Objection to enforcement of judicial costs dismissed for lack of legal impediment or ambiguity
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (Penal Section) dismissed the appeal filed by the defendant, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the enforcement objection and obliging the defendant to pay an additional 50 RON in judicial costs to the state. The dispute arose from the defendant’s challenge under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, claiming that the first-instance judgment, which dismissed his complaint and imposed 200 RON in judicial costs on the state’s behalf, failed to specify the legal basis for the quantification or provide a detailed breakdown of expenses. The court held that the appeal was unfounded because the requested clarification regarding the legal basis and itemization of costs does not constitute a legal ambiguity or impediment to enforcement under Article 598(1)(c), which is reserved for incidents that legally prevent the execution of a final judgment; the imposed costs were determined as part of the procedural consequences of the dismissed complaint, falling under the state’s judicial expenses rather than civil damages, and thus not subject to the specific interpretation or modification sought through an enforcement objection.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 276 alin. (6) C. proc. pen, art. 598 alin. (1) C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen; Objection to enforcement of judicial costs dismissed for lack of legal impediment or ambiguity: The dispute arose from the defendant’s challenge under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, claiming that the first-instance judgment, which dismissed his complaint and imposed 200 RON in judicial costs on the state’s behalf, failed to specify the legal basis for the quantification or provide a detailed breakdown of expenses. The court held that the appeal was unfounded because the requested clarification regarding the legal basis and itemization of costs does not constitute a legal ambiguity or impediment to enforcement under Article 598(1)(c), which is reserved for incidents that legally prevent the execution of a final judgment; the imposed costs were determined as part of the procedural consequences of the dismissed complaint, falling under the state’s judicial expenses rather than civil damages, and thus not subject to the specific interpretation or modification sought through an enforcement objection.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the contestator to pay 50 RON in judicial costs to the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea F/CP din data de 3 septembrie 2020, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul A., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin contestaţia la executare formulată împotriva încheierii din data de 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispoziţiile art. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., A. a criticat faptul că a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fără a se preciza temeiul juridic al cuantificării şi fără a se prezenta petentului un desfăşurător cu privire la cheltuielile efectuate şi tarifele corespunzătoare acestora.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin încheierea F/CP din data de 9 iulie 2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 332/P/2019 din data de 20 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petentul fiind obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către intimatul B.
Având în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precum şi natura demersului judiciar promovat, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că pe calea contestaţiei la executare nu poate fi contestat cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, stabilit prin încheierea în speţă, neexistând nicio nelămurire prin prisma obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, precizându-se în mod clar temeiul juridic, cuantumul şi ce reprezintă acesta. În acelaşi timp, a precizat că în C. proc. pen. nu se impune obligativitatea detalierii cheltuielilor judiciare avansate de stat, stabilite într-o cauză, cuantumul acestora fiind un atribuit exclusiv al judecătorului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, petentul A., solicitând admiterea contestaţiei şi trimiterea dosarului la judecătorul de cameră preliminară în vederea lămuriri aspectelor solicitate prin contestaţia la executare.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.
Prin urmare, prin contestaţia la executare se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prin intermediul contestaţiei la executare se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.
Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În speţa de faţă, contestatorul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât, prin încheierea din data de 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, fără a se preciza temeiul juridic al cuantificării şi fără a se prezenta un desfăşurător cu privire la cheltuielile efectuate şi tarifele corespunzătoare acestora.
În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de A., întrucât motivele invocate de contestator (privind temeiul juridic al cuantificării, lipsa unui desfăşurător cu privire la cheltuielile efectuate şi tarifele corespunzătoare acestora), nu se circumscriu cazului de contestaţie mai sus menţionat, nefiind vorba despre o nelămurire sau o împiedicare la executare, câtă vreme prin demersul judiciar iniţiat se solicită lămuriri cu privire la temeiul de drept, precum şi cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligat.
Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecţii procesuali principali sau de părţi, pentru buna desfăşurare a procesului penal. Aşadar, în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, însă cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen.
Având în vedere că obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii plângerii formulată de către acesta, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părţii a cărei sesizare a fost respinsă.
În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia Încheierii F/CP din data de 3 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată contestatorul A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii F/CP din data de 3 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.
Procesat de GGC - LM