Defendants' cassation appeals rejected; convictions for EU agri-fund fraud via shell companies and organized crime group upheld

Asupra cauzei penale de faţă constată că:

Prin Sentinţa penală nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamţ, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situaţia în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamţ sau a D.G.A.S.P.C. Neamţ.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

A fost condamnată inculpata C., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- câte 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi, în temeiul art. 39 C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situaţia în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpata a fost obligată să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamţ sau a D.G.A.S.P.C. Neamţ.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii de la data de 11 martie 2015 la data de 12 martie 2015, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 18 martie 2015 la data 15 iulie 2015.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., pedeapsă care se va executa doar în situaţia în care se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamţ sau a D.G.A.S.P.C. Neamţ.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de la data de 11 martie 2015 la data de 12 martie 2015, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 18 martie 2015 la data 15 iulie 2015.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, C., D., A. şi partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin Decizia penală nr. 697 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de către inculpata C. împotriva Sentinţei penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamţ.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, şi, în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi în temeiul art. 39 C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (pentru cele două infracţiuni) şi în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile privind art. 91 alin. (1) şi următoarele C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului de 3 (trei) ani închisoare şi termenul de supraveghere de 4 ani.

A fost condamnat inculpatul B., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi, în temeiul art. 39 C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatului două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (pentru cele două infracţiuni) şi, în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a deciziei.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Piatra-Neamţ sau a D.G.A.S.P.C. Neamţ.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost condamnată inculpata C., la pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- câte 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la dare de mită prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi, în temeiul art. 39 C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani 6 (şase) luni şi 20 de zile închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au aplicat inculpatei două pedepse accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (pentru cele două infracţiuni) şi în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile privind art. 91 alin. (1) şi următoarele C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei şi s-a dispus executarea efectivă a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani 6 (şase) luni şi 20 de zile închisoare.

A fost condamnat inculpatul D., la pedepsele de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi, în temeiul art. 39 C. pen. şi art. 45 alin. (1) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen.) şi, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului o singură pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi următoarele C. pen., privind suspendarea sub supraveghere şi s-a dispus executarea efectivă a pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii inculpaţi D., A. şi de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamţ.

Împotriva Deciziei penale nr. 697 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, au declarat recurs în casaţie inculpaţii D., A., B., la data de 06.10.2020 şi inculpata C., la data de 07.10.2020, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

I. Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii B. şi A. au arătat că prezenta cale de atac are în vedere următoarele aspecte: reţinerea creării de condiţii artificiale ca element material şi modalitate de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000; soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în contextul în care fapta reţinută în sarcina recurenţilor nu întruneşte tipicitatea obiectivă şi subiectivă prevăzută de norma de incriminare; soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la modalităţile de săvârşire a acesteia sub forma folosirii de înscrisuri false şi inexacte raportat la tipologia actelor materiale imputate (memoriile justificative şi cererile de finanţare, ofertele depuse şi decontările pe consultanţă) în contextul în care acestea nu întrunesc tipicitatea subiectivă cerută de norma de incriminare.

Referitor la reţinerea creării de condiţii artificiale ca element material şi modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, s-a susţinut că, deşi chiar acuzarea a explicat, în considerentele propriei sale căi de atac, că această creare a condiţiilor artificiale invocate nu reprezintă o modalitate de săvârşire a faptei prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, ci doar un argument în susţinerea caracterului inexact al memoriilor justificative şi a cererilor de finanţare, instanţa de apel a reţinut că acestea reprezintă acte materiale ce intră în tipicitatea obiectivă a infracţiunii sub forma prezentării de înscrisuri inexacte şi a dispus condamnarea tuturor inculpaţilor.

În opinia recurenţilor inculpaţi B. şi A., decizia, vădit nelegală, a instanţei de apel derivă dintr-o confuzie a unor noţiuni ca neregulă/fraudă a sancţiunilor de drept incidente în cazul constatării lor, dar şi cu privire la înscrisurile care materializează faptic condiţiile artificiale invocate de acuzare (care sunt cu totul altele decât memoriile justificative şi cererile de finanţare).

Recurenţii inculpaţi B. şi A., prin apărător, făcând referire la art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 (în vigoare la momentul consumării faptei), au susţinut că doar frauda este sancţionată penal, fiind suprapusă de legea extrapenală peste însăşi noţiunea de infracţiune. Or, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 se limitează doar la cele două modalităţi de săvârşire, folosirea şi, respectiv, prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, nefiind prevăzută ca şi modalitate de săvârşire alternativă existenţa sau crearea unor condiţii artificiale.

Astfel, acestea din urmă, în mod evident, nu pot reprezenta decât o neregulă sancţionabilă exclusiv pe tărâmul unei răspunderi contractuale, nu şi penal. Această interpretare se desprinde şi din faptul că AFIR a emis, în cazul tuturor celor 20 de societăţi comerciale, acte administrative de constatare nereguli, având ca fundament tocmai existenţa condiţiilor artificiale (care se regăsesc descrise în conţinutul acestor titluri executorii, exact în forma enunţată în rechizitoriu, preluată ad literam de instanţa de apel).

Faptul că firmele au fost înfiinţate într-un interval restrâns de timp, că o parte dintre ele au avut sediul în aceeaşi localitate, în locaţii închiriate de la SC E. SRL şi SC F. SRL, că au avut administratori comuni şi asociaţi angajaţi ai fostei SC E. SRL, că şi-au deschis puncte de lucru în Insula Mare a Brăilei etc., sunt aspecte ce s-au concretizat în înscrisuri/declaraţii (actele constitutive, decizii de înfiinţare sediu, schimbare administratori, antecontracte prestări servicii etc.) care au atestat în mod transparent şi real această situaţie. În acest context, este vădit nelegală decizia instanţei de apel de a reţine că documentele care au fost depuse la OJFIR şi care făceau dovada sediilor, a înfiinţării punctelor de lucru, a administratorilor etc. au fost documente şi/sau declaraţii inexacte.

Sub aspectul tipicităţii subiective, în contextul în care în perioada 2010 - 2012, noţiunea de condiţii artificiale era prevăzută doar în normele europene, nefiind însă definită nici în dreptul european nici în cel naţional, recurenţii inculpaţi B. şi A. au apreciat că norma de drept extrapenală pretins a fi încălcată (Regulamentul CE 1975/2006 şi 65/2011) nu satisface principiul legalităţii incriminării şi cerinţele de claritate şi previzibilitate.

În contextul celor mai sus prezentate, au opinat că, în mod nelegal, instanţa a reţinut săvârşirea faptei prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 sub forma creării de condiţii artificiale, ca expresie a modalităţii de săvârşire a faptei sub forma folosirii sau prezentării de înscrisuri inexacte.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., recurenţii inculpaţi B. şi A. au arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel a pronunţat o soluţie de condamnare, în contextul în care aceasta nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale normei de incriminare.

În acest sens, au arătat că este fundamental greşit din punct de vedere juridic a conchide că existenţa infracţiunii scop atrage de plano şi existenţa infracţiunii de constituire a unui grup organizat, în contextul în care cele două fapte presupun elemente de tipicitate atât obiectivă cât şi subiectivă distincte. De asemenea, în contextul în care actele materiale imputate sub forma creării de condiţii artificiale nu pot reprezenta un element al tipicităţii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (nefiind prevăzute de lege ca infracţiune), atunci fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. nu satisface, la rândul său, pe acest palier, tipicitatea obiectivă care se desprinde din alin. (5) al textului de lege reţinut (în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni), deoarece infracţiunea de grup nu poate subzista fără infracţiunea scop.

S-a apreciat că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde o analiză a tipicităţii obiective şi subiective a faptei prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. prin raportare şi la celelalte modalităţi de săvârşire a infracţiunii scop imputate prin rechizitoriu, context în care recurenţii inculpaţi B. şi A. au concluzionat că soluţia de condamnare a avut în vedere doar modalitatea de săvârşire a faptei prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, şi doar prin prisma creării de condiţii artificiale, or este evidentă nelegalitatea soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., în contextul în care crearea de condiţii artificiale nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Suplimentar celor de mai sus, recurenţii inculpaţi B. şi A. au apreciat că, pentru a fi complinită tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 367 C. pen. sub forma elementului material exteriorizat în modalitatea aderării, trebuie să preexiste o grupare de cel puţin trei persoane, constituită în scopul comiterii unei infracţiuni. Or, activitatea descrisă a fi desfăşurată de G. şi de D. îmbracă forma de sprijin, nesituându-se pe palierul principal al luării deciziei de constituire.

În opinia recurenţilor inculpaţi B. şi A., situaţia de fapt reţinută nu confirmă existenţa unui consens al celor trei de a se asocia în vederea săvârşirii faptei prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pluralitate constituită care trebuie să existe chiar în momentul "înfiinţării" grupului, motiv pentru care au considerat că nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional organizat. În acest context, aderarea, care este o modalitate a elementului material al laturii obiective ulterioară constituirii/existenţei grupului nu putea fi realizată.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, sub formele elementelor materiale ale iniţierii şi constituirii, se caracterizează prin intenţie directă calificată prin scop, scopul (comiterea uneia sau mai multor infracţiuni) trebuind să fie cunoscut şi urmărit de cei care iniţiază sau constituie grupul. Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat - sub forma elementelor materiale ale aderării şi sprijinirii - s-a susţinut, fie că aceasta poate fi săvârşită numai cu intenţie directă (scopul trebuind să fie cunoscut şi urmărit de cei care aderă sau sprijină grupul infracţional organizat), fie că poate fi comisă atât cu intenţie directă, cât şi indirectă (care presupune conştientizarea existenţei grupului, a scopului constituirii acestuia, a infracţiunilor pentru comiterea cărora acesta a fost organizat şi a beneficiilor financiare sau de altă natură ce urmau a fi obţinute).

În acest context, recurenţii inculpaţi B. şi A. au considerat că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, indiferent de elementul material incident, poate fi săvârşită numai cu intenţie directă calificată prin scop, ceea ce presupune ca autorii să prevadă scopul şi să-l urmărească prin iniţierea, constituirea, sprijinirea ori aderarea la grupul infracţional organizat.

În contextul în care inculpaţii A. şi B. nu au avut reprezentarea că, prin implicarea lor concretă, aderă la un grup constituit cu scopul de a obţine, pe nedrept, fonduri europene, iar faptele astfel cum au fost reţinute nu se suprapun tipicităţii obiective impuse de textul incriminator, neexistând o concordanţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, aceştia au apreciat că se impune admiterea recursului în casaţie şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta neîntrunind tipicitatea obiectivă şi subiectivă cerută de lege.

În legătură cu tipicitatea subiectivă reţinută în cazul infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu privire la modalităţile de săvârşire a acesteia sub forma folosirii de înscrisuri false şi inexacte raportat la tipologia actelor materiale imputate, recurenţii inculpaţi B. şi A. au apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipicităţii subiective care trebuia vizualizată din perspectiva condiţiilor impuse de legiuitor pentru existenţa intenţiei directe.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în cazul inculpatului A., în principal, casarea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi achitarea acestuia în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., respectiv, casarea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bacău, dar şi a sentinţei Tribunalului Neamţ şi achitarea acestuia, în considerarea aceluiaşi temei, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, sub toate modalităţile de săvârşire reţinute şi pentru toate actele materiale. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., înlăturarea actelor materiale incluse în conţinutul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, achitarea pentru acestea şi menţinerea Sentinţei penale nr. 71/P din 27.05.2019 a Tribunalului Neamţ sau înlăturarea actelor materiale imputate doar sub forma condiţiilor artificiale/achitarea pentru acestea şi reindividualizarea pedepsei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., s-a solicitat, în principal, casarea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi achitarea acestuia, în temeiul disp. art. 16 lit. b) (ambele teze) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., dar şi achitarea acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub toate modalităţile de săvârşire reţinute şi pentru toate actele materiale. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16b (ambele teze) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., înlăturarea actelor materiale imputate sub forma condiţiilor artificiale/achitarea pentru acestea şi reindividualizarea pedepsei în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (din Legea nr. 78/2000.

II. Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul D. a arătat, în esenţă, că elementul de nelegalitate al hotărârii recurate îl reprezintă hibridizarea, forţarea încadrării sintagmei de condiţie artificială în tipicitatea obiectivă şi subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Astfel s-a susţinut că, în accepţiunea instanţei de apel, preluată în integralitate din susţinerile Ministerului Public, legislaţia reţinută a fi încălcată de recurentul inculpat D. este art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.975/2006, ce doar pe parcursul cercetării judecătoreşti a căpătat modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi doar în faza apelului.

Recurentul inculpat D. a arătat faptul că această prevedere legală nu trebuie scoasă din context şi nu poate fi interpretată în alt sens, decât în cadrul pentru care a fost edictată de legiuitorul european.

Astfel, art. 5 reglementează principiile generale de control, iar alin. (1) şi (2) trebuie evident interpretate ca fiind paşi premergători celui de-al treilea alineat.

Dacă sub un prim aspect se arată faptul că trebuie să existe la nivel naţional un set de indicatori verificabili, iar controalele privind subvenţiile agricole se efectuează simultan, în cazul creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plăţi, nu s-a putut identifica ce se înţelege prin crearea de condiţii artificiale.

Această situaţie a fost indicată şi precizată instanţei de apel, arătând cu claritate că temeiul juridic pe care se susţine acuzarea, în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu era aplicabil la momentul depunerii dosarelor de către beneficiari, toată procedura parcursă de aceştia pentru obţinerea de fonduri europene derulându-se sub egida şi prevederile PNDR 2007 - 2013, iar în cuprinsul acestui program, sau în orice alt act normativ incident pentru acea perioadă, nu s-a regăsit niciodată o definiţie clară, precisă şi predictibilă din care angajaţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, beneficiarii sau consultanţii să poată să ia act de atare interdicţii.

Mai mult, s-a apreciat că la nivelul întregii Agenţii, respectiv la nivel naţional, nu au existat nici măcar discuţii şi/sau recomandări ale conducerii pentru a canaliza personalul angajat spre depistarea unor eventuale condiţii artificiale.

Lipsa unor prevederi interne privitoare la condiţiile artificiale a fost şi este evidentă, iar lipsa unor prevederi explicite cu referire strictă la art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006 nu poate fi asimilată cu încălcarea dispoziţiilor legale, proiectând acest vid legislativ în infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Recurentul inculpat D. a susţinut că nu a existat, la momentul anului 2010, o reglementare, în concret, privind regimul condiţiilor artificiale, legislaţia internă nu explica definiţia sau măcar coordonatele sintagmei de condiţii artificiale, însă, este învinuit de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel, a apreciat că reţinerea existenţei tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, prin modalitatea subsumată de instanţă folosirii de înscrisuri inexacte, este nelegală, instanţa de apel încadrând sintagma de condiţii artificiale în modalitatea de depunere de documente inexacte din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai susţinut că, deşi a existat o argumentaţie amplă cu privire la condiţiile artificiale, cu trimiteri la normele europene încălcate de către cei acuzaţi, atât în actele premergătoare actului de sesizare a instanţei, cât mai ales în rechizitoriu, în apelul declarat, DNA - ST Bacău şi-a schimbat total opinia şi a susţinut în mod cu totul subiectiv că, de fapt, folosirea sintagmei condiţii artificiale a fost inserată nu ca să se facă trimitere la o normă incriminatoare, ci pentru a explica modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, opinie la care a achiesat şi instanţa de apel.

O altă critică invocată de către recurentul inculpat D. a fost încălcarea de către Curtea de Apel Bacău a dispoziţiilor legale privind judecata în apel, respectiv art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., în sensul că, "Instanţa de apel readministrează declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, dispoziţiile art. 374 alin. (7) - (10) şi ale art. 383 alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător."

În acest sens, s-a susţinut că această obligaţie a instanţei de apel priveşte doar situaţia în care prima instanţă a dispus o soluţie de achitare, fiind nevoie să fie readministrate din nou declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, deoarece este posibil ca sentinţa de achitare să fie greşită.

În atare condiţii, s-a dispus schimbarea soluţiei de achitare, rejudecarea cauzei fără nicio probă administrată în acord cu deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, în final, condamnarea recurentului inculpat D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., respectiv constituirea unui grup infracţional organizat.

În concluzie, recurentul inculpat D. a solicitat ca, în temeiul art. 436 alin. (1) lit. b), art. 435 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se dispună achitarea sa pe considerentul aplicării greşite a legii în ceea ce priveşte art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

III. Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpata C. a arătat, în esenţă, că situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de apel, nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 367 C. pen., devenind astfel incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Recurenta inculpată C. a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, reţinând condiţiile artificiale drept una din modalităţile de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, şi, implicit, premisă a săvârşirii infracţiunii de constituire de grup infracţional întrucât: în rechizitoriu nu a existat o astfel de învestire a instanţei; în apel, parchetul a precizat expres că nu a sesizat instanţa cu un astfel de element material al infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000; legislaţia în vigoare nu prevedea la momentul săvârşirii faptei ca şi cauză de neeligibilitate crearea de condiţii artificiale; legislaţia europeană nu avea o definiţie a acestei noţiuni, iar Ghidul Solicitantului pe măsura 3.2.1 nu conţinea nici o referire la noţiunea de "condiţii artificiale" singura reglementare referitoare la condiţiile artificiale exista doar în Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.975 din 2006, fiind însă o normă de drept şi nu satisface principiul legalităţii incriminării şi cerinţelor de claritate şi previzibilitate, aşa cum este confirmată de O.U.G. nr. 79/2003 - prin definirea noţiunilor de "neregulă" şi "fraudă".

Raportat la aceste norme, recurenta inculpată C. a arătat că răspunderea penală putea fi atrasă doar în cazul existenţei unei fraude, şi nu a unei nereguli, iar legislaţia penală - articolul 181 din Legea nr. 78/2000 - nu prevede ca modalitate de săvârşire a infracţiunii crearea de condiţii artificiale, fiind doar o cauză de neeligibilitate a proiectului.

Dincolo de aceste argumente ce privesc lipsa situaţiei premisă pentru reţinerea infracţiunii de constituire de grup infracţional, s-a arătat că nu pot fi reţinute elementele de tipicitate care să fundamenteze o soluţie de condamnare pentru inculpata C. pentru aderare.

În primul rând, nu s-a făcut dovada constituirii grupului infracţional, chiar având în vedere situaţia de fapt reţinută de Curtea de Apel, respectiv împrejurarea că inculpaţii erau fie rude între ei, fie angajaţi ai aceluiaşi grup de firme, că pe cel mai înalt palier, cel decizional, s-a luat hotărârea de a accesa nelegal fonduri europene.

Aceste acţiuni ale liderilor grupului de firme nu se suprapun pe modelul definit de lege, în sensul că nu s-a făcut dovada că aceştia au acţionat ca o structură organizată, care exista pentru o perioadă determinată, şi că activa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Nu a existat o anumită ierarhizare a membrilor, o acţiune coordonată, concretă, concertată, etc.

În concret, în ceea ce o priveşte pe inculpata C., s-a susţinut că nu există suprapunere între acţiunile sale şi modelul indicat de text referitor la aderarea la grup infracţional (chiar în ipoteza în care s-ar reţine constituirea grupului).

În situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel a existat o singură referire la prezenţa inculpatei C. în acest grup infracţional: "Tot din dispoziţia lui H., transmisă prin G., mai mulţi angajaţi s-au ocupat de deschiderea firmelor şi implementarea proiectelor: C., I., J., K.."

Cu această singură referire, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei C. pentru aderare la grup infracţional, fără să descrie o situaţie de fapt prin care să fie realizat elementul material al acestei infracţiuni şi fără o indicare a unui probatoriu care să fundamenteze o astfel de statuare.

Pentru a se putea reţine infracţiunea de aderare la grup infracţional este necesar a se dovedi pentru fiecare persoană în parte că a cunoscut şi a fost de acord să acţioneze în cadrul acelei structuri cu această rezoluţie infracţională, să facă parte din structura deja constituită şi să acţioneze la scopul urmărit de grup.

Împrejurarea că inculpatul G. avea o evidenţă strictă a tuturor procedurilor de urmat şi implicării tuturor persoanelor din subordine nu presupune cu necesitate că şi angajata C. a cunoscut complexitatea proiectului şi mai ales că a cunoscut dimensiunea ilegală a demersului său sau că s-ar fi constituit un grup infracţional pentru acest scop.

Referitor la crearea condiţiilor artificiale, în plus, faţă de cele deja menţionate, s-a arătat că activitatea inculpatei C. nu poate fi suprapusă peste infracţiunea descrisă de text, dat fiind că aceasta nu cunoştea nici amplitudinea proiectului, nici eventuala legislaţie care ar fi interzis accesarea de fonduri europene în modalitatea respectivă.

S-a mai punctat împrejurarea că inculpata C. nu a luat decizia accesării fondurilor europene în modalitatea respectivă, nici măcar nu a lucrat în prima fază - cea în care au fost înfiinţate cele 20 societăţi comerciale - iar activităţile sale, de simplu executant (efectuarea de copii după documente, strângerea semnăturilor de la reprezentanţii societăţilor, înaintarea dosarelor către OLPDRP etc.) nu pot constitui infracţiunea descrisă de textul incriminator referitor.

Referitor la ofertele false, s-a susţinut că acţiunile concrete ale inculpatei C. nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la acest segment de acuzare, s-a arătat că instanţa de apel nu a reţinut o anumită situaţie de fapt, nu a indicat probatoriul care ar fundamenta o condamnare a inculpatei pe acest aspect (singura referire fiind una circumstanţială - referitoare la faptul că unii ofertanţi nu au recunoscut trimiterea ofertelor). Însă, situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu este una complexă, include o multitudine de elemente materiale ce priveau mai multe societăţi, mai multe utilaje, etc., faţă de care s-au făcut apărări detaliate, diferite, pe mai multe ipoteze, ce nu au fost cercetate devolutiv de instanţa de apel.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu poate fi reţinută o implicare infracţională a acesteia, iar cu privire la ofertele SC L., probatoriul administrat arată că inculpata nu a lucrat la aceste dosare, iar referitor la celelalte oferte, nicio probă nu dovedeşte că inculpata ar fi cunoscut că a primit oferte false.

Referitor la reţinerea complicităţii inculpatei la fapta prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pe segmentul că aceasta ar fi cunoscut că reprezentanţii O.J.R.P.R.P. ar fi consemnat în fals în documentele oficiale menţiuni despre locul de implementare, s-a arătat că acţiunile inculpatei (prezenţa acesteia la Brăila, relaţionările cu funcţionarii) nu se suprapun peste modelul abstract incriminat de lege. Din declaraţiile acestora (în condiţiile în care au recunoscut faptele) rezultă că nu au făcut confidenţe angajatei C. despre felul în care îşi îndeplineau obligaţiile de serviciu, iar primirea banilor privea ajutorul acordat în calitate de consilier pentru dosarele de achiziţii şi de plată.

Şi cu privire la decontările fictive, s-a apreciat că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, întrucât, deşi facturile au fost întocmite de aceasta din dispoziţia inculpatului G., ea nu avea cunoştinţă de conţinutul celor trei contracte de consultanţă fictive, cu atât mai mult cu cât în calculatoarele ridicate de la SC E. SRL au fost găsite contracte având alt obiect al consultanţei.

Referitor la infracţiunea de complicitate la dare de mită, s-a susţinut că acţiunea inculpatei de a remite suma de bani către funcţionare nu reprezintă complicitate la dare de mită. Aceasta nu a cunoscut că sumele ar reprezenta mită, ci plata pentru serviciile private ce au fost prestate de cele două funcţionare, împrejurare recunoscută de funcţionare.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru toate infracţiunile.

În final, recurenta inculpată a solicitat suspendarea executării pedepsei, motivat de starea de sănătate, dovedite cu înscrisurile medicale existente la dosar, afecţiunile sale fiind greu de tratat în sistemul penitenciar.

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2020, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., D., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 697/2020 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi s-a trimis cauza completului nr. 10, în compunere de 3 judecători.

De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurenta inculpată C.

În motivarea încheierii mai sus menţionate s-a arătat că, formal, motivele invocate de recurenţii inculpaţi C., D., A. şi B., prin cererile de recurs în casaţie, se circumscriu în conţinut, doar în parte, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, din modul în care recurenţii inculpaţi C., D., A. şi B. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate s-a constatat că pot fi subsumate cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor inculpaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, recursurile în casaţie fiind admisibile în principiu numai sub acest aspect.

De asemenea, s-a reţinut că analiza conţinutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanţele inferioare şi-au fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori a eventualelor contradicţii între ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, şi starea de fapt reţinută de instanţă, pe de altă parte, ori modul de administrare a probatoriului excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţe şi conţinutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reţinute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Analiza pe care Înalta Curte o poate face în calea extraordinară a recursului în casaţie este cantonată exclusiv în drept. Statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora nu pot face obiectul cenzurii, controlul fiind strict limitat la corespondenţa dintre starea de fapt stabilită şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, însă numai sub aspectul laturii obiective, aspectele ţinând de latura subiectivă neputând fi cenzurate din perspectiva noţiunii de "faptă ce nu e prevăzută de legea penală".

Prin urmare, criticile aduse de recurenţii inculpaţi A. şi B. care vizează elemente circumscrise laturii subiective a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, pornind de la lipsa intenţiei în săvârşirea faptelor, până la contestarea probatoriului administrat, susţinându-se că, în cauză, nu ar fi întrunite condiţiile de tipicitate subiectivă, nu pot fi verificate pe calea recursului în casaţie, întrucât dispoziţiile art. 16 lit. b) C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta constituie o contravenţie/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II a C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).

Deopotrivă, s-a constatat că nici critica invocată de către recurentul inculpat D. referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel Bacău a dispoziţiilor legale privind judecata în apel, respectiv art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., cu referire la readministrarea probatoriului pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, nu poate fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile invocate de recurenta inculpată C. referitoare la modalitatea de administrare şi reevaluare a materialului probator sub aspectul conţinutului faptic propriu-zis al actelor ce i se impută ori al altor împrejurări de fapt cu relevanţă asupra reţinerii configuraţiei tipice a infracţiunilor s-a constatat că sunt chestiuni care antamează temeinicia hotărârii recurate şi nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Aprecierea relevanţei şi utilităţii unei probe pentru soluţionarea cauzei şi interpretarea materialului probator administrat în cauză, sunt atributul exclusiv al instanţei de apel, neputând fi cenzurate de Înalta Curte în această cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşa cum s-a subliniat în precedent, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Aşadar, a solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanţei de apel echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea hotărârii prin raportare la particularităţile speţei, ci înseşi particularităţile în discuţie, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

Prin urmare, instanţa de recurs în casaţie exercită un control asupra hotărârii atacate, constatările sale întemeindu-se pe situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel. Aprecierea situaţiei de fapt este consecinţa directă a administrării nemijlocite a probelor şi, în consecinţă, situaţia de fapt reţinută în apel nu poate fi schimbată în calea de atac a recursului în casaţie, recursul în casaţie neavând drept scop soluţionarea cauzei penale prin reaprecierea probelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Faţă de considerentele anterior prezentate, în baza art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., D., A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 697/2020 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai sub aspectul criticilor de nelegalitate ce vizează condamnarea inculpaţilor pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii D., A., B. şi C. în limitele fixate prin încheierea de admitere în principiu din data de 11 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sunt nefondate în considerarea argumentelor ce vor fi expuse în continuare.

Se constată că toţi cei patru recurenţi inculpaţi au criticat condamnarea lor pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în forma de participaţie a autoratului (inculpaţii A., B. şi C.), respectiv a complicităţii (inculpatul D.) invocând, pe de o parte, împrejurarea reţinerii de către instanţa de apel, ca modalitate de comitere a infracţiunii, crearea de condiţii artificiale şi, pe de altă parte, nereglementarea în legislaţia naţională, la momentul comiterii faptelor, a noţiunii de creare de condiţii artificiale, precum şi lipsa unei definiţii a acestei sintagme în legislaţia europeană. Prin urmare, au apreciat că au fost încălcate principiul legalităţii incriminării şi, totodată, cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii.

Cu titlu prealabil, instanţa de recurs constată că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, limite de pedeapsă care se majorează cu jumătate, în cazul formei agravate prevăzute în alin. (3) al aceluiaşi text de lege.

Din analiza normei de incriminare rezultă că elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului, respectiv de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete.

Aşadar, cerinţele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv, înscrisurile au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele şi informaţiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Din considerentele deciziei penale atacate rezultă că instanţa de apel a reţinut săvârşirea infracţiunii, pe de o parte, prin folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, împrejurare care nu este contestată de recurenţii inculpaţi, motiv pentru care, în raport de limitele efectului devolutiv al recursului prev. de art. 442 alin. (2) C. proc. pen., acest aspect nu va fi examinat de Înalta Curte şi, pe de altă parte, prin folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii inexacte.

Referitor la această ultimă modalitate de comitere a infracţiunii, instanţa de apel a arătat că activitatea infracţională ce face obiectul cauzei subsumată noţiunii de creare a unor condiţii artificiale "nu reprezintă o modalitate a elementului material al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

În opinia Curţii, nu este necesar ca în legislaţie să fie prevăzute toate modalităţile efective ale prezentării cu rea-credinţă de declaraţii inexacte, fie că declaraţiile inexacte se realizează strict prin declararea parţială a adevărului sau prin crearea de condiţii artificiale."

Raportându-se la crearea de condiţii artificiale, Curtea a reţinut "că, în fapt, inculpaţii au săvârşit, în calitate de autori sau complice, această specie a infracţiunii de înşelăciune prin convenţii, acreditând ideea că fondurile nerambursabile obţinute vor fi folosite în interes propriu şi astfel determinând partea civilă AJFIR să acorde aceste fonduri, provocându-se astfel un prejudiciu în sumă de 7.782.579,94 RON."

De asemenea, instanţa de apel a arătat "că pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în modalitatea creării de condiţii artificiale, este necesară acţiunea de prezentare de documente sau declaraţii inexacte, prin inducerea în eroare a AJFIR cu privire la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate şi producerea unui prejudiciu.

Or în cauza noastră, prima instanţă (...) a considerat în mod lipsit de temei că fapta nu întruneşte condiţiile de tipicitate sub aspectul modalităţii de prezentare de documente inexacte."

Analizând aspectele factuale ale cauzei, expuse detaliat în considerentele deciziei penale atacate, Curtea de Apel Bacău a concluzionat că "toate acţiunile inculpaţilor descrise pe larg în rechizitoriu şi sintetizate prin folosirea sintagmei crearea de condiţii artificiale corespund din punct de vedere al tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 folosirii de înscrisuri inexacte."

În raport de considerentele deciziei penale recurate expuse anterior, Înalta Curte constată că, inculpaţii, în mod eronat, au susţinut că s-a reţinut de instanţa de apel crearea de condiţii artificiale "ca element şi modalitate de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000".

Prin urmare, este neîntemeiată critica recurenţilor referitoare la reţinerea de către instanţa de apel a unei alte modalităţi normative decât cele prevăzute de legiuitor în incriminarea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Nici cea de a doua critică a recurenţilor inculpaţi nu poate fi primită.

Din analiza materialului probator, instanţa de apel a constatat "că cele 20 de firme nou înfiinţate au fost doar un paravan pentru accesarea de către E. a sprijinului financiar, în condiţiile în care această din urmă entitate economică nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, toate fondurile nerambursabile care constituie obiectul prezentului dosar fiind accesate de către o singură organizaţie economică, în interesul unor exploataţii agricole situate în Insula Mare a Brăilei. Împrejurarea că beneficiarul real al sprijinului financiar nerambursabil era E. rezultă şi din faptul că această societate a asigurat în fapt infrastructura şi finanţarea proiectelor iar ulterior utilajele şi echipamentele achiziţionate au fost folosite în beneficiul acesteia."

Pentru a ajunge la această concluzie, s-au reţinut mai multe împrejurări factuale, "respectiv că toate proiectele au fost depuse în sesiunea iulie 2010 şi au aceeaşi denumire; sediile sociale au fost stabilite în spaţii închiriate de la SC E. SRL sau de la SC F. SRL - ambele afiliate M.; toate societăţile au în calitate de acţionari unici, femei ori tineri cu vârsta sub 40 ani, salariaţi în cadrul firmelor afiliate M. ori rude ale acestora sau ale acţionarilor majoritari; toate cele 20 societăţi au avut acelaşi consultant - SC N. SRL Iaşi; memoriile justificative sunt identice ca şi conţinut;

în memoriile justificative s-au prevăzut ca potenţiali beneficiari societăţi afiliate M.; toate memoriile justificative fac referire la situaţia agriculturii din Regiunea Nord - Est şi judeţul Neamţ şi se menţionează că beneficiarii au închiriată o suprafaţă de teren de la SC E. SRL; toate proiectele au fost depuse la OFIR Neamţ în zilele de 14.07.2010 şi 15.07.2010, cu menţiunea că data de 15.07.2010 reprezintă data limită de depunere a proiectelor stabilită pentru sesiunea iunie - iulie 2010; pe parcursul implementării proiectelor, toate societăţile, fără nici o excepţie, şi-au schimbat administratorii, ceea ce denotă că singura motivaţie pentru care aceştia au acceptat calitatea de reprezentant legal al proiectului şi administrator al societăţii comerciale a fost acela de a controla modalitatea de implementare a proiectelor;

în toate cazurile menţiunile la ORC au fost efectuate prin acelaşi împuternicit - I.; ofertanţii în cadrul procedurilor de achiziţie organizate au fost aceiaşi pentru fiecare tip de utilaj; au fost identificaţi aceiaşi ofertanţi care nu îşi recunosc ofertele depuse în cazul procedurilor de achiziţie: SC O. SRL, SC L. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SA Mediaş şi SC S. SRL Arad; comisiile de evaluare numite în cadrul procedurilor de achiziţie au avut aceeaşi componenţă pentru mai multe societăţi; din aceste comisii au făcut parte angajaţi ai firmelor afiliate holdingului; utilajele au fost achiziţionate de la aceiaşi furnizori şi au aceleaşi caracteristici - pentru fiecare tip de utilaj; toate societăţile şi-au deschis puncte de lucru în Insula Mare a Brăilei unde SC E. SRL avea concesionate suprafeţe de teren de la Agenţia Domeniilor Statului, deşi conform memoriilor justificative locurile de implementare a proiectelor a fost judeţul Neamţ (în fapt sediile sociale ale beneficiarilor); menţiunile la ORC privind deschiderea punctelor de lucru în jud.

Brăila au fost efectuate prin aceleaşi persoane împuternicite".

S-a apreciat că "toţi indicatorii precizaţi mai sus converg către concluzia că unicul beneficiar al celor 20 de proiecte era SC E., iar înfiinţarea tuturor celor 20 firme beneficiare s-a făcut în mod coordonat, scopul fiind de a beneficia de fonduri nerambursabile în valoare mai mare decât plafonul legal, beneficiarul acestora fiind în fapt SC E. SRL" şi rezultă, în mod evident, că "proiectele conţineau date inexacte în sensul menţionării beneficiarului real al sprijinului", nefiind îndeplinite condiţiile de eligibilitate. (...) "În concret, în principalele documente depuse la OJFIR Neamţ şi care stau la baza acordării finanţării, respectiv în cererile de finanţare şi memoriile justificative, inculpaţii au menţionat în mod inexact că beneficiarii fondurilor FEADR sunt cele 20 societăţi sus-menţionate, în condiţiile în care beneficiarul real era SC E. SRL, societate care nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate."

Aşa cum s-a arătat şi în considerentele deciziei penale atacate, independent de "cerinţa verificării condiţiilor artificiale, invocată de toţi inculpaţii ca nefiind obligatorie", instanţa de apel a analizat, în detaliu, împrejurările factuale rezultate din materialul probator şi a conchis, aşa cum s-a arătat şi anterior, că "toate acţiunile inculpaţilor descrise (...) şi sintetizate prin folosirea sintagmei crearea de condiţii artificiale corespund din punct de vedere al tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 folosirii de înscrisuri inexacte."

Or, se constată că sintagma "crearea de condiţii artificiale" a fost subsumată unor împrejurări factuale privind neîntrunirea condiţiilor de eligibilitate a proiectelor finanţate din fonduri europene şi nu, cum eronat susţin recurenţii inculpaţi, elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În realitate, recurenţii nu contestă întrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă vizând elementul material al infracţiunii, ci aspecte privind condiţiile de eligibilitate ale proiectelor finanţate din fonduri europene, respectiv dacă s-au obţinut fonduri europene nerambursabile prin crearea de condiţii artificiale.

Însă, instanţa de recurs în casaţie nu analizează cauza în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel, neputând transforma prezenta cale extraordinară de atac într-un al doilea apel, devolutiv integral, în fapt şi în drept. Prin urmare, nu se poate verifica, în actualul cadru procesual, întrunirea sau nu a condiţiilor de eligibilitate a proiectelor finanţate din fondurile europene, prevăzute de legislaţia civilă în materie. Aceste aspecte vizează elemente ce ţin de situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin decizia penală atacată şi nu mai pot fi cenzurate în recurs în casaţie.

Aşadar, consideraţiile apărării privind lipsa, la momentul comiterii faptelor, a unor reglementări interne privitoare la o eventuală cauză de neeligibilitate constând în crearea de condiţii artificiale, respectiv lipsa unei definiţii în legislaţia europeană, de la aceeaşi dată, a acestei noţiuni antamează, exclusiv, aspecte cu caracter factual, ce excedează analizei instanţei supreme.

Mai mult, contestarea caracterului inexact al înscrisurilor depuse la Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Neamţ nu vizează o chestiune de legalitate a deciziei penale, ci de temeinicie a acesteia, fiind astfel criticată situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

Obiectul analizei Înaltei Curţi, în cadrul cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., este limitat la examenul condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, care sunt îndeplinite în cauză, fiind realizată concordanţa deplină între faptele comise de recurenţi, astfel cum au fost expuse în considerentele deciziei penale, şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare.

În ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 din C. pen., critici explicite au fost formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C. Astfel, s-a invocat lipsa situaţiei premise pentru reţinerea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat din perspectiva preexistenţei unei grupări formate din cel puţin trei persoane pe palierul principal al luării deciziei de constituire - ce presupune existenţa unui consens al celor trei de a se asocia în vederea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000. Totodată, s-a criticat insuficienta motivare, în opinia apărării, a deciziei penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. pentru care recurenţii inculpaţi au fost condamnaţi, fiind reţinută în mod greşit împrejurarea că existenţa infracţiunii scop atrage de plano şi existenţa infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. Nu în ultimul rând, s-a arătat că nu există suprapunere între acţiunile reţinute în sarcina recurenţilor şi modelul indicat de textul legal, acestea neputând fi catalogate drept aderare la un grup infracţional organizat.

Preliminar, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost însuşită de instanţa de apel, care nu a mai adus modificări decât sub aspectul modalităţii de interpretare a probatoriului administrat în cauză, aspect relevat expres în considerentele deciziei penale.

Astfel, nu au mai fost reluate de instanţa de control judiciar toate împrejurările factuale reţinute de instanţa de fond, analiza Curţii de Apel Bacău cuprinzând, în principal, aspectele ce au făcut obiectul modificărilor intervenite în calea ordinară de atac a apelului.

Reiterarea în considerentele deciziei penale a aceloraşi chestiuni nici nu era necesară, tocmai pentru evitarea repetării aceloraşi împrejurări care nu au suferit modificări în calea de atac.

În acest context, obiectul examinării în actuala procedură nu poate fi limitat doar la considerentele proprii ale instanţei de apel, cum solicită, în mod eronat, recurenţii, ci ansamblul situaţiei de fapt stabilit prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză.

Aşadar, situaţia de fapt stabilită în cauză constă, în esenţă, în aceea că:

"(...) în perioada 2010 - 2012, H., în prezent decedat, D., director adjunct al OJPDRP şi G., director executiv în cadrul SC E. SRL, au constituit un grup infracţional, grup la care au aderat A., T., B., C., angajaţi ai firmelor din holding, U., V., experte în cadrul OJPDRP Neamţ, în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Pentru obţinerea finanţării, având în vedere plafonul de 200.000 euro pentru fiecare beneficiar, H., a luat hotărârea de a înfiinţa mai multe societăţi comerciale care să fie folosite pentru accesarea fondurilor europene, hotărâre pe care i-a transmis-o lui G.

În perioada 2010 - 2012, inculpatul G., în calitate de administrator al SC E. SRL, A., persoană care coordonează activitatea economico-financiară a operatorilor economici afiliaţi M., B., şef fermă la SC F. SRL, T., contabil la SC W. SRL, C., beneficiind de complicitatea inculpaţilor D., U., V., X. şi Y. au obţinut finanţare nerambursabilă prin PNDR în interesul SC E. SRL cu depăşirea plafonului maxim legal de 200.000 euro pentru fiecare beneficiar, prin încălcarea altor reglementări specifice şi prin utilizarea de înscrisuri false.

În concret, sub coordonarea inculpatului G. au fost înfiinţate prin intermediul unor persoane interpuse 20 de societăţi comerciale, fiecare formulând o cerere de finanţare, divizându-se astfel artificial proiectul de afaceri prin care se urmărea în fapt achiziţionarea unor utilaje agricole în interesul exclusiv al SC E. SRL.

În concluzie, s-a reţinut că rolul de iniţiator şi lider l-a avut H., care a decis modul de acţiune al grupului şi a luat principalele hotărâri, inculpatul G. a fost principalul executant al planului infracţional, el a contactat firma de consultanţă, a decis ce utilaje vor fi achiziţionate, a stabilit furnizorii utilajelor şi utilizarea efectivă a acestora. Inculpaţii A. şi B. au contribuit la punerea în aplicare a planului infracţional, îndeplinind funcţia de administratori la unele din societăţile înfiinţate, calitate în care şi-au asumat realitatea şi legalitatea actelor depuse la OJPDRP Neamţ. Inculpata C. a fost principalul executant al planului infracţional, ea fiind cea care a pregătit documentaţia necesară pentru cererile de finanţare şi a ţinut legătura cu firma de consultanţă, s-a implicat efectiv în toate fazele implementării proiectelor, inclusiv în procedura de achiziţii a utilajelor prin trimiterea invitaţiilor şi primirea ofertelor, a participat la o parte din vizitele în teren. Rolul inculpatului D. a fost acela de a asigura reuşita mecanismului infracţional prin asigurarea eligibilităţii cererilor de finanţare şi a cererilor de plată, scop în care a stabilit ca inculpata X. să verifice cererile de finanţare, iar inculpatele U. şi V. să verifice cererile de plată, inculpatul fiind un liant între reprezentanţii SC E. SRL şi angajaţii OJPDRP. Rolul inculpatelor U. şi V. a fost de a sprijini membrii grupării, contribuind la atingerea scopului ilicit, prin declararea ca eligibile a cererilor de plată, iar al inculpatei X. de a sprijini grupul prin declararea ca eligibile a cererilor de finanţare. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Y., s-a reţinut că acesta, în înţelegere cu inculpatul G. a stabilit ca societatea de consultanţă să se ocupe efectiv doar de cererile de finanţare, urmând ca de implementare să se ocupe angajaţii holdingului, emiţând însă facturi fictive şi încasând bani pentru întreaga activitate de consultanţă, bani din care a virat ulterior în conturile a trei societăţi din holding, pe baza unor contracte fictive."

Situaţia de fapt redată anterior, în rezumat, reţinută de instanţa de fond şi însuşită de instanţa de apel, a fost detaliată în considerentele hotărârilor, fiind explicitat rolul avut de fiecare dintre membrii grupului infracţional, pe baza materialului probator astfel cum a fost interpretat de Curtea de Apel Bacău inclusiv în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi A., B. şi C.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. reglementează infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, în alin. (6) fiind definită noţiunea de grup infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acţionează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracţiuni.

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voinţă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Aderarea la grupul infracţional organizat se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri.

Analizând motivele recurenţilor A., B. şi C. subsumate criticilor vizând neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă, în raport de cele arătate anterior, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Astfel, situaţia de fapt stabilită în cauză relevă constituirea unui grup infracţional format din trei persoane, respectiv H., persoană care controla holdingul SC E. SRL, D., director adjunct al Oficiului Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Neamţ şi G., director executiv în cadrul SC E. SRL. Contestarea de către apărare a momentului temporal al consensului dintre cele trei persoane menţionate - "care trebuie să existe chiar din momentul înfiinţării grupului" reprezintă o critică adusă modalităţii de interpretare a materialului probator de către instanţa de apel, ce nu poate fi cenzurată în recurs în casaţie.

Deşi criticabilă motivarea instanţei de apel - în sensul că "în condiţiile în care Curtea a constatat că inculpaţii au comis infracţiunea de prezentare de documente sau declaraţii inexacte prin crearea de condiţii artificiale, sunt îndeplinite şi condiţiile grupului infracţional, anume constituit în scopul inducerii în eroare a AJFIR, în vederea obţinerii de fonduri nerambursabile" - dat fiind caracterul autonom al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în raport cu infracţiunea scop, nu poate fi ignorată topografia paragrafelor inserate în decizia penală.

Astfel, paragraful criticat de recurenţii inculpaţi A. şi B. este imediat următor celui în care instanţa de apel a constatat că "motivarea soluţiei de achitare este consecinţa modului eronat în care instanţa a analizat modalităţile alternative ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea de înscrisuri inexacte prin raportare la sintagma "creare de condiţii artificiale".

Însă, curtea de apel a analizat rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum şi modul organizat şi coordonat al întregii activităţi infracţionale, prin raportare la materialul probator, concluzionând că membrii grupării au acţionat concertat şi au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia.

Prin urmare, condamnarea recurenţilor inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză şi nu a constatării singulare, ruptă din contextul argumentaţiei realizate de instanţa de apel în motivarea deciziei penale, a interdependenţei dintre cele două infracţiuni.

Or, rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, în drept, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare. În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, faptele concrete ale inculpaţilor A., B. şi C. care au aderat la grupul infracţional constituit de H., D. şi G. şi au participat, în mod direct, la activitatea infracţională a grupării astfel constituite întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele comise, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi configurarea legală a infracţiunii.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii D., A., B. şi C.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 157 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii D., A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 697/2020 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D., A., B. şi C., în cuantum de câte 157 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.

GGC - ED