Defendant's challenge to final interlocutory order declared inadmissible; costs awarded.

Deliberând asupra căii de atac declarate de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii finale nr. 68 din data de 10 iunie 2020 a Judecătoriei Bicaz şi a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Încheierea nr. 68 din 10 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Bicaz, în baza art. 431 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 53 din 13 martie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bicaz, în Dosarul nr. x/2020 al aceleiaşi instanţe.

La data de 13 august 2020, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., a constatat că cererea este inadmisibilă, reţinând că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele recurentului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura acestuia, însă în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nefiind indicat vreun caz de recurs în casaţie. De asemenea, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., care prevede o condiţie esenţială, respectiv că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel.

Potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., recursul în casaţie are ca obiect hotărâri ale curţilor de apel şi ale instanţei supreme, pronunţate exclusiv în calitate de instanţe de apel. În acest context, s-a observat că hotărârea atacată, respectiv încheierea nr. 68 din data de 10 iunie 2020 a Judecătoriei Bicaz, nu a fost dată în calea de atac a apelului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte a respins cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii finale nr. 68 din data de 10 iunie 2020 a Judecătoriei Bicaz şi în conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 17 noiembrie 2020.

Examinând calea de atac declarată în cauză de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 68 din data de 10 iunie 2020 a Judecătoriei Bicaz, prin care în baza art. 431 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 53 din 13 martie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bicaz, în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac împotriva unei încheieri penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul în casaţie declarat, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. este o hotărâre definitivă nefiind susceptibilă de reformare printr-o cale de atac.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 şi în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 290/RC din 17 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM