Reclassification ruling on EU-funds fraud deemed non-appealable; challenges inadmissible

Deliberând asupra contestaţiilor declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Încheierii din 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, printre altele:

În privinţa inculpatului A., în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de procuror şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a respins cererea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În privinţa inculpatului B., în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de procuror şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Pentru a dispune astfel, cu privire la inculpaţii A. şi B. s-a reţinut că procurorul a formulat cereri de schimbare a încadrării juridice în privinţa ambilor inculpaţi din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în baza Deciziei nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Deşi iniţial ambii inculpaţi au formulat aceeaşi cerere de schimbare a încadrării juridice ca şi procurorul, la termenul de judecată din 14 februarie 2020 au solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, inculpaţii au arătat că, faţă de argumentele invocate cu ocazia susţinerii cererilor de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune de către ceilalţi inculpaţi, ar trebui să existe un autorat la infracţiunea de înşelăciune, autorul fiind potrivit rechizitoriului ceilalţi inculpaţi, iar complicitatea, în absenţa unui autor al infracţiunii de înşelăciune, nu poate fi îndeplinită în condiţiile legii. S-a mai arătat că în privinţa inculpaţilor A. şi B. a fost depăşit momentul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, şi anume acela al solicitării fondurilor europene. De asemenea, nu se poate reţine o rostogolire a fondurilor europene şi în cazul unor contracte încheiate ulterior de beneficiarul fondurilor europene cu alte persoane, iar în momentul în care SC A. SA a depus documente cu caracter nereal, atunci Ministerul Fondurilor Europene putea să sancţioneze Hidro Prahova fie prin neaprobarea acestor fonduri, fie prin constatarea ulterioară a neregularităţilor care au dus la accesarea în condiţii necorespunzătoare a fondurilor europene.

Curtea a constatat că, în esenţă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut în rechizitoriu că, în calitate de reprezentant informal al SC C. SRL, prin negocierea Contractului nr. x din 25 noiembrie 2014, Contractului de cesiune din 5 decembrie 2014 şi a Contractului ROM/BUT/SB/SUB/01 din 6 decembrie 2013 şi prin stabilirea răspunsului la Adresa nr. x din 29 ianuarie 2014 a Inginerului, ar fi contribuit şi ar fi făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 de documente cu caracter inexact, cu consecinţă obţinerii pe nedrept a avansului, fapte despre care s-a arătat că reprezintă complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

În privinţa inculpatului B. s-a reţinut în rechizitoriu că în calitate de administrator al SC C. SRL, prin negocierea şi aprobarea încheierii Contractului nr. x din 25 noiembrie 2014, Contractului de cesiune din 5 decembrie 2014 şi a Contractului ROM/BUT/SB/SUB/01 din 6 decembrie 2013 şi prin aprobarea răspunsului la Adresa nr. x din 29 ianuarie 2014 a Inginerului, ar fi contribuit şi ar fi făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, fapte de spre care s-a arătat că reprezintă complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Privitor la cererile inculpaţilor A. şi B. de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate şi face trimitere la argumentele expuse pe larg mai sus cu ocazia analizării cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpaţii D., E. şi F., fără a le mai relua.

O altă precizare a fost aceea că legiuitorul nu a condiţionat existenţa infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de depunerea documentelor false, inexacte sau incomplete la momentul solicitării fondurilor europene, neexistând în texul legal nicio menţiune în acest sens. Folosirea sau depunerea unor astfel de documente sau declaraţii poate avea loc atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi la momentul formulării cererilor de rambursare sau în orice alt moment anterior sau ulterior, cu condiţia ca urmarea acestor acţiuni să constea în obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Cât priveşte aspectele invocate privind descoperirea de către Ministerul Fondurilor Europene a caracterului nereal al documentelor, care ar fi putut fi urmată fie de neaprobarea finanţării, fie de constatarea ulterioară a neregularităţilor care au dus la accesarea în condiţii necorespunzătoare a fondurilor europene, Curtea a constatat că nu prezintă relevanţă în cauză. o eventuală îndeplinire necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu de către angajaţii Ministerului Mediului sau, ulterior, de către angajaţii Ministerului Fondurilor Europene, în ce priveşte verificarea realităţii, autenticităţii şi a caracterului complet şi exact al documentelor şi/sau declaraţiilor depuse şi/sau folosite, reţinute ca provenind de la inculpaţii din prezenta cauză, ajunse prin intermediul S.C. Hidro Prahova S.A. la autoritatea contractantă, nu este de natură să determine imposibilitatea reţinerii comiterii unei eventuale infracţiuni prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei încheieri, au formulat contestaţii inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilit aleatoriu termen de judecată 20 octombrie 2020, când, pentru soluţionarea declaraţiei de abţinere formulată, s-a amânat cauza la data de 17 noiembrie 2020.

În esenţă, contestatorii inculpaţi au solicitat admiterea contestaţiei, şi admiterea cererilor de schimbare juridică, apreciind că instanţa trebuia să pronunţe o hotărâre în condiţiile Deciziei nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale şi să stabilească calea de atac împotriva încheierii atacate, urmând ca ulterior să dezvolte motivele contestaţilor

Examinând încheierea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a contestaţiilor promovate de inculpaţii A. şi B., în raport cu prevederile art. 370 alin. (2) şi (3) şi art. 4251 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

De asemenea, art. 370 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Instanţa se pronunţă prin decizie şi în alte situaţii prevăzute de lege. Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri.

Art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. (2) Pot face contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. (3) Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Prin Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 20 iunie 2019, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei. În paragrafele 45, 46 se reţin următoarele: "În acelaşi fel şi Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 124 din 1 martie 2005, precitată, că "susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 334 din C. proc. pen. [s.n. din 1968] aduc atingere independenţei şi imparţialităţii instanţei de judecată, este de asemenea neîntemeiată.

Se constată că prevederile legale criticate nu numai că nu îngrădesc independenţa şi imparţialitatea instanţei, ci, dimpotrivă, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform căruia «Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii». [...] Sub acest aspect, imparţialitatea judecătorului nu este afectată atunci când, la propunerea unei părţi sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, întrucât orice hotărâre adoptată se fundamentează pe aprecierea probelor existente în cauză.

Cu acest prilej, instanţa nu îşi exprimă părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză, aşa cum pretinde autorul excepţiei, ci face aplicarea principiilor procesual penale, în special a principiului aflării adevărului. Schimbarea încadrării juridice apare ca necesară tocmai pentru a se asigura o soluţionare corectă a cauzei, în cadrul unui proces echitabil".

46. În concluzie, Curtea constată că, pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal şi în vederea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare de către inculpat, singura interpretare care asigură textului criticat - art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. - conformitatea cu dispoziţiile din Constituţie şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este aceea care impune ca schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare să se realizeze de către instanţa de judecată prin hotărâre care nu soluţionează fondul cauzei, ulterior punerii în discuţia părţilor a noii încadrări juridice a faptei, însă anterior soluţionării fondului cauzei.

Raportând aceste prevederi legale la speţa de faţă, se constată că inculpaţii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva unei încheieri prin care instanţa s-a pronunţat asupra schimbării încadrării juridice, în fond, iar cu privire la aceasta nu este prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac, deci, pe cale de consecinţă, contestaţiile promovate sunt inadmisibile.

Încheierea pronunţată la data de 2 iunie 2020 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, este o încheiere interlocutorie, împotriva acestei încheierii neexistând posibilitatea de a exercita o cale de atac.

Înalta Curte, reaminteşte că sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorilor A. şi B. nu le este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii din 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile contestaţiile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Încheierii din 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatori, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Încheierii din 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatori, în sumă de câte 626 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM