European Arrest Warrant execution for cumulative sentence: sufficiency of aggregated penalty documentation and inapplicability of medical, housing, and in-absentia judgment grounds for refusal

Deliberând asupra contestaţiei declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare a persoanei solicitate A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii. În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv. S-a constatat că acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Adresa nr. x/2020 din 20 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autorităţile judiciare italiene faţă de numitul A.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că autorităţile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate patru mandate europene de arestare la data de 1 octombrie 2020, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani, 10 luni şi 24, stabilită prin Ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 481/2020 emisă la data de 1 octombrie 2020 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Florenţa, iar ca urmare a sesizării Biroului Naţional Interpol împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore. În procedura în regim de urgenţă desfăşurată pe baza semnalării transmise de SIRENE, au fost ataşate formularele aferente semnalizării în limba engleză şi traducerea în limba română, sesizarea Biroului Naţional Interpol din România, ordonanţa de reţinere, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare al acestuia. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare.

S-a reţinut că împotriva persoanei solicitate s-au emis patru mandate europene de arestare, în vederea executării pedepsei cu închisoarea dispusă prin Sentinţa nr. 716/2012 a Tribunalului din Pistoia, definitivă la 8 ianuarie 2013 prin hotărârea Curţii de Apel din Florenţa, pedeapsă cumulată cu altele, în urma căreia s-a stabilit o rezultantă de 6 ani, 10 luni şi 24 de zile închisoare, conform ordonanţei de cumulare a pedepselor SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020.

În fapt, s-a reţinut că acesta, împreună cu alte persoane, prin efracţie, au sustras 14 calorifere/radiatoare din incinta Institutului National de Asigurări Sociale.

Având în vedere exigenţele Legii nr. 302/2004, dar şi temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 101 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile cu începere de la data de 20 octombrie 2020 la 3 noiembrie 2020, inclusiv S-a fixat termen la 3 noiembrie 2019, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limbă română.

Analizând solicitarea de punerea în executare a mandatelor, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare respectiv Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigenţelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autorităţile judiciare competente în procedură, dar şi la forma şi conţinutul mandatelor europene de arestare.

De asemenea, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură şi nu există niciun motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, împrejurări în raport cu care, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare a persoanei solicitate A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, iar în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv, constatându-se că a fost reţinut şi arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi.

Împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În susţinerea contestaţiei, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că refuzul de a fi predat autorităţilor judiciare italiene este bazat pe situaţia sa medicală şi locativă, fiind incidente dispoziţiile art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004. Totodată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanţa de fond nu a lămurit cauza sub toate aspectele, întrucât la dosarul cauzei sunt mai multe mandate de executare, iar pedeapsa de 6 ani nu rezultă din nici unul din mandate şi ar fi trebuit să fie depusă hotărârea judecătorească prin care au fost contopite celelalte pedepse. Mai mult, în cuprinsul unor mandate de arestare se precizează că persoana a fost lipsă la judecată şi nu s-a făcut dovada că autorităţile italiene ar fi încunoştinţat persoana solicitată cu privire la termenul de judecată, când urma să se pronunţe o hotărâre de condamnare în lipsă, ceea ce ar duce la incidenţa art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, situaţie în care instanţa de fond ar fi trebuit să lămurească cauza sub toate aspectele.

Examinând contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată.

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că faţă de persoana solicitată A. au fost emise de către autorităţile judiciare italiene patru mandate europene de arestare la data de 1 octombrie 2020, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani, 10 luni şi 24, pedeapsă ce a fost stabilită prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente nr. 481/2020 emisă la data de 1 octombrie 2020 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Florenţa.

Astfel, se constată că este neîntemeiată susţinerea apărării contestatorului în sensul că nu este lămurită cauza cu privire la pedeapsa rezultantă, având în vedere că din actele dosarului rezultă că potrivit Ordonanţei de cumulare a pedepselor SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020 au fost emise patru mandate europene de arestare în vederea executării pedepselor cu închisoarea dispusă prin Sentinţa nr. 716/2012 a Tribunalului din Pistoia, definitivă la 8.01.2013 prin hotărârea Curţii de Apel din Florenţa, pedeapsă cumulată cu altele, în urma căreia s-a stabilit o rezultantă de 6 ani, 10 luni şi 24 de zile închisoare.

Se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la executarea mandatului european de arestare împotriva persoanei solicitate A. şi a dispus arestarea în vederea predării acesteia, pe o durată de 30 zile, de la 3 noiembrie 2020 şi până la data de 2 decembrie 2020 inclusiv.

În fapt, s-a reţinut că persoana solicitată împreună cu alte persoane, prin efracţie, au sustras 14 calorifere/radiatoare din incinta Institutului National de Asigurări Sociale

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile în vederea punerii în executare a mandatelor europene de arestare, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru punerea în executare a mandatelor europene de arestare şi arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării, având în vedere Ordonanţa SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020.

Măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată şi de celeritatea acestei proceduri de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfăşurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care s-a dispus predarea către autorităţile judiciare italiene.

Totodată, instanţa de control judiciar notează că aspectele referitoare la situaţia medicală şi locativă a persoanei solicitate A. excedează motivelor care ar putea să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, ţinând seama şi de principiul statuat de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind necesitatea executării mandatului european de arestare, astfel încât acestea nu pot face obiectul cenzurii instanţei de control judiciar în cauza pendinte.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocat de apărare se constată că faptul că acesta nu este incident în cauză, astfel că, nu împiedică punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele contestatorului.

De asemenea, este neîntemeiată solicitarea apărării privind trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a solicita autorităţilor italiene copiile sentinţelor de condamnare, întrucât în cauză nu este incidentă procedura privind recunoaşterea hotărârii de condamnare şi executarea pedepsei pe teritoriul statului de naţionalitate prevăzută de art. 163 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, ci sunt aplicabile prevederile procedurii mandatului european de arestare.

Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2014, astfel că, se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM