Competence conflict resolved: First-instance court assigned jurisdiction for challenge to execution of recognized foreign criminal sentence based on nature of offense and detention location.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Moreni, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni (ca urmare a declinării de la Tribunalul Mehedinţi), la data de 29.10.2020, sub numărul x/2020, petentul condamnat A. a contestat mandatul în executarea căruia se află.

În cererea introductivă, petentul a arătat că înţelege să conteste mandatul de executare a pedepsei nr. 152/2019 din 12.12.2019, emis pe către Curtea de Apel Galaţi, în baza Sentinţei penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi şi a solicitat contopirea pedepsei aplicată în hotărârea penală pronunţată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017), cu pedeapsa aplicată prin hotărârea penală pronunţată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018).

În drept, a invocat dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 40 alin. (3) şi alin. (5) din C. pen.

La dosarul cauzei s-a ataşat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 152/2019 din 12.12.2019 emis pe numele condamnatului A. de către Curtea de Apel Galaţi, în baza Sentinţei penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-au recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârea penală pronunţată la 15.05.2015 de tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) şi hotărârea penală pronunţată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 -RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), prin care petentul a fost condamnat în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) şi alin. (3) din C. pen. De asemenea, s-a ataşat şi fişa de cazier judiciar din Italia a petentului condamnat. Din oficiu, instanţa a ataşat fişa situaţiei juridice şi fişa mutărilor cu privire la petentul condamnat.

Analizând înscrisurile de la dosar, Judecătoria Moreni a reţinut următoarele:

Petentul condamnat A. se află în executarea mandatului nr. x/2019 din 12.12.2019, emis de către Curtea de Apel Galaţi, în baza Sentinţei penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Raportat la înscrisurile ataşate la dosarul cauzei din care rezultă că petentul condamnat se află în executarea unui singur mandat emis de Curtea de Apel Galaţi, Judecătoria Moreni, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

Analizând excepţia invocată în cauză, în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că petentul condamnat A. este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, aflându-se în executarea unei pedepse principale rezultante de 11 ani şi 6 lună închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-au recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârea penală pronunţată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017), şi hotărârea penală pronunţată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), prin care petentul a fost condamnat în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) şi alin. (3) din C. pen.

Cererea petentului are ca obiect o contestaţie la executare, condamnatul precizând că este nemulţumit de faptul că nu i s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate prin hotărârea penală pronunţată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) şi prin hotărârea penală pronunţată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), pedepse aplicate în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) şi alin. (3) din C. pen.

Cazurile în care se poate formula contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale definitive sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra contestaţiei la executare este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Cum din actele dosarului rezultă că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) şi alin. (3) din C. pen., recunoscute de Curtea de Apel Galaţi, instanţa care a emis mandatul de executare a pedepsei, iar, în prezent, condamnatul se află încarcerat la Penitenciarului Mărgineni, s-a constatat că, instanţa competentă material să dispună asupra contestaţiei la executare de faţă este Curtea de Apel Ploieşti.

Faţă de aceste considerente, prin Sentinţa penală nr. 1115 din data de 17.11.2020 pronunţată de Judecătoria Moreni, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moreni, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 15 decembrie 2020, sub acelaşi număr (x/101/2020).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a constatat următoarele:

La pronunţarea soluţiei dispusă în cauză, Judecătoria Moreni a avut în vedere faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din C. pen., recunoscute de Curtea de Apel Galaţi, instanţă care a emis mandatul de executare a pedepsei, iar în prezent condamnatul se află încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, motiv pentru care s-a apreciat că instanţa competentă să dispună asupra contestaţiei la executare este Curtea de Apel Ploieşti.

Curtea de Apel Ploieşti a constatat că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 11 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia nr. 398/A din data de 10.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.12.2019 de către Curtea de Apel Galaţi.

Prin Sentinţa penală nr. 146/F din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Galaţi a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea aplicate condamnatului A., hotărârea penală pronunţată la data de 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia) SIEP x/2017, definitivă la data de 19.04.2017 şi hotărârea penală pronunţată la data de 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018-RG 18805/2016, definitivă la data de 16.11.2018.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6) din C. proc. pen., respectiv instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Din actele dosarului rezultă că petentul condamnat a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, motiv pentru care Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece Curtea de Apel Galaţi nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate.

Conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română".

În cazul contestaţiei la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispoziţiile art. 598-599 din C. proc. pen.

În consecinţă, după ce a fost recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Drept urmare, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din C. pen., instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este judecătoria.

Având în vedere faptul că petentul condamnat A. se află în Penitenciarul Mărgineni, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că Judecătoria Moreni este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de petentul condamnat, acesteia revenindu-i rolul de instanţă de executare raportat la natura infracţiunii şi la faptul că este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În aceste condiţii, prin Sentinţa penală nr. 19 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, în baza art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Moreni.

Având în vedere ivirea conflictului negativ de competenţă în cauză, instanţa, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) teza finală din C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 februarie 2021.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Moreni, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie la mandatul în executarea căruia se află. Acesta a precizat că este nemulţumit de faptul că nu i s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate prin hotărârea penală pronunţată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) şi prin hotărârea penală pronunţată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), pedepse aplicate în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) şi alin. (3) din C. pen.

Cererea iniţială a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 40 alin. (3) şi alin. (5) din C. pen.

Ulterior, prin cererea depusă la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 14 ianuarie 2021, contestatorul a precizat că a formulat o contestaţie la executare conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) - d) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 595 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 11 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia nr. 398/A din data de 10.12.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.12.2019 de către Curtea de Apel Galaţi.

Prin Sentinţa penală nr. 146/F din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Galaţi a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea aplicate condamnatului A., hotărârea penală pronunţată la data de 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia) SIEP x/2017, definitivă la data de 19.04.2017 şi hotărârea penală pronunţată la data de 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia), SIEP x/2018-RG 18805/2016, definitivă la data de 16.11.2018.

Pentru stabilirea instanţei căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că este esenţială calificarea juridică a cererii în raport cu motivele invocate şi finalitatea urmărită.

Aşa cum rezultă din motivele formulate de contestatorul A., acesta invocă o cauză de micşorare a pedepsei, apărare care ar putea fi analizată în cadrul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deopotrivă, se observă că atât Judecătoria Moreni, cât şi Curtea de Apel Ploieşti au reţinut că cererea formulată de contestatorul condamnat este o contestaţie la executare, formulată potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, astfel cum s-a menţionat deja, în baza unei competenţe speciale stabilite prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea de Apel Galaţi, prin aceeaşi hotărâre (Sentinţa penală nr. 146/F din data de 10.10.2019), a procedat la recunoaşterea a două hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare din Italia.

Art. 156 din Legea nr. 302/2004, intitulat "Legea care guvernează executarea", prevede în alin. (1) că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.

Competenţa materială şi teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare este determinată în funcţie de cazul invocat în susţinerea acesteia, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată cu privire la Sentinţa penală nr. 146/F din data de 10.10.2019 a Curţii de Apel Galaţi (prin s-au recunoscut două hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare din Italia), este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

În acest context, Înalta Curte constată că, dacă faptele ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, judecătoria ar fi fost competentă material să judece cauza în primă instanţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat de autorităţile judiciare din Italia, respectiv infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din C. pen.

Relativ la cele ce precedă, în raport de cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Moreni competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., având în vedere natura infracţiunii şi la faptul că aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie de află locul de deţinere (Penitenciarul Mărgineni).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2021.

GGC - GV