European arrest warrant upheld for surrender to France on trafficking charges; provisional arrest ordered.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 15 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene şi art. 109 alin. (1) referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Franţa şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. aflată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vrancea, către autorităţile judiciare din Franţa.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 103 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 14 octombrie 2020 şi până la data de 12 noiembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza sentinţei.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută provizoriu pentru 24 de ore, în perioada 13 octombrie 2020, ora 18:18 - 14 octombrie 2020, ora 18:18 (în baza Ordonanţei nr. 44 din 13 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi).

S-a solicitat autorităţii judiciare din Franţa respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin Adresa x/2020 din 14 octombrie 2020 a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020 de autorităţile judiciare din Franţa - Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x şi nr. x, şi arestarea acesteia în vederea predării.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că Mandatul european de arestare a fost emis de către autorităţile judiciare franceze, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracţiunilor de: proxenetism săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerţ cu fiinţe umane săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepseşte cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracţiuni: contribuţia săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat la o operaţiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.

În fapt, autorităţile judiciare din Franţa au reţinut că faţă de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acţionat, prin punerea la dispoziţie a unui apartament şi a mai multor telefoane, precum şi prin determinarea partenerei sale de viaţă la practicarea prostituţiei, în cadrul unei reţele de prostituţie, coordonată de mai mulţi proxeneţi care au acţionat, prin intermediul anunţurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017 - 30 septembrie 2019, pe teritoriul Franţei, precum şi al Marelui Ducat de Luxemburg.

S-a arătat că infracţiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracţiunea de constituirea unui grup organizat infracţional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa, în vederea efectuării de cercetări penale pentru infracţiunile arătate mai sus, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.

De asemenea, s-a arătat că unele dintre infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracţiunea de constituirea unui grup organizat infracţional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, nefiind necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, dar şi de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate şi în legislaţia penală română, respectiv în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

S-a apreciat că, raportat la actele dosarului, nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeaşi faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terţ, infracţiunea nefiind acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 28 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea naţională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autorităţile judiciare române ar fi decis o soluţie de neurmărire penală, şi, prin urmare, cererea formulată de autorităţile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Totodată, s-a reţinut că persoana solicitată a precizat că nu renunţă la regula specialităţii prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, situaţie în care predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze va fi condiţionată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze şi că nu există niciun motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităţilor judiciare franceze, Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franţa în dosarul de referinţă nr. x şi va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.10.2020 pe numele persoanei solicitate A.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate A. de a se amâna predarea pentru a-şi rezolva anumite probleme familiale, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată. În acest sens, s-a arătat că potrivit art. 112 în referire la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată. Instanţa de fond a apreciat că motivele personale şi familiale invocate de persoana solicitată nu atrag nici incidenţa prevederilor legale de mai sus, deoarece, în concret, problemele existente în familia persoanei solicitate, nu pot echivala cu "împrejurări speciale" care ar produce "consecinţe grave" şi care ar putea fi remediate pe acea perioadă de 3 luni, pentru care s-ar putea dispune amânarea predării, ci sunt de durată.

Cu privire la arestarea provizorie a persoanei solicitate, Curtea a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, dar şi ale art. 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, apreciindu-se că arestare provizorie este necesară pentru înlăturarea unei stări pericol pentru ordinea publică şi pentru a se asigura predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze.

Împotriva Sentinţei penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat, în termen legal, contestaţie persoana solicitată A..

Contestatorul a solicitat, pe de o parte, respingerea cererii autorităţilor judiciare franceze de executare a mandatului european de arestare, susţinând că în perioada în care se susţine că ar fi săvârşit infracţiunile nu se afla pe teritoriul Franţei, ci în Marea Britanie unde lucra cu contract de muncă. De asemenea, au fost invocate o serie de probleme personale, familiale ale contestatorului, în raport de care s-a solicitat amânarea predării.

Pe de altă parte, contestatorul a solicitat înlocuirea arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, până la momentul predării către autorităţile judiciare din Franţa.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că la data de 13 octombrie 2020 a fost emis un mandat european de arestare de către Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-regională specializată din Nancy în dosarul de referinţă nr. x, în baza mandatului de arestare emis la data de 22 mai 2020, de către judecătorul de instrucţie din cadrul Tribunalului Judiciar Nancy, în vederea cercetării persoanei solicitate A. pentru săvârşirea unui număr de cinci infracţiuni, respectiv:

- proxenetism săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez;

- comerţ cu fiinţe umane săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez;

- participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepseşte cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez şi sancţionată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez;

- spălarea sub formă calificată a produselor unei infracţiuni: contribuţia săvârşită în cadrul unui grup infracţional organizat la o operaţiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez şi sancţionată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.

În fapt, autorităţile judiciare franceze au reţinut că faţă de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acţionat, prin punerea la dispoziţie a unui apartament şi a mai multor telefoane, precum şi prin determinarea partenerei sale de viaţă la practicarea prostituţiei, în cadrul unei reţele de prostituţie, coordonată de mai mulţi proxeneţi care au acţionat, prin intermediul anunţurilor de pe internet "escort girls", în perioada 1 octombrie 2017 - 30 septembrie 2019, pe teritoriul Franţei, precum şi al Marelui Ducat de Luxemburg.

Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită predarea sunt sancţionate de legea statului francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este de 10 ani închisoare, respectiv 20 de ani închisoare, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, se constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al executării mandatului, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Invocarea împrejurărilor legate de situaţia familială sau financiară a persoanei solicitate nu pot conduce la refuzul executării mandatului european de arestare şi nici nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispoziţiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv că predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

Pe cale de consecinţă, se constată că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile franceze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, Înalta Curte constată luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată este legală, fiind dispusă atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare franceze, cât şi pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză neexistând garanţii suficiente pentru a lua faţă de persoana solicitată măsura arestului la domiciliu, dată fiind natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar şi faţă de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi asigurarea procedurii în faţa instanţei.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autorităţile din Franţa, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM