Inadmissibility of appeal against final judgment on transfer of jurisdiction for lack of impartiality

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 74 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timişoara formulată de inculpatul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a arătat că prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2020 inculpatul A. a solicitat strămutarea soluţionării Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timişoara la o altă instanţă de acelaşi grad, arătând că imparţialitatea şi obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă judecătorii de la Judecătoria Timişoara sunt mult afectate şi nu ar avea parte de un proces corect.

Curtea a menţionat că dispoziţiile C. proc. pen. prevăd două situaţii în care se poate cere strămutarea soluţionării unei cauze.

Prima situaţie este aceea în care atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor. Cea de-a doua situaţie este aceea când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a reţinut că nu s-au făcut referiri la existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice, inculpatul manifestându-şi în special nemulţumirea faţă de faptul că anumite persoane ar face presiuni asupra sa pentru a le vinde un teren în apropiere de Timişoara.

S-a mai arătat că în cazul formulării cererii de strămutare, sarcina probei privind împrejurări ale cauzei, calităţile părţilor sau a pericolului de tulburare a ordinii publice revine petentului care a solicitat strămutarea.

Instanţa a apreciat că în cauză nu este regăsit nici primul caz pentru care s-ar putea solicita strămutarea, având în vedere faptul că textul art. 71 din C. proc. pen. face referire la existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată şi nu eventuala imparţialitate a judecătorului de caz şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unui pericol de tulburare a ordinii publice.

S-a reţinut că motivele invocate de către petent cuprind percepţii personale care nu sunt de natură a naşte o suspiciune că judecătorul cauzei ar fi lipsit de imparţialitate, sau aceasta ar fi afectată în vreun fel, iar orice intervenţie în judecarea unei cauze de către o instanţă prin luarea acesteia de pe rolul instanţei la care s-a înregistrat şi trimiterea spre judecată altei instanţe nu se poate face decât strict cu respectarea legii şi numai pentru motive temeinice.

Cum în cauză nu au fost identificate motive temeinice, ci doar unele percepţii personale ale petentului, s-a concluzionat că aceste aspecte nu pot constitui temei al unei cereri de strămutare, atâta timp cât în cauză nu s-au invocat aspecte ce ar putea ţine de o eventuală imparţialitate a judecătorilor instanţei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 206/PI din 12 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a formulat contestaţie petentul A. la data de 13 august 2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 5 octombrie 2020, iar termenul pentru soluţionare a fost fixat la data de 21 octombrie 2020 cu citarea contestatorului petent.

Cu ocazia dezbaterilor din şedinţa publică de la termenul din 21 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând contestaţia formulată de petentul A., raportat la excepţia invocată de Ministerul Public, Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Prin Sentinţa penală nr. 206/PI din 12 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 74 C. proc. pen., s-a respins cererea de strămutare formulată de petentul A., ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Timişoara.

Hotărârea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a strămutării este definitivă, în conformitate cu art. 74 din C. proc. pen., care prevede:"(1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă. (...) (6) sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Deopotrivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) lit. 1 lit. a) raportat la art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 206/PI din data de 12 august 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM