Italian sentence for pimping recognized and enforced in Romania; execution challenge dismissed as unfounded

Deliberând asupra contestaţiei declarate de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene.

S-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. şi s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 1687/2019 pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de exploatarea prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, art. 4 nr. 7, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentinţă prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani şi 8 luni închisoare. S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani şi 8 luni închisoare şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la 17 martie 2020.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea Ordonanţei Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020, aşa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 4903/2019 emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile liberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 şi 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Cheltuielile judiciare, din care onorarii avocaţi din oficiu conform Delegaţiilor nr. 3239/2020 în sumă de 313 RON şi 4419/2020 în sumă de 964 RON şi onorariu traducător autorizat B. în sumă de 201,36 RON, au rămas în sarcina statului şi se vor vira din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Cererea înregistrată sub nr. x/2020, la data de 12 martie 2020 condamnatul A., deţinut la acea dată în Penitenciarul Craiova, a formulat contestaţie împotriva executării pedepsei astfel cum a fost stabilită prin Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, respectiv executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare. A solicitat în temeiul Legii nr. 169/2017 să poată beneficia de zile câştigate în perioada 30 august 2017 - 10 februarie 2018, executată într-un penitenciar din România, dar şi să i se acorde beneficiul unui nr. de 180 de zile cu titlu de liberare anticipată acordate de autorităţile italiene.

Contestaţia la executare formulată de către petentul condamnat a fost precizată la data de 4 iunie 2020, petentul-condamnat solicitând în baza disp. art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 să se dispună recunoaşterea Ordonanţei nr. 234/2020 din data de 13 februarie 2020 emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo şi să se constate că statul italian a acordat condamnatului acestuia beneficiul de 180 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele de pedeapsă din 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 şi 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018, executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2020, contestatorul a depus la dosarul cauzei Ordonanţa emisă de magistratul de la Penitenciarul Viterbo din Italia, tradusă în limba română, din care rezultă că acestuia i-a fost redusă pedeapsa aplicată de autorităţile italiene cu un număr de 180 de zile, solicitând acordarea unui termen de judecată pentru a preciza obiectul contestaţiei la executare.

S-a dispus de către instanţă emiterea unei adrese către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma Biroul Executări Penale, cu menţiunea să comunice condiţiile în care persoana condamnată A. a beneficiat de zile cu titlu de liberare anticipată în executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare pe teritoriul statului italian. La data de 18 iunie 2020, autorităţile italiene au transmis la dosar Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare şi Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019.

Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, a fost comunicată Adresa din 9 iunie 2020, prin care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare italiene privind recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată faţă de cetăţeanul român A.

În referatul întocmit de parchet, s-a reţinut că la data de 14 mai 2020, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea nr. 35405/2020, având ca obiect cererea formulată de autorităţile judiciare italiene privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 1687/2019 şi executarea în România a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată faţă de cetăţeanul român A.

Din documentele transmise, a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. 1687/2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de exploatare a prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958.

În sarcina acestuia s-a reţinut că, acţionând în Roma, până la data de 3 iunie 2014, a organizat şi a exploatat activitatea de prostituţie desfăşurată de numitele C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., păstrând pentru sine câştigurile realizate din activitatea de prostituţie, fapte incriminate de legea penală română ca infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 1687/2019 a fost adăugată la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată faţă de cetăţeanul român A., prin Sentinţa numărul 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Roma, pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen, rezultând o pedeapsă totală de executat de 9 ani şi 8 luni de închisoare. Sentinţa numărul 44/2017 pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Roma la data de 12 iulie 2017 a fost recunoscută prin Sentinţa nr. 256 din 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cetăţeanul român A. fiind transferat în România, la data de 5 februarie 2019, în vederea executării pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Având în vedere starea de fapt prezentată, actele înaintate de autorităţile judiciare italiene şi verificările efectuate, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii transmise de statul emitent.

În raport de cele două cauze deduse judecăţii expuse mai sus, la termenul de judecată din data de 25 iunie 2020, instanţa de fond a dispus reunirea acestora având în vedere existenţa unei identităţi de obiect şi părţi, executarea unei pedepse stabilită iniţial prin Sentinţa penală nr. 44/17 Reg. Sent.- 11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 1687 din 2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019.

De asemenea, în vederea soluţionării cauzei Curtea a apreciat că este necesară ataşarea Dosarului nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, dosar în care a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 44/17 Reg. Sent.- 11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 256 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport de obiectul celor două dosare supuse reunirii precum şi în raport de actele şi lucrările dosarului ataşat, s-a constatat că sunt întemeiate cererile formulate în cauză reţinându-se următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. A fost recunoscută sentinţa nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian şi art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian şi art. 110, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., ameninţare, prev. de art. 206 din C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen. S-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare, menţionate anterior, într-un penitenciar din România, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin Decizia nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a respingerii apelului, fiind emis la data de 28 decembrie 2018 Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 279/2018 pentru executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Condamnatul A. a fost transferat în România la data de 5 februarie 2019 în vederea executării pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare, fiind liberat condiţionat din executarea acestei pedepse la data de 17 martie 2020 aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 386 din 15 martie 2020 a Judecătoriei Tg. Jiu.

În condiţiile existenţei primei condamnări, cea expusă mai sus, s-a constatat că autorităţile judiciare italiene au solicitat recunoaşterea şi executarea unei noi hotărâri judecătoreşti de condamnare, Sentinţa penală nr. 1687/2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, care modifică prima sentinţă de condamnare a acestuia, în condiţiile în care s-a reţinut caracterul continuat al altor acte materiale, ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii unice de exploatare a prostituţiei, prevăzută de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 n. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n.7 din Legea nr. 75/1958, acte materiale diferite decât cele sancţionate prin Sentinţa penală nr. 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Roma.

Astfel, s-a reţinut că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1687/2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, şi s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de exploatare a prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958.

S-a constatat că faptele săvârşite au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Din documentele transmise de autorităţile judiciare italiene, a rezultat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 1687/2019 a fost adăugată la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată faţă de cetăţeanul român A., prin Sentinţa nr. 44/2017 din data de 12 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Roma, pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen, rezultând o pedeapsă totală de executat de 9 ani şi 8 luni de închisoare.

Verificând îndeplinirea cerinţelor ce guvernează procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare, în cadrul noii proceduri de recunoaştere, Curtea a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu atribuţii în executarea pedepselor privative de libertate, privind recunoaşterea Sentinţei penale nr. 1687/2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

S-a constatat astfel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prev. art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârile sunt definitive şi executorii, faptele pentru care au fost aplicate pedepse au corespondent în legea română, persoana condamnată este cetăţean român şi nu există vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004. S-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene şi s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 1687/2019 pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de exploatarea prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, art. 4 nr. 7, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentinţă prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani şi 8 luni închisoare. De asemenea, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani şi 8 luni închisoare şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iunie 2014 la 17 martie 2020.

În condiţiile în care contestaţia la executare formulată de către petent priveşte executarea pedepsei finale de 9 ani şi 8 luni închisoare, astfel cum este recunoscută potrivit celor descrise mai sus, şi în măsura în care acesta invocă deducerea perioadelor executate, Curtea a constatat că aceasta întemeiată.

Prin Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind recunoscută Sentinţa nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian şi art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian şi art. 110, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., ameninţare, prev. de art. 206 din C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen.

Executarea acestei pedepse a început la 3 iunie 2014 şi s-a terminat la data de 17 martie 2020, dată la care contestatorul a fost liberat condiţionat prin Sentinţa penală nr. 386 din 11 martie 2020 a Judecătoriei Târgu Jiu. Pe cale de consecinţă, s-a dedus perioada de pedeapsă executată, în condiţiile arătate, din pedeapsa totală de 9 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată, s-a constatat că este întemeiată şi cererea formulată de petentul contestator în ceea ce priveşte acordarea beneficiului zilelor cu titlu de liberare anticipată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 154 şi art. 140 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile depunerii Ordonanţei emisă de magistratul de la Penitenciarul Viterbo din Italia, tradusă în limba română, din care rezultă că petentului A. i-a fost redusă pedeapsa aplicată de autorităţile italiene cu un număr de 180 de zile, cerându-se autorităţilor italiene clarificarea acordării acestui beneficiu, în condiţiile în care o altă adresă, a aceloraşi autorităţi, arăta contrariul.

La data de 18 iunie 2020, autorităţile italiene au transmis la dosar Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare şi Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, din conţinutul căreia a rezultat faptul că pedeapsa de executat este cea stabilită prin Sentinţa nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de către M.. - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secţia 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019 nr. SIEP 4903/2019 al Parchetului Roma - care a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani şi 8 luni de închisoare şi 18.000 euro amendă penală.

S-a menţionat că pedeapsa a fost recalculată în întregime, după ce a fost recunoscută legătura continuităţii între infracţiunile pentru care se judecă în această cauză (pentru care pedeapsa a fost deja redusă pentru alegerea procedurii de judecată) şi pentru infracţiunile prevăzute în Sentinţa nr. 44/2017 pronunţată de către Curtea de apel cu Juraţi din Roma, secţia II la data de 12 iulie 2017, prin care a fost modificată Sentinţa din 3 iulie 2015 pronunţată de M. - Judecătorul pentru Şedinţa preliminară din cadrul Tribunalului Roma, definitivă la data de 22 martie 2018 (Nr. Siep 370/2018 al Parchetului General din Roma).

Faţă de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c), lit. d) din C. proc. pen., şi dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a constatat că regula generală în cazul recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti şi transferarea persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autorităţile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare şi să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiţionată. Aceeaşi autoritate, va deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în statul de emitere din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată.

S-a reţinut că beneficiul constând în acordarea de zile cu titlu de eliberare anticipată de către statul italian persoanelor condamnate reprezintă un drept câştigat de acestea în perioada când s-au aflat în custodia exclusivă a autorităţilor italiene, executarea pedepsei fiind guvernată de legea internă a statului italian. Realizarea ulterioară a transferării condamnatului într-un loc de deţinere din ţara de origine nu poate determina încetarea acelui drept câştigat întrucât, odată născut, el trebuie să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât şi a statului de executare, neexistând nicio normă internă sau internaţională care să prevadă contrariul.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea Ordonanţei Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020 privind persoana condamnată A., aşa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării sentinţei nr. SIEP 4903/2019, emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale. De asemenea, s-a constatat faptul că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 şi 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei şi s-a dispus astfel emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2020, cu prim termen iniţial de judecată la data de 6 octombrie 2020, când, la solicitarea contestatorului, pentru angajarea unui apărător ales a fost amânată cauza la data de 17 noiembrie 2020.

În susţinerea contestaţiei, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, arătând că instanţa nu a avut în vedere Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, din care reiese că pedeapsa de 3 ani închisoare, înainte de a rămâne definitivă hotărârea, a fost suspendată de autorităţile italiene, înscris eliberat de acestea la 14 octombrie 2020.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

În speţa de faţă, condamnatul A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., cu privire la nelămurirea acestuia referitoare la pedeapsa de 3 ani, arătând că instanţa nu a avut în vedere Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, din care reiese că această pedeapsă a fost suspendată de autorităţile italiene,

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator prin raportare la dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, instanţa de fond răspunzând criticilor formulate de contestator.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează în art. 166 alin. (16), în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte reţine la data de 18 iunie 2020, autorităţile italiene au transmis la dosarul instanţei de fond Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare şi Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, din care rezultă că pedeapsa de executat este cea stabilită prin sentinţa nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de către M.. - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secţia 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019, nr. SIEP 4903/2019 al Parchetului Roma, prin care s-a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani şi 8 luni de închisoare şi 18.000 euro amendă penală.

Pedeapsa a fost recalculată în întregime, după ce a fost recunoscută legătura continuităţii între infracţiunile pentru care se judecă în această cauză, pentru care pedeapsa a fost deja redusă pentru alegerea procedurii de judecată şi pentru infracţiunile prevăzute în Sentinţa nr. 44/2017 pronunţată de către Curtea de apel cu Juraţi din Roma, secţia II la data de 12 iulie 2017, prin care a fost modificată sentinţa din 3 iulie 2015 pronunţată de M.. Judecătorul pentru Şedinţa preliminară din cadrul Tribunalului Roma, definitivă la data de 22 martie 2018 (Nr. Siep 370/2018 al Parchetului General din Roma).

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus recunoaşterea Sentinţei nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni prev. de art. 110, art. 600 bis alin. (1) nr. 2 C. pen. italian şi art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 56, art. 629 C. pen. italian şi art. 110, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 din C. pen., ameninţare, prev. de art. 206 din C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen. Sentinţa penală nr. 256 din data de 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin Decizia nr. 12/A din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, autorităţile italiene, prin Sentinţa penală nr. 1687/2019 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din Roma la data de 26 septembrie 2019, definitivă la data de 17 octombrie 2019, au dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de exploatare a prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. italian, art. 3 nr. 8 din Legea nr. 75/1958, art. 4 n. 7 din Legea nr. 75/1958, ce au corespondent în legea penală română ca infracţiuni de proxenetism prevăzute de art. 213 din C. pen.

Înalta Curte reţine că din Adresa nr. x/2019, Ordin de Eliberare şi Certificat de stadiu al executării Reg. Gen. Nr. 13339/2019, a rezultat că pedeapsa ce trebuie executată este cea stabilită prin Sentinţa nr. 1687/2019 - Reg. Gen. Nr. 13339/2019 R.G.N.R. nr. 48742/2018, pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de către M. Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Roma, secţia 28, definitivă la data de 17 octombrie 2019, care a stabilit pedeapsa în cuantum de 9 ani şi 8 luni de închisoare şi 18.000 euro amendă penală.

Astfel, pedeapsa a fost recalculată, după ce a fost recunoscută legătura continuităţii între infracţiunile din cauză şi pentru cele prevăzute în Sentinţa nr. 44/2017 pronunţată de către Curtea de apel cu Juraţi din Roma, secţia II la data de 12 iulie 2017, definitivă la data de 22 martie 2018.

Aşadar, Înalta Curte în raport cu dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, reţine că, în mod corect, s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 1687/2019 pronunţată la data de 26 septembrie 2019 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la data de 17 octombrie 2019, prin care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de exploatarea prostituţiei prev. de art. 81 din C. pen. talian, art. 3 nr. 8 şi art. 4 nr. 7 din Legea 75/1958, art. 4 nr. 7, ce are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 C. pen., sentinţă prin care a fost modificată pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 44/17 Reg. Sent.-11/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani şi 8 luni închisoare, având în vedere ordonanţa Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 13 februarie 2020, aşa cum rezultă din Certificatul privind stadiul executării Sentinţei nr. SIEP 4903/2019 emis la data de 18 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul Executări Penale.

De asemenea, având în vedere criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte reţine că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile eliberare anticipată cu privire la perioadele 3 iunie 2014 - 3 iunie 2015, 3 decembrie 2015 - 3 iunie 2016 şi 3 iunie 2018 - 3 decembrie 2018 executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei şi, în mod corect instanţa de fond a dispus acordarea beneficiului de 180 de zile de liberare anticipată.

Astfel, deşi nelămurirea persoanei condamnate în prezenta contestaţie vizează pedeapsa de 3 ani, Înalta Curte arată că din actele dosarului, respectiv din Ordinul SIEP nr. 4903/2019 al Parchetului Tribunalului Roma, rezultă cu claritate faptul că a fost modificată Sentinţa penală nr. 44/17 R.G. pronunţată la data de 12 iulie 2017 de Curtea de Apel cu Juri din Roma, definitivă la data de 22 martie 2018, rezultând o pedeapsă totală de 9 ani şi 8 luni închisoare.

Aşadar, în cauză, motivele au fost analizate în mod corect de instanţa de fond care a răspuns tuturor criticilor formulate şi astfel a acordat beneficiul zilelor privind liberarea anticipată, iar prin prezenta contestaţie nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare şi nici nu au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută, pentru a fi incidente cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.

În consecinţă, constatând că în cauză nu există nicio nelămurire sau împiedicare şi nici un motiv care să vizeze amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., Înalta Curte, constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. îl va obliga la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 02 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM