Execution objection challenging substantive elements of a final conviction is inadmissible under res judicata limits

Asupra contestaţiei de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva Sentinţei penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi civilă, şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

A menţinut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 şi 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplic. art. 5 din C. pen.

A menţinut dispoziţiile cu privire la pedeapsa complementară şi accesorie.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la executare condamnatul A..

Contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) teza I din C. proc. pen. şi vizează nelămurirea cu privire la calitatea de subiect activ al infracţiunii, pentru cele 24 de acte materiale de primire reţinute. În acest sens, contestatorul a arătat că, deoarece a fost reţinută infracţiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracţiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracţiunii (funcţionar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte. Concluzionând, a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracţiunii în cazul fiecărui act de primire reţinut în perioada 12.05.2009 - 2013.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază contestaţia la executare ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Totodată, Înalta Curte menţionează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Prin intermediul contestaţiei la executare nu pot fi invocate şi rezolvate aspecte ce ţin de fondul cauzei ce au fost soluţionate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluţia dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestaţiei la executare.

În acest sens, se reţine că prin Decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în M. Of. nr. 723/11.08.2020, Curtea Constituţională a statuat că "în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească."

În acelaşi timp, instanţa de contencios constituţional a menţionat că "procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 106/11.02.2016, parag. 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în M. Of. nr. 138/5.03.2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în M. Of. nr. 162/23.02.2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în M. Of. nr. 311/10.05.2007)."

În susţinerea contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul a menţionat că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în ceea ce priveşte calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită vizând cele 24 de acte materiale de primire reţinute. În acest sens, a arătat că, deoarece a fost reţinută infracţiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracţiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracţiunii (funcţionar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte. Concluzionând, a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracţiunii în cazul fiecărui act de primire reţinut (12.05.2009 - 2013).

În această ordine de idei, Înalta Curte reţine că nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

În esenţă, prin susţinerile invocate, contestatorul solicită a se verifica conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, deoarece, în opinia sa, nu este întrunită condiţia privind subiectul activ al infracţiunii de luare de mită. Or, Înalta Curte reţine că aceste aspecte sunt intrate în puterea de lucru judecat, nefiind susceptibile de a fi modificate prin intermediul contestaţiei la executare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin contestaţia la executare promovată nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.

GGC - ED