a se descurca în mediul penitenciar de o manieră individuală), Curtea a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data dispunerii măsurii arestării provizorii, neexistând nici măcar minime informaţii cu privire la posibila executare a unei misiuni de preluare a persoanei solicitate de pe teritoriul României, şi a revocat măsura arestării provizorii.

Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a formulat contestaţie, solicitând menţinerea măsurii arestării provizorii. La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că persoana solicitată a fost arestată în vederea predării la data de 18 iunie 2020, măsură care a fost menţinută succesiv până în prezent, nefiind depăşită durata totală de 180 de zile. De asemenea, se reţine că autorităţile judiciare române au făcut mai multe demersuri pentru predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare elene, acestea din urmă arătând că nu este posibilă nicio misiune de preluare a persoanei solicitate până la data de 30 noiembrie 2020 având în vedere noile măsuri de siguranţă impuse în contextul evoluţiei pandemiei de COVID-19, în Grecia fiind declarat lock-down.

Chiar dacă jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a statuat faptul că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea sa în custodia statului, textul de lege instituie şi obligativitatea instanţei de a examina periodic necesitatea menţinerii acestei măsuri.

Această analiză se face prin raportare şi la situaţia particulară a persoanei private de libertate, întrucât statul este obligat să se asigure că persoanele aflate în detenţie sunt deţinute în condiţii ce respectă demnitatea umană, că nu sunt supuse unor suferinţe sau greutăţi de o intensitate care depăşeşte nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi că nu li se compromite sănătatea.

Atât CEDO cât şi CJUE au statuat că se impune respectarea unor condiţii de detenţie care să nu aducă atingere demnităţii umane şi să nu provoace suferinţe mai mari decât cele care, inevitabil, sunt inerente acestei situaţii (Cauza Florea contra României - CEDO Hotărâre din 14 septembrie 2020, cerere 37186/03, cauzele conexate C-404/15 şi C-659/15 PPU - Aranyosi şi Căldăraru).

Or, persoana solicitată are dizabilităţi evidente locomotorii şi vizuale, fiind lipsită de acuitate vizuală şi imobilizată într-un scaun cu rotile urmare a unei amputaţii, dizabilităţi care împreună cu regimul restrictiv al detenţiei o împiedică să se descurce în mediul penitenciar de o manieră individuală.

Având în vedere că de la data de 19 iunie 2020 când faţă de persoana solicitată s-a dispus măsura arestării provizorii, autorităţile elene, care cunoşteau problemele de sănătate ale acesteia, nu au organizat nicio misiune pentru preluarea mai rapidă a persoanei solicitate, căile de transport aerian către şi dinspre Grecia fiind deschise în mai multe perioade, şi nici pentru recunoaşterea pe cale principală a soluţiei de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Grecia, ţinând cont şi de împrejurarea că statul solicitant nu a precizat dacă menţine mandatul european de arestare sau doreşte retragerea acestuia, menţinerea persoanei solicitate în detenţie provizorie în România pentru executarea mandatului european de arestare o plasează într-o situaţie extrem de dificilă, condiţiile de detenţie pentru o persoană care este aproape nevăzătoare şi cu un membru inferior amputat, putând constitui un tratament degradant ori inuman, deci o încălcare a art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Faţă de pasivitatea autorităţilor elene în organizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate, şi ţinând cont de afecţiunile medicale grave de care suferă persoana solicitată, se apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, astfel cum a solicitat Ministerul Public.

Constatând legalitatea şi temeinicia încheierii din data de 18 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A. vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Încheierii din data de 18 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM