Negative conflict of competence between military and civil tribunals over jurisdiction for challenging undue delay in *in rem* criminal proceedings involving military and unidentified personnel.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti, la data de 12 august 2020, sub nr. x/2020, reprezentantul convenţional al contestatorului A., în calitate de persoană vătămată, a solicitat accelerarea procedurii şi stabilirea unui termen rezonabil în care procurorul să rezolve cauza penală înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, sub nr. x/2019.

Prin Încheierea penală nr. 139 din data de 22 septembrie 2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Bucureşti, invocată din oficiu de instanţa de judecată, şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În considerentele încheierii pronunţate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că în cauză sunt cercetate fapte presupus săvârşite de cadre medicale care au calitatea de militari, dar şi de alte persoane, respectiv medici, asistente medicale şi/sau infirmiere, care nu au în mod necesar acest statut, împrejurarea urmând a fi stabilită în cursul cercetărilor.

A mai reţinut judecătorul de drepturi şi libertăţi că, în plângerea penală formulată, numitul A. a indicat un medic militar, dar şi personal medical al cărui statut militar nu este stabilit - "asistente medicale şi/sau infirmiere", care l-ar fi lipsit de libertate în mod nelegal.

Continuând raţionamentul, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti a arătat că, în situaţia în care în cauză ar fi implicaţi atât făptuitori militari, pentru care competenţa revine instanţei militare, cât şi făptuitori civili, faţă de care este competentă o instanţă civilă, devin incidente regulile de conexitate prevăzute de art. 44 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., competenţa de soluţionare revenind instanţei civile echivalente în grad cu cea militară.

În aceste condiţii, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti a arătat că nu este competent a soluţiona contestaţia privind durata procesului penal, întrucât nu au fost relevate elemente care să atragă incidenţa art. 37 alin. (1) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, care, prin Încheierea din 20 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată de instanţă din oficiu cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi Tribunalul Militar Bucureşti şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că, în condiţiile în care plângerea penală formulată indică fără echivoc calitatea de cadre militare active a persoanelor sesizate, fără să existe la acest moment procesual niciun element din care să rezulte că restul personalului medical sesizat - indicat generic "asistente medicale şi/sau infirmiere" - nu ar fi cadre militare ale Serviciului Român de Informaţii, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. penală, competenţa impunându-se a fi stabilită prin raportare la calitatea persoanelor individualizate în plângerea penală.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Militar Bucureşti este competent să soluţioneze contestaţia privind durata procesului penal, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. pen., în caz de reunire, dacă în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad, iar potrivit alin. (4), dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile.

În raport cu dispoziţiile legale evocate se constată că, în principiu, infracţiunile comise de militari se judecă întotdeauna de către instanţele militare (competenţă personală), competenţa instanţelor civile fiind atrasă doar în situaţiile în care în cauză sunt judecate şi persoane care nu au calitatea de militari, dar care au săvârşit infracţiuni împreună cu persoane având calitatea de militari (competenţă funcţională).

Examinând, în acest context, plângerea penală formulată de numitul A., prin apărător ales, A. şi înregistrată pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, se constată că aceasta a vizat-o pe numita B. - medic militar în cadrul U.M. 502, Spitalul Militar de Urgenţă C. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 298 C. pen., şi omisiunea sesizării, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 267 C. pen., precum şi împotriva unor persoane necunoscute - "asistente medicale şi/sau infirmiere" - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 205 C. pen.

Astfel, din cuprinsul plângerii penale rezultă că, în perioada 8 ianuarie - 29 ianuarie 2019, persoana vătămată A. a fost internată în Spitalul Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C.", context în care nu i s-a administrat tratamentul medical necesar şi corect, conduita medicală fiind una defectuoasă, în sensul că a fost legat de pat, lovit şi nu i s-a asigurat starea de igienă corporală necesară.

După începerea urmăririi penale in rem cu privire la faptele sesizate, numitul A., prin apărător ales, a solicitat extinderea urmăririi penale faţă de numiţii:

- D. - colonel medic, comandant al U.M. x - Spitalul Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă, în forma complicităţii;

- B. - medic militar (cu grad necunoscut) în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C.", sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi neglijenţă în serviciu;

- E. - general în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C.", având funcţia de şef cabinet comandant, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în forma instigării.

Ulterior înregistrării la dosarul cauzei a cererii de extindere a urmăririi penale, procurorul militar a dispus efectuarea de verificări cu privire la funcţia ocupată şi gradul militar deţinut de către numitul E., stabilindu-se că în cadrul structurii "Secretariat" a Spitalului Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C." este încadrat domnul plutonier adjutant-şef F., care îndeplineşte funcţia de subofiţer administrativ, acesta fiind cunoscut şi cu pseudonimul de "E.".

În prezent, cauza se află în etapa urmăririi penale in rem, cercetările fiind efectuate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

Se observă astfel că, în cauză, urmărirea penală a fost începută doar in rem, iar, în acest moment, competenţa după calitatea persoanelor poate fi individualizată numai prin raportare la plângerea penală formulată.

Or, în cuprinsul plângerii penale a fost indicată calitatea de cadre militare active a persoanelor sesizate, fără să existe la acest moment procesual niciun element din care să rezulte că restul personalului medical sesizat - indicat generic "asistente medicale şi/sau infirmiere" - nu ar fi cadre militare ale Serviciului Român de Informaţii.

Aşadar, ţinând cont de faptul că plângerea penală vizează persoane clar individualizate, care au calitatea de cadre militare active (B. - medic militar, cu grad necunoscut, D. - colonel medic în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgenţă "Prof. Dr. C." şi plutonier adjutant - şef F. - numele acestuia a fost indicat în mod eronat de către petent ca fiind E.), instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă şi implicit să soluţioneze contestaţia privind durata procesului penal este Tribunalul Militar, potrivit normelor de competenţă personală prevăzute de art. 37 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili că Tribunalul Militar Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza având ca obiect contestaţia privind durata procesului penal formulată, pentru contestatorul A., de către reprezentantul său convenţional, avocat A., instanţă căreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia privind durata procesului penal formulată, pentru contestatorul A., de către reprezentantul său convenţional, avocat A., în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.

GGC - CL