Maintenance of preventive detention during European Arrest Warrant execution under force majeure delays and the bar on alternative custodial measures

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost menţinută măsura arestului preventiv a persoanei solicitate: A., în prezent aflată în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 octombrie 2020 până la data de 14 noiembrie 2020 inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, prin adresa emisă de MAI - I.G.P.R - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, înregistrată pe rolul instanţei la data de 14 octombrie 2020, s-a solicitat menţinerea arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia a persoanei solicitate A., măsura dispusă prin Sentinţa penală nr. 71 din data de 17 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi pusă în executare prin Mandatul nr. x/MEA/2020 din data de 17 august 2020.

Prin aceeaşi adresă s-a precizat că Biroul Sirene România a comunicat Biroului Sirene Grecia, faptul că a fost aprobată predarea persoanei. Totodată, s-a arătat că, având în vedere contextul alarmant al evoluţiei epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată anterior starea de urgenţă, se impune luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului până la momentul la care situaţia epidemiologică va permite preluarea persoanei, o misiune de preluare de către autorităţile judiciare elene fiind posibilă ulterior datei de 25 octombrie 2020.

Curtea de Apel Ploieşti a fixat iniţial termen de judecată la data de 14 octombrie 2020, pentru a se pune în discuţie verificarea arestării preventive, astfel cum prevede art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, însă faţă de faptul că magistratul care a procedat la verificarea anterioară a măsurii se află în stare de izolare la domiciliu, având în vedere şi necesitatea stabilirii unei conexiuni cu administraţia locului de deţinere sub forma videoconferinţei, în temeiul art. 353 alin. (10) C. proc. pen.. a fost dispusă preschimbarea termenului acordat iniţial, fiind stabilit un nou termen la data de 15 octombrie 2020, ora 08:30.

La termenul de judecată din 15 octombrie 2020, procedura de citare a fost legal îndeplinită, prezenţa persoanei solicitate fiind asigurată în sala de şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă, conform art. 62 din Legea nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

În acest sens au fost avute în vedere dispoziţiile art. I pct. 12 alin. (2) (6) din HCSM nr. 734/2020, conform cu care: @în cauzele penale, desfăşurarea şedinţei de judecată prin videoconferinţă, se va face în condiţiile C. proc. pen. sau ale legilor speciale, cu respectarea principiilor care guvernează procesul penal".

De asemenea, conform art. 62 din Legea nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19: "În cauzele penale, dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor, persoanele private de libertate sunt audiate prin videoconferinţă la locul de deţinere, fără a fi necesar acordul acestora."

În cauză, tot pentru garantarea dreptului la apărare, s-a procedat şi la informarea telefonică a apărătorului ales al persoanei solicitate, acesta confirmând prezenţa la sediul instanţei la termenul stabilit, respectiv pe data de 15 octombrie 2020.

În cursul procedurii de verificare a măsurii preventive nu au fost administrate alte mijloace de probă, iar asistenţa juridică a persoanei solicitate a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales.

Cu privire la regimul măsurii preventive până în actualul stadiu al procedurii, s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 71 din data de 17 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki privind executarea Mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23 aprilie 2020 de autorităţile judiciare din Grecia prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

S-a luat act că persoana solicitată A. a consimţit să fie predată către autorităţile judiciare din Grecia, în baza Mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23 aprilie 2020 de autorităţile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de complicitate la preluarea unor cetăţeni ai unor ţări terţe de la graniţa greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul trecerii acestora pe teritoriul elen în concurs şi în scopul obţinerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 par. 1 a-b L. 4251/2014, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 8 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. 5126/II/5/2019 emisă la data de 17 august 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 august 2020, orele 10:10 până la data de 18 august 2020, orele 10:10.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 august 2020 până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Grecia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

De asemenea, s-a dispus ca organele de poliţie să reţină şi să predea persoana solicitată A. la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia.

Totodată, s-a dispus ca administraţia locului de deţinere - Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Buzău să primească şi să reţină persoana solicitată A., începând cu data de 17 august 2020, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Grecia.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 487 din 25 august 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 3 septembrie 2020, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti Adresa nr. x emisă la 31 august 2020 de MAI - I.G.P.R - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, prin care s-a solicitat menţinerea arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia persoanei solicitate A., luată prin Sentinţa penală nr. 71 din data de 17 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi pusă în executare prin Mandatul nr. x/MEA/2020 din data de 17 august 2020.

Prin aceeaşi adresă s-a precizat că Biroul Sirene România a comunicat Biroului Sirene Grecia faptul că a fost aprobată predarea persoanei.

Totodată, s-a arătat că, având în vedere contextul alarmant al evoluţiei epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată stare de urgenţă, prevederile art. 5 şi art. 8 din Ordonanţa militară nr. 3 din 24 martie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, se impune luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului până la momentul la care situaţia epidemiologică va permite preluarea persoanei.

Prin Încheierea de şedinţă pronunţată la termenul din 7 septembrie 2020, s-a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv a persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Buzău, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 septembrie 2020 până la data de 15 octombrie 2020 inclusiv.

Prin Adresa înregistrată la data de 14 octombrie 2020 s-a adus la cunoştinţa instanţei române faptul că autorităţile judiciare elene nu pot organiza o misiune de escortă pentru preluarea persoanei solicitate decât cel mai devreme la data de 25 octombrie 2020.

Examinând acele şi lucrările cauzei prin raportare la măsura preventivă faţă de persoana solicitată, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Faţă de existenţa mandatului european de arestare dispus faţă de persoana solicitată pentru comiterea faptelor descrise în mandat, în cauză se impune menţinerea arestării preventive în vederea realizării unei noi încercări de predare a acesteia, reţinând că din motive independente de statul român şi statul elen nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege şi, în plus, termenele de predare maxime nu au fost depăşite.

Cu privire la posibilitatea de a se dispune măsuri preventive mai puţin intruzive în acest stadiu al procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanţa a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, o eventuală punerea în libertate a persoanei solicitate nu exonerează statele membre implicate în procedura predării de obligaţia stabilirii unei noi date a predării.

În România, conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, iar Biroul SIRENE este structura având atribuţia de a asigura organizarea şi desfăşurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare/cererii de extrădare pentru spaţiul Schengen ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autorităţile naţionale competente, atribuţie prevăzută în art. 23 lit. h) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen.

În practică, această obligaţie nu a fost respectată, întrucât nu a avut loc stabilirea unei noi date a predării după punerea în libertate a persoanei solicitate în temeiul art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, predarea persoanei solicitate nu poate avea loc decât în stare de detenţie, aşa încât nu se pot lua faţă de aceasta - în raport de cadrul legislativ actual - măsuri alternative care să asigure predarea acesteia către statul emitent.

Prin urmare, din punct de vedere al naturii juridice, arestarea în vederea predării, prevăzută de dispoziţiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluţionării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii când se dispune potrivit art. 104 alin. (11) din aceeaşi lege. În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăşi soluţia dispusă, respectiv cea de admitere a sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare.

Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Instanţa supremă a arătat că, din analiza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală rezultă, fără echivoc, că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea predării, pe care organele de poliţie să-l pună în executare. (Decizia nr. 312 din 10 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Contrar susţinerilor apărării, în actualul stadiu al cadrului normativ nu există un temei de drept care să permită instanţei dispunerea în cursul acestei proceduri a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, chiar a unei măsuri cu caracter custodial cum ar fi arestul la domiciliu, deoarece o măsură preventivă alternativă ar fi de natură a împiedica organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva Încheierii din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele promovării căii de atac fiind susţinute de apărătorul din oficiu al contestatorului, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, în considerarea celor ce succed:

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din aceeaşi lege.

În speţă, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis Mandatul european de arestare nr. 39/2020, la data de 23 aprilie 2020 de autorităţile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

Prin Ordonanţa nr. 5126/II/5/2019 emisă la data de 17 august 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 august 2020, orele 10:10.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 71 din 17 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă la data de 17 august 2020, s-a dispus executarea Mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki, precum şi predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, constatându-se că persoana solicitată a consimţit la predare.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 august 2020 până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia.

Prin Încheierea din 7 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 septembrie 2020 până la data de 15 octombrie 2020, inclusiv.

Prin Încheierea penală contestată, din data de 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a menţinut măsura arestării pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 octombrie 2020 până la data de 14 noiembrie 2020 inclusiv, avându-se în vedere că prin adresa emisă de MAI - I.G.P.R - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, înregistrată pe rolul instanţei la data de 14 octombrie 2020, s-a solicitat menţinerea acestei măsuri în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia a persoanei solicitate A., întrucât, în contextul alarmant al evoluţiei epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată anterior starea de urgenţă, o misiune de preluare de către autorităţile judiciare elene este posibilă ulterior datei de 25 octombrie 2020.

În acest context, se are în vedere că, potrivit art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie de pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, faţă de situaţia generată de epidemia COVID-19, autorităţile statului emitent împreună cu autorităţile române s-au aflat în imposibilitate din motive independente de voinţa acestora să realizeze predarea persoanei solicitate A., în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În contextul crizei sanitare existente, misiunea de predare a persoanei solicitate în Grecia neputând fi realizată până în prezent, în condiţiile în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat conform dispoziţiilor legale incidente în materie, care permit ca predarea să poată avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între autoritatea competentă din Grecia împreună cu Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, sens în care a menţinut măsura arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată.

În ceea ce priveşte durata totală a măsurii dispuse faţă de contestator, se constată că dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "... durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.". Raportând aceste dispoziţii la situaţia concretă din prezenta cauză, se reţine că nu a fost depăşit termenul imperativ prevăzut de textul legal anterior menţionat.

Prin urmare, solicitarea apărării privind respingerea propunerii de menţinere a măsurii arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia, cu consecinţa punerii sale în libertate, nu este întemeiată. De asemenea, nici solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, în ceea ce îl priveşte pe contestator, cu o măsură preventivă mai puţin severă, nu poate fi primită de Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM