Drunk driving conviction upheld despite failed retroactive blood alcohol estimation due to absorption phase limitations and inconsistent consumption declarations.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit în privinţa inculpatului A., adresa indicată pentru comunicarea actelor în Târgovişte, B-dul x, nr. 9, judeţul Dâmboviţa, pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite anterior pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor ce îi revin sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 27 iunie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe" prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că la data de 04 iulie 2017, ora 15:03, a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe DN 72 pe raza localităţii Răzvad, judeţul Dâmboviţa având o alcoolemie de 1,00 gr.‰ la prima probă recoltată, respectiv 0,85 gr. ‰ la a doua probă recoltată.

S-a menţionat că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 04 iulie 2017; buletin de analiză toxicologică nr. x iulie 2017 emis de către Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa; cerere de analiză nr. x din data de 04 iulie 2017; proces-verbal de recoltare mostre biologice din data de 04 iulie 2017; examen clinic din data de 04 iulie 2017; fişa nr. x din data de 04 iulie 2017 emisă de Spitalul Judeţean Târgovişte; proces-verbal din data de 04 iulie 2017 din care reiese că inculpatul nu a putut fi testat cu etilotestul şi a fost de acord să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal întocmit cu ocazia examinării fizice a persoanei la data de 04 iulie 2017; declaraţiile inculpatului A.; raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 13 decembrie 2017 privind estimarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti; adresa x/2018 din data de 11 aprilie 2018 emisă de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală " Mina Minovici" Bucureşti; adresa nr. x/18 mai 2018 a Postului de Poliţie Răzvad şi înscrisurile anexate acesteia; adresa nr. x/08 mai 2018 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa şi înscrisurile anexate acesteia.

Prima instanţă a apreciat că pentru dovedirea elementelor de fapt, au fost administrate suficiente mijloace de probă pe de o parte, iar pe de altă parte, astfel cum aşa cum s-a menţionat în considerentele încheierii din data de 11 septembrie 2018, definitivă, în procedura de cameră preliminară, nu s-a indicat de apărare şi nici din oficiu nu s-a constatat încălcarea vreunei norme legale cu privire la administrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale.

Analizând întregul material probator administrat în cauză judecătorul instanţei de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Potrivit procesului-verbal de constatare, la data de 04 iulie 2017, în jurul orei 15:03, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Mun. Târgovişte, secţia 1 Poliţie Rurală Târgovişte aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu au oprit pentru control autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe Drumul Naţional 72 pe raza localităţii Răzvad, judeţul Dâmboviţa care din direcţia Municipiului Târgovişte pe DN 72 Răzvad a virat stânga către strada x/Feţe (jud. Dâmboviţa), întrucât conducătorul auto care se afla singur în autoturism nu purta centura de siguranţă, stabilindu-se că persoana care se afla la volanul autoturismului se numeşte A..

Întrucât acesta emana halenă alcoolică, i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest Drager, conducătorul auto fiind de acord. După încercări repetate, testarea cu aparatul etilotest nu a putut fi efectuată, inculpatul A. invocând o problemă de sănătate, respiratorie sub tratament, fiind de acord să i se recolteze mostre biologice în vederea stabilirii îmbibaţiei alcoolice.

În acest sens, a fost condus de către organele de poliţie la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte unde a fost examinat clinic potrivit fişei înregistrată sub nr. x din 4 iulie 2017 şi au fost recoltate două mostre de sânge la ora 16:00, respectiv 17:00 potrivit procesului-verbal de recoltare mostre biologice, probe care au fost sigilate în trusa standard de prelevare seria x etichetată şi sigilată, eliberându-se în copie fişa medicală nr. 43053.

Din acelaşi proces-verbal rezultă că întrebat fiind dacă a condus maşina după consumarea de băuturi alcoolice, inculpatul a declarat că nu doreşte să răspundă la această întrebare decât în momentul în care va fi audiat, declaraţie pe care o va da numai asistat de un avocat ales.

S-a arătat că din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 5 iulie 2017 întocmit de Serviciul, Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa rezultă că inculpatul a prezentat la prima probă recoltată la ora 16:00 o alcoolemie de 1,00 gr. 0/00, respectiv 0,85 gr 0/00 la a doua probă de sânge recoltată la ora 17:00.

Audiat la data de 12 octombrie 2017, în calitate de suspect, în prezenţa unui avocat ales, inculpatul a declarat că în cursul zilei de 4 iulie 2017 în jurul orei 14:00, fiind singur s-a oprit la un restaurant unde a consumat, în interval de circa 10 - 12 minute, o ciorbă de burtă cu ardei usturat, smântână şi un pic de oţet, precum şi o friptură de ceafă de porc cu cartofi natur, fără salată, iar în jurul orei 14:15 a plecat de la restaurant.

A precizat că în intervalul de timp cât a servit masa la restaurant nu a consumat băuturi alcoolice şi că, după ce a plecat spre casă, conducând maşina circa 1 km, s-a oprit la un magazin şi a cumpărat o sticlă de vin Fetească Regală Jidvei de 750 ml şi o apă minerală. S-a aşezat la una dintre mesele aflate în faţa magazinului unde a consumat sticla cu vin amestecată cu apă (şpriţ), precizând că în paharele în care punea conţinutul lichid adăuga şi gheaţă, consumând singur întreg conţinutul sticlei cu vin dar şi al sticlei cu apă minerală, consumul având loc în intervalul de timp 14:20 - 14:45.

Inculpatul a menţionat că de circa un an şi jumătate ia zilnic următoarele medicamente: lokren, tertensiv, atacand, devaricid, norvasc, pentru circulaţie şi pentru inimă, medicamente pe care le-a luat şi în ziua în care a fost oprit de către organele de poliţie şi că în aceeaşi zi a consumat şi alte alimente la micul dejun în intervalul 7:30 - 8:00 şi fructe în jurul orei 10:00 - 11:00.

Având în vedere declaraţia inculpatului, în cursul urmăririi penale s-a încuviinţat cererea formulată de acesta privind efectuarea expertizei medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x din 13 decembrie 2017 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", la punctul 5 intitulat "precizări metodologice" membrii comisiei au menţionat că în conformitate cu Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală prin care au fost aprobate "Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua cu un grad mare de siguranţă doar pentru momentele care aparţin fazei de eliminare a alcoolului din organism. Această condiţie este îndeplinită atunci când consumul de băuturi alcoolice a încetat cu cel puţin 45 de minute pe stomacul gol (fără conţinut alimentar) şi cu cel puţin 90 de minute pe stomacul cu conţinut alimentar înainte de evenimentul de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor de sânge.

Faza de absorbţie este grevată de numeroase interferenţe şi factori subiectivi, neobiectivali, fără posibilitatea de cuantificare matematică precisă, ceea ce conferă un grad mare de incertitudine încercării de evaluare/calcul.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 4.1 - diferenţa mai mică de 0.10 gr. 0/00 dintre cele două alcoolemii, art. 4.2 - alcoolemia în creştere sau în cazul în care din datele de consum puse la dispoziţie rezultă că alcoolul se afla în fază de absorbţie, expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, nu se pronunţă cu privire la valorile teoretice translatate momentului cu semnificaţie juridică.

Corelând datele ce reies din documentaţia înaintată Institutului Naţional "Mina Minovici", s-a reţinut că la momentul evenimentului de trafic rutier asupra căruia se solicită efectuarea estimării retroactive a alcoolemiei, ora 15:03 din data de 4 iulie 2017, alcoolul se afla în organismul inculpatului în fază de absorbţie (la acel moment consumul de băuturi alcoolice încetase cu 18 minute înainte de producerea evenimentului rutier, în condiţiile unui stomac cu conţinut alimentar, conform declaraţiei de consum) şi în coroborare cu cele menţionate în capitolul "precizări metodologice", indicată de instanţă în paragraful anterior, s-a comunicat că estimarea retroactivă nu se efectuează pentru că nu este de natură a oferi date susţinute ştiinţific - în acel moment curba alcoolemiei fiind puternic influenţată de factori lipsiţi de un grad rezonabil de siguranţă sau obiectivare.

S-a menţionat, totodată, că medicaţia nu putea influenţa alcoolemiile stabilite la analiză, acestea provenind exclusiv din consumul de băuturi alcoolice.

În cuprinsul sentinţei atacate s-a mai arătat că prin adresa din 11 aprilie 2018 a Institutului Naţional "Mina Minovici", urmare a obiecţiunilor formulate de către inculpat, Comisia Superioară Medico-Legală, a avizat raportul de expertiză medico-legal nr. 1622 din 13 decembrie 2017 cu precizarea că expertiza a fost efectuată cu respectarea reperelor metodologice stabilite de Consiliul Superior de Medicină Legală.

În mod suplimentar, s-a precizat că există o discordanţă majoră între cantitatea de băutură declarată a fi fost consumată şi alcoolemiile stabilite la analiză, în sensul că o persoană de 140 kg şi 180 cm ar fi putut atinge o alcoolemie maximă de 0,39 0/00 la ora 16:00, ora primei recoltări, aspect discordant cu alcoolemia de 1,00 gr. 0/00 stabilită obiectiv ştiinţific prin analiză la aceeaşi oră (în condiţiile consumului declarat). Având în vedere că inculpatul neagă alt consum de băutură anterior intervalului de consum declarat, s-a reţinut că alcoolemia stabilită la analiză, de 1 gr 0/00 la ora 16:00 provine din alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat.

Prima instanţă a reţinut că deşi inculpatul a contestat pe tot parcursul procesului penal concentraţia de alcool stabilită potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, este evident că declaraţia acestuia privind cantitatea şi felul băuturii alcoolice consumate înainte de momentul depistării sale în trafic nu corespunde situaţiei faptice, în condiţiile în care, astfel cum s-a constatat în faza camerei preliminare, nu au fost constatate încălcări ale normelor legale în ceea ce priveşte administrarea mijloacelor de probă care au stabilit valoarea alcoolemiei; pe de altă parte, s-a arătat că nu există date care să confirme susţinerile inculpatului în sensul că la stabilirea valorii alcoolemiei nu a fost avută în vedere metoda de calcul legală sau că ar fi fost încălcată procedura vizând păstrarea mostrelor biologice, după recoltarea acestora.

S-a mai menţionat în cuprinsul sentinţei apelate că, după ce i s-au adus la cunoştinţă concluziile ştiinţifice exprimate de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul "Mina Minovici", prin adresa din 11 aprilie 2018, inculpatul A. a declarat că îşi menţine declaraţiile date anterior, inclusiv în ce priveşte cantitatea şi felul băuturii alcoolice consumate la data de 4 iulie 2017, la intervalul de timp în care a consumat băuturile alcoolice, la alimentele pe care le-a consumat, susţinând că rezultatul alcoolemiei este incorect, că are valori mai mari în raport de cantitatea de băuturi alcoolice consumată, susţinând că aduce critici metodei pe baza căreia s-a stabilit alcoolemia, respectiv dacă aceasta a fost stabilită pe baza metodei reacţiei de viraj sau prin utilizarea aparatului gazcromatograf care se află în dotarea Serviciului de Medicină Legală sau prin metoda încrucişată, contestând totodată, procedura privind modul în care au fost păstrate ulterior prelevării, probele de sânge.

Instanţa de fond a mai reţinut că prin adresa din 18 mai 2018 Poliţia Municipiului Târgovişte, secţia nr. 1 Poliţie Rurală Târgovişte - Postul de Poliţie Răzvad a comunicat că există frigider la Poliţia Municipiului Târgovişte în care se depun, imediat după recoltare, trusele standard în care se găsesc sigilate probele de sânge recoltate de la conducătorii auto, în acel frigider fiind introdusă şi trusa ce conţinea probele de sânge recoltate de la inculpatul A.. În registrul constituit şi aflat la camera ofiţerului de serviciu din cadrul Poliţiei Municipiului Târgovişte, s-a consemnat introducerea trusei de către agentul de poliţie B. şi că aceasta a fost introdusă în frigider în aproximativ 7 minute de la momentul plecării de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, unde i-au fost recoltate probe de sânge.

Totodată, din adresa din 10 mai 2018 a I.P.J. Dâmboviţa - Serviciul Rutier, reiese că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că trusa de prelevare seria x a fost introdusă în frigiderul ce se afla în camera ofiţerului de serviciu de la Poliţia Municipiului Târgovişte, la data de 4 iulie 2017, de către agentul de poliţie B., fapt menţionat în registrul nr. x/29 decembrie 2017 la poziţia 600, trusa fiind preluată la data de 5 iulie 2017 fără a se menţiona numele lucrătorului şi ora la care a fost preluată, după care a fost transportată la Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa în lada frigorifică pe care o deţine Biroul Rutier, trusa de prelevare fiind predată unui lucrător de la S.M.L. Dâmboviţa care a semnat de primirea acesteia.

De asemenea, din adresa nr. x/8 mai 2018 a S.M.L. Dâmboviţa rezultă că toată sticlăria Laboratorului de Toxicologie din cadrul S.J.M.L Dâmboviţa este certificată clasa A; cantitatea de sânge a fost suficientă pentru determinarea alcoolemiei, conform metodei oficiale; nu au date privind gradul de eroare al metodei oficiale; că nu se pot face aprecieri asupra consecinţelor referitoare la valoarea cantităţii de alcool în sânge în cazul în care trusa standard securizată, după recoltarea mostrelor biologice de sânge, nu a fost păstrată cu respectarea condiţiilor prev. de art. 21 din O.M.S. nr. 1512/2013, anterior predării, către instituţia medico legală pentru efectuarea analizei toxicologice.

În cuprinsul fişei nr. 43053 din 4 iulie 2017 emisă de Spitalul Judeţean Târgovişte, cu privire la inculpatul A., s-a consemnat că au fost respectate normele de recoltare a probelor biologice de sânge.

Instanţa a concluzionat, prin urmare, în raport de relaţiile înaintate, că fiind respectate dispoziţiile referitoare la recoltarea probelor biologice de sânge, depozitarea şi păstrarea acestora, respectiv metoda legală de stabilire a alcoolemiei, valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie se situează peste limita legală.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2018, cu ocazia dezbaterilor, avocatul ales al inculpatului a invocat excepţia nulităţii absolute a actelor procesuale întocmite în fază de urmărire penală, solicitând să se constate că toate actele sunt lovite de nulitate absolută în raport de înregistrarea dosarului de urmărire penală ulterior întocmirii ordonanţei de începere a urmăririi penale şi a actelor procedurale din data de 04 iulie 2018 şi necompetenţa materială după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală.

Verificând actele şi lucrările din dosar, Curtea a constatat că după depistarea în flagrant a inculpatului, respectiv la data de 04 iulie 2017 prin ordonanţa din data de 04 iulie 2017 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă, fiind efectuate acte de cercetare care nu puteau fi amânate, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. pen., respectiv conducerea inculpatului la unitatea spitalicească în vederea recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei şi întocmirea actelor aferente acestei activităţi.

Deşi sesizarea organelor de poliţie a fost înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte la data de 17 iulie 2017, s-a reţinut că verificările efectuate după această dată au vizat doar calitatea deţinută de inculpat, prin adresa nr. x din data de 19 iulie 2017, Baroul Dâmboviţa comunicând Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa că acesta este înscris în Baroul Dâmboviţa, după această dată nefiind întocmite, sub coordonarea parchetului iniţial învestit, acte procesuale sau procedurale, toate probele solicitate de inculpat fiind încuviinţate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, învestit prin ordonanţa din data de 25 septembrie 2017.

Faţă de cele expuse, prima instanţă a constatat, că au fost respectate normele procedurale vizând competenţa după calitatea persoanei în fază de urmărire penală, în raport de calitatea de avocat a inculpatului A..

Referitor la susţinerea inculpatului în sensul că de la momentul depistării în trafic, respectiv la data de 04 iulie 2017 ora 15:03 şi până la momentul recoltării primei probe de sânge, ora 16:00 a trecut un interval de timp de oră şi că devin aplicabile prevederile Deciziei nr. 732/2014 pronunţată de Curtea Constituţională, instanţa de fond a reţinut că nici această nu poate fi primită. Astfel, cu privire la intervalul de timp în care trebuia efectuată recoltarea probelor biologice, a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 190 alin. (8): "În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale".

Având în vedere că de la momentul depistării în trafic a inculpatului pe raza localităţii Răzvad judeţul Dâmboviţa, în data de 04 iulie 2017 ora 15:03 şi până la momentul recoltării primei probe biologice de sânge, care a avut loc la ora 16:00, a trecut un interval de timp de mai puţin de oră, astfel că nu au fost încălcate considerentele Deciziei nr. 732/2014, conducerea la instituţia medicală fiind efectuată fără întârzieri.

Constatând, aşadar, că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a arătat că în cauză operează răspunderea penală a inculpatului pentru infracţiunea comisă.

În drept, s-a arătată că fapta inculpatului A., care la data de 04 iulie 2017 ora 15:03, a condus autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, pe DN 72, pe raza localităţii Răzvad, judeţul Dâmboviţa, având o alcoolemie de 1,00 gr.‰ la prima probă recoltată, respectiv 0,85 gr.‰ la a doua probă recoltată, întruneşte, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute dispoziţiile art. 336 alin. (1) din C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen., a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura şi gravitatea rezultatului produs, natura şi frecvenţa infracţiunilor care au constituit antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

S-a constatat că inculpatul A. nu are antecedente penale, este avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, fiind integrat în societate, s-a prezentat în faţa instanţei la toate termenele de judecată acordate, şi-a manifestat acordul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, însă a susţinut că se află în incapacitate de a presta munca, depunând la dosar adeverinţa medicală din data de 13 martie 2015/704 eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte - Cabinet Ortopedie. Astfel, judecătorul fondului a apreciat că infracţiunea săvârşită reprezintă un incident izolat, prezentul proces fiind de natură a-l conştientiza cu privire la relaţiile sociale pe care a înţeles să le încalce prin comiterea infracţiunii.

Totodată, prima instanţă a avut în vedere că, prin fapta comisă, nu s-au produs niciun fel de urmări şi că valoarea alcoolemiei (de 1,00 g‰ alcool pur în sânge) a fost una redusă, aşa încât s-a apreciat că aplicarea pedepsei cu închisoarea este de natură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 83 din C. pen., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei în condiţiile în care în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi posibilităţile sale de îndreptare. Astfel, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu ar fi necesară, dar că se impune supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată.

În situaţia dată, circumstanţele concrete ale săvârşirii infracţiunii, astfel cum au fost descrise anterior, precum şi circumstanţele personale favorabile inculpatului, nu reprezintă motive suficiente şi pertinente care să conducă la concluzia că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară.

Pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 336 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului, pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare, nefiind, aşadar, exclusă de la aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză au fost îndeplinite şi celelalte condiţii privind persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii şi a fost de acord cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Instanţa a reţinut că legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei, precum şi persoana inculpatului.

În prezenta cauză, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului că a condus un autovehicul având o alcoolemie relativ redusă, de 1,00 g‰ alcool pur în sânge la prima probă, cu 0,20 g‰ peste limita maximă admisă de legea penală. Cuantumul redus al alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului care nu are antecedente penale, fiind integrat în viaţa socială a comunităţii din care face parte, având vârsta de 62 de ani, au format convingerea judecătorului că dispunerea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare este suficientă pentru asigurarea scopului sancţiunii de drept penal.

De asemenea, prima instanţă nu a dispus obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, apreciind că această obligaţie nu este necesară, în contextul circumstanţelor reale ale cauzei, dar şi a celor personale ale inculpatului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen., impunerea unei astfel de obligaţii este facultativă, iar nu imperativă.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul A., la data de 11.01.2019.

Criticile inculpatului formulate în cuprinsul motivelor de apel au vizat, în esenţă, următoarele:

- necompetenţa materială după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală şi, implicit, nulitatea absolută a actelor procesuale întocmite în fază de urmărire penală, în raport de înregistrarea dosarului de urmărire penală ulterior întocmirii ordonanţei de începere a urmăririi penale şi a actelor procedurale din data de 04 iulie 2017;

- incidenţa Deciziei nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale, în raport de care valoarea alcoolemiei în cauză trebuia stabilită la momentul opririi în trafic, iar nu la momentul prelevării mostrelor biologice;

- metodele folosite privind depozitarea şi prelucrarea probelor biologice pentru testarea alcoolemiei.

Apelantul inculpat a susţinut că în lipsa unor dovezi clare care să confirme că valoarea alcoolemiei din sânge depăşea limita de 0,8 g/l, se impune a se da eficienţă principiului conform căruia, orice dubiu profită inculpatului.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Totodată, cu prilejul dezbaterilor orale pe fondul cauzei a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, precum şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de inculpat referitoare la competenţa după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală, precum şi legalitatea actelor efectuate în cursul urmăririi penale sunt neîntemeiate.

Verificând actele din dosar, Înalta Curte reţine că, în data de 04 iulie 2017, după depistarea în trafic a inculpatului A., a fost începută urmărirea penală în rem, fiind efectuate în mod legal doar acele acte de cercetare ce nu puteau fi amânate în conformitate cu art. 306 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv conducerea inculpatului la unitatea medicală specializată în vedere recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei şi întocmirea documentelor aferente acestei activităţi (proces-verbal 04.07.2017, fila x d.u.p.).

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că aceste critici cu privire la competenţa organelor de urmărire penală nu au fost invocate de către inculpat în procedura camerei preliminare şi nici pe parcursul cercetării judecătoreşti din faţa instanţei de fond, fiind invocate pentru prima data cu ocazia dezbaterilor. Criticile vizând neregularităţile actelor şi măsurilor dispuse la urmărirea penală nu pot fi invocate în calea de atac a apelului, ci pe calea contestaţiei în faza de cameră preliminară, moment procesual care în speţă a fost finalizat cu mult timp în urmă.

Oricum, analiza dosarului evidenţiază că ulterior efectuării actelor de cercetare ce nu sufereau amânare şi a căror efectuare era obligatorie pentru organele de cercetare penală, cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, unde au fost efectuate doar verificări cu privire la calitatea de avocat a inculpatului, aspect în raport de care s-a dispus în mod legal declinarea competenţei de soluţionare către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (ordonanţă de declinare nr. x/P/2017).

Ulterior, toate actele procesuale întocmite în cauză (continuarea urmăririi penale in personam, punerea în mişcare a acţiunii penale şi, în final, emiterea rechizitoriului), precum administrarea probelor (audierea în calitate de suspect, audierea în calitate de inculpat, administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei) au fost efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Înalta Curte reaminteşte că infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului este o infracţiune de pericol menită să asigure siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa de apel constată că aceasta a fost corect reţinută de judecătorul fondului, probatoriul administrat fiind interpretat şi coroborat în mod temeinic. De asemenea, încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este corectă.

Este dovedit în cauză că, la data de 04 iulie 2017, ora 15:03, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe DN 72 pe raza localităţii Răzvad, judeţul Dâmboviţa, având în sânge la momentul depistării (ora 15:03) o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l.

Astfel, fiind oprit în trafic, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, însă, după mai multe încercări această testare nu a putut fi efectuată, întrucât inculpatul a invocat o problemă medicală (respiratorie).

Prin urmare, inculpatul a fost condus de către organele de poliţie al Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge la ora 16:00 şi la ora 17:00.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa, a rezultat că inculpatul A. a avut, la ora 16:00 (proba 1) o alcoolemie de 1.00 (unu) g ‰, iar la ora 17:00 (proba 2) o alcoolemie de 0,85 g ‰.

Deşi nu neagă că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice şi apoi a condus autoturismul, inculpatul a invocat, în mod constant, existenţa unui dubiu în ceea ce priveşte concentraţia de alcool avută în sânge la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice.

Înalta Curte reţine, însă, că probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Prima instanţă a procedat la o analiză temeinică şi argumentată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a enumerat şi interpretat în mod detaliat, motiv pentru care instanţa de apel nu va reitera prezentarea acestora, urmând a aprecia doar asupra conţinutul anumitor mijloace de probă, raportat la motivele de apel şi la apărările invocate de inculpat.

Aceste apărări se întemeiază, în esenţă, pe împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă, în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliţie, îmbibaţia alcoolică în sânge a depăşit 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei prin efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea gradului de concentraţie alcoolică avută la momentul săvârşirii faptei.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. x din 13.12.2017, Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a comunicat împrejurarea că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât, conform "Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puţin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe stomacul gol fără conţinut alimentar.

Acest răspuns a avut în vedere declaraţia inculpatului cu privire la cantitatea de băuturi consumată, intervalul de timp al consumului, precum şi medicamentaţia zilnică administrată.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 4.1 - diferenţa mai mică de 0.10 gr.‰ dintre cele două alcoolemii, art. 4.2 - alcoolemia în creştere sau în cazul în care din datele de consum puse la dispoziţie rezultă că alcoolul se afla în fază de absorbţie, expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se pronunţă cu privire la valorile teoretice translatate momentului cu semnificaţie juridică.

Corelând datele ce reies din documentaţia înaintată Institutului Naţional "Mina Minovici", s-a reţinut că, la momentul evenimentului de trafic rutier asupra căruia se solicită efectuarea estimării retroactive a alcoolemiei, ora 15:03 din data de 4 iulie 2017, alcoolul se afla în organismul inculpatului în fază de absorbţie (la acel moment consumul de băuturi alcoolice încetase cu 18 minute înainte de producerea evenimentului rutier, în condiţiile unui stomac cu conţinut alimentar, (conform declaraţiei de consum) şi în coroborare cu cele menţionate în capitolul "precizări metodologice", s-a comunicat că estimarea retroactivă nu se efectuează pentru că nu este de natură a oferi date susţinute ştiinţific - în acel moment curba alcoolemiei fiind puternic influenţată de factori lipsiţi de un grad rezonabil de siguranţă sau obiectivare.

Totodată, s-a precizat că medicaţia administrată nu putea influenţa alcoolemiile stabilite la analiză.

În cauză, inculpatul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, iar prin adresa din 11 aprilie 2018 a Institutului Naţional "Mina Minovici", Comisia Superioară Medico-Legală, a avizat raportul de expertiză medico-legal nr. 1622 din 13 decembrie 2017 cu precizarea că expertiza a fost efectuată cu respectarea reperelor metodologice stabilite de Consiliul Superior de Medicină Legală.

În mod suplimentar, s-a precizat că există o discordanţă majoră între cantitatea de băutură declarată că ar fi fost consumată şi alcoolemiile stabilite la analiză, în sensul că o persoană de 140 kg şi 180 cm, ar fi putut atinge o alcoolemie maximă de 0,39 g ‰ la ora 16:00 (ora primei recoltări), aspect discordant cu alcoolemia de 1,00 gr ‰ stabilită obiectiv ştiinţific prin analiză la aceeaşi oră (în condiţiile consumului declarat). Având în vedere că inculpatul neagă alt consum de băutură anterior intervalului de consum declarat, s-a reţinut că alcoolemia stabilită la analiză, de 1,00 g ‰ la ora 16:00, provine din alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat.

Totodată, s-a reţinut că în condiţiile punerii la dispoziţie a unei declaraţii nesincere de consum, nu pot fi oferite alte date cu caracter obiectiv ştiinţific.

Din cuprinsul relaţiilor aflate la dosar cu privire la custodia trusei standard în care s-au aflat sigilate probele de sânge recoltate de la conducătorul auto, Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile referitoare la recoltarea probelor biologice de sânge, depozitarea şi păstrarea acestora, de asemenea, fiind folosită metoda legală de stabilire a alcoolemiei.

Având în vedere faptul că testarea cu aparatul etilotest Drager nu a putut fi efectuată la momentul surprinderii în trafic, la ora 15:03, însă la ora 16:00 inculpatul avea o concentraţie de 1,00 g‰ alcool în sânge, că valoarea alcoolemiei a fost în scădere la a doua recoltare, că potrivit Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului Naţional "Mina Minovici" există o discordanţă majoră între cantitatea de băutură declarată a fi fost consumată şi alcoolemiile stabilite de analiză, Înalta Curte constată că la data când a condus autovehiculul pe DN 72, pe raza localităţii Răzvan, jud. Dâmboviţa, respectiv la momentul depistării în trafic, inculpatul A. avea o alcoolemie în sânge mai mare decât 0,80 g/l.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în M. Of. nr. 69/27.01.2015) s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, reţinându-se în considerente că "stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale".

Însă, astfel cum s-a arătat în considerentele ce preced, alcoolemia luată în considerare ca element de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul depistării în trafic a inculpatului, probele dovedind că aceasta era mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Faţă de toate probele administrate în cauză, instanţa de apel, constată că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., este nefondată.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe privind amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, este una favorabilă inculpatului, având în vedere natura infracţiunii săvârşite.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 martie 2019.

GGC - GV