Exclusivity of preventive arrest over home arrest for surrender under European Arrest Warrant during execution delay due to pandemic

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, s-a menţinut măsura arestării faţă de persoana solicitată Di Fiore Seregem, cu privire la care, prin Sentinţa penală nr. 66 din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă, s-a dispus predarea către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila, în Dosarul cu număr de referinţă N.SIEP x/2018 şi N. x/2020 REG ESTR, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 2 septembrie 2020 în vederea executării unei pedepse de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de "încercare de extorcare" prev. de art. 81, art. 56 şi art. 629 din C. pen. italian, pentru o durată de 30 zile, cu începere de la data de 31 octombrie 2020 şi până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării efective către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităţilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 66 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila, în Dosarul cu număr de referinţă N.SIEP x/2018 şi N. x/2020 REG ESTR, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 2 septembrie 2020 în vederea executării unei pedepse de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de "încercare de extorcare" prev. de art. 81, art. 56 şi art. 629 din C. pen. italian, pe numele persoanei solicitate Di Fiore Seregem, s-a constatat că persoana solicitată Di Fiore Seregem a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii şi s-a dispus predarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 1 octombrie 2020 până la data de 30 octombrie 2020 inclusiv, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Aquila iar în baza dispoziţiilor art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate Di Fiore Seregem.

Ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti sus arătate, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul SIRENE România s-a adresat Curţii de Apel Iaşi cu o solicitare de "prelungire a măsurii arestului" persoanei solicitate Di Fiore Seregem, motivat de imposibilitatea predării persoanei solicitate faţă de măsurile de siguranţă impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19 şi solicitarea autorităţilor italiene de prelungire a termenului de predare până la data 06 noiembrie 2020, când se încearcă organizarea unui zbor special pentru preluarea mai multor persoane din România.

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma cererii cu care a fost învestită, Curtea de Apel Iaşi, a reţinut că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării iar potrivit art. 104 alin. (10) din acelaşi act normativ durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Având în vedere că durata arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depăşit durata maximă de 180 de zile, faţă de împrejurarea obiectivă legată de evoluţiei epidemiei de COVID-19 care a împiedicat autorităţile italiene să realizeze preluarea persoanei solicitate, ţinând seama de necesitatea de a asigura, în mod efectiv, predarea, pentru a preîntâmpina riscul de fugă sau riscul de sustragere, Curtea a apreciat că se impune menţinerea pentru încă 30 de zile a măsurii arestării preventive în vederea predării, ca unică măsură preventivă eficientă, în scopul de a asigura desfăşurarea în bune condiţii a predării persoanei solicitate şi de a împiedica sustragerea persoanei solicitate.

Totodată, s-a constatat că misiunea de predare/preluare efectivă a persoanei solicitate nu a putut fi executată din motive care ţin de contextul pandemic actual, naţional şi internaţional, cauzat de pandemia de COVID-19, imposibilitatea predării/preluării neputând fi imputată autorităţilor din statul emitent, respectiv din statul de executare.

De asemenea, a apreciat că efectul util al instrumentului de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu poate fi atins decât în condiţiile asumării încrederii reciproce şi recunoaşterii angajamentelor dinte state, inclusiv în privinţa stabilirii unui nou termen de predare/preluare în împrejurările speciale date de pandemia cu noul coronavirus.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată Di Fiore Seregem care, în esenţă, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită (...).

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112" iar în conţinutul alin. (10) teza finală, stabileşte că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Totodată, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ "După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că prin Sentinţa penală nr. 66 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea din Apel Iaşi în urma admiterii sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem, pentru o durată de 30 de zile, de la data de 1 octombrie 2020 până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia.

Întrucât, pe fondul pandemiei de coronavirus, nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate Di Fiore Seregem către autorităţile judiciare italiene, până la data de 30 octombrie 2020, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul SIRENE România a solicitat instanţei prelungirea măsurii preventive a arestului persoanei solicitate, având în vedere precizările făcute de către autorităţile judiciare italiene, în sensul că predarea urmează să se efectueze cu un zbor special până la 06 noiembrie 2020, solicitare admisă de instanţă prin încheierea din data 22 octombrie 2020.

Având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ Curtea de Apel Iaşi în mod corect a dispus menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 31 octombrie 2020 şi până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

Persoana solicitată în susţinerea contestaţiei nu a formulat critici în ceea ce priveşte argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat instanţa de fond, ci a contestat împrejurarea că, în contextul existenţei pandemiei de coronavirus, există posibilitatea de a nu putea fi preluat de autorităţile judiciare italiene, sens în care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu cea a arestului la domiciliu până la momentul predării.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte relevă caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv raportat la prevederile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conţin referiri cu privire la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 C. proc. pen. şi reglementează, totodată, măsurile ce pot fi luate în cursul judecăţii procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în actualul context epidemiologic, Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată Di Fiore Seregem a fost reţinută începând cu data de 30 septembrie 2020, ora 21:05, iar la data de 1 octombrie 2020 a fost arestată provizoriu până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv, (prin Sentinţa penală nr. 66 din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi) iar, ulterior, prin încheierea contestată în cauză, măsura a fost menţinută pentru încă 30 de zile, de la data de 31 octombrie 2020 până la data de 29 noiembrie 2020, inclusiv, în vederea predării ei către autorităţile judiciare din Italia.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu dura acesteia nu a depăşit perioada maximă de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

Astfel, în mod justificat a fost menţinută măsura arestării în vederea predării temporare a persoanei solicitate Di Fiore Seregem, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, o altă măsură preventivă mai puţin restrictivă, respectiv arestul la domiciliu, neputând fi dispusă în cauză în raport de dispoziţiile legale din legea specială anterior menţionate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate Di Fiore Seregem în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată Di Fiore Seregem împotriva Încheierii din 22 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM