Tax evasion case assigned to Constanța Tribunal as fraud site under priority venue rule; București declination rejected.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 450 din data de 02 octombrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa, în Dosar nr. x/2020, în baza art. 50 în referire la art. 346 din C. proc. pen. şi art. 41 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale formulată de inculpatul A., în procedura de cameră preliminară.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi SC B. SRL, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Analizând excepţia invocată, s-au reţinut următoarele:

La data de 3.08.2020, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în interes propriu în forma art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rep., toate cu aplic. art. 38 C. pen. şi inculpata SC B. SRL, trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 C. pen.

În sarcina inculpaţilor, s-au reţinut următoarele:

În perioada august 30.05.2013 - 22.11.2013, inculpata SC B. SRL Bucureşti, prin administratorul A., nu a înregistrat în contabilitate 16 operaţiuni comerciale/prestări servicii, în cuantum de 339.100 RON, ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă şi, pe cale de consecinţă, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON).

De asemenea, a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanţa, prin prezentarea către aceasta a realităţii mincinoase legate de situaţia fiscală concretă, ascunzând cu intenţie faptul că este o firmă nefuncţională, declarată de autorităţile fiscale ca inactivă - în condiţiile în care dacă ar fi cunoscut realitatea persoana vătămată nu ar fi încheiat şi executat contractul în condiţiile stipulate şi descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situaţie în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunţe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON şi TVA - 65.632,26 RON plus penalităţi -26.219,08 RON şi avans 1586,99 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind chiar obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiţii normale.

Fapta inculpatului A., care în perioada august 30.05.2013 - 22.11.2013, în calitate de administrator al SC B. SRL. Bucureşti, nu a înregistrat în contabilitate cele 16 operaţiuni comerciale/prestări servicii -în cuantum de 339.100 RON - ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă, şi pe cale de consecinţă, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 106.193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON), şi-a însuşit în interes propriu suma de 339.100 RON, obţinuţi prin operaţiunea neînregistrată contabil derulată cu persoana vătămată şi a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanţa, prin prezentarea către aceasta a realităţii mincinoase legate de situaţia fiscală concretă, ascunzând cu intenţie faptul că este o firmă nefuncţională (pentru care a făcut acte de comerţ chiar şi după ce a cesionat-o, fictiv către martorul D. din (...), Ilfov, căruia (...) nu i-a predat efectiv documentele şi societatea însăşi) societate declarată de autorităţile fiscale ca inactivă - în condiţiile în care, dacă ar fi cunoscut realitatea persoana vătămată nu ar fi încheiat şi executat contractul în condiţiile stipulate şi descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit, întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situaţie în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunţe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON şi TVA - 65.632,26 RON plus penalităţi - 26.219,08 RON şi avans 1586,9 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind chiar obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiţii normale.

În procedura de cameră preliminară au fost invocate de inculpatul A. cereri şi excepţii, una dintre acestea referindu-se în mod expres la competenţa materială şi teritorială a Tribunalului Constanţa, care nu a fost respectată în faza de urmărire penală şi, în mod greşit, a fost sesizat Tribunalul Constanţa cu rechizitoriu, în condiţiile în care faptele au fost comise în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, inculpaţii sunt din Bucureşti, doar partea civilă are sediul în municipiul Constanţa, iar ordinea efectuării cercetărilor este expres prevăzută în art. 41 din C. proc. pen.

Art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că, ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

În cazul de faţă, s-a reţinut că, locul săvârşirii infracţiunii este mun. Bucureşti, atât pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cât şi pentru infracţiunea de înşelăciune (locul în care s-a încheiat contractul de prestări servicii la data de 7.05.2013, dată la care s-a realizat şi inducerea în eroare a părţii civile), locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul - mun. Bucureşti, locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul persoanei juridice, la momentul la care a săvârşit fapta - mun. Bucureşti, atât domiciliul, cât şi sediul persoanei juridice, iar sediul persoanei juridice ce are calitatea de parte civilă este în mun. Constanţa, prin urmare se poate constata că, procurorul de caz nu a respectat această ordine privind stabilirea competenţei, doar ultimul criteriu fiind incident.

S-a constatat că, potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea prevăzută de criteriile înscrise în textul de lege nu a fost respectată în faza de urmărire penală, iar în procedura de cameră preliminară, înainte de a lua în discuţie celelalte cereri şi excepţii formulate, se impune să fie admisă excepţia necompetentei teritoriale.

Prin încheierea penală din 16 noiembrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. x/2020, în temeiul art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., art. 50 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea instanţei competente material şi teritorial, respectiv Tribunalul Constanţa cauza privind pe inculpaţii trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 emis la data de 31.07.2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-au reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală

Conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa după teritoriu se determină, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (3) C. proc. pen. "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece" în fine, potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini".

Potrivit rechizitoriului, dosarul penal s-a format ca urmare a plângerii persoanei vătămate SC C., cu sediul în municipiul Constanţa, sub aspectul infracţiunii de înşelăciune; aceasta a reclamat faptul că a fost indusă în eroare de inculpaţi cu ocazia încheierii şi executării contractului de prestări de servicii din data de 07.05.2013; ulterior, în perioada 30.05.2013 - 22.11.2013 au fost emise de inculpaţi un număr de 16 facturi vizând prestarea unor servicii specifice contractului, pentru care au pretins şi primit suma de 339.100 RON; or, se arată, societatea era scoasă de ANAF încă din data de 01.02.2013 din evidenţa plătitorilor de TVA, iar din data de 20.06.2013 a fost declarată inactivă (dată după care a emis un număr de 14 din totalul de 16 facturi).

Se reţine în rechizitoriu, "(...) în urma unor controale fiscale ulterioare derulării contractului de prestări de servicii, au fost excluse de la calculul bazei impozabile operaţiunile facturate cu cele 16 facturi apreciate ca fiind inapte să ducă la deductibilitatea TVA-ului, ceea ce a generat obligaţii fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, apreciate la suma de 136.306,18 RON, compusă din impozit pe profit 43.754,84 RON, TVA-65.632,26 RON - obligaţii fiscale impuse de ANAF ca urmare a situaţiei descrise, la care se adaugă penalităţi şi dobânzi de întârziere până la concurenţa sumei sus menţionate (...)".

Judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

În speţă, urmarea infracţiunii de înşelăciune, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, s-a produs în patrimoniul părţii civile SC C. (nu sunt necesare dezvoltări suplimentare), aceasta având sediul social în municipiul Constanţa, în ceea ce priveşte competenţa fiind astfel incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Constanţa, organ prim sesizat, este instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită infracţiunea [criteriul prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.].

În cauza de faţă, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Bucureşti a constatat că în mod legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a sesizat Tribunalul Constanţa cu rechizitoriul din data de 31.07.2020, emis în Dosarul nr. x/2016, aceasta fiind instanţa competentă teritorial să judece cauza, potrivit criteriului prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Bucureşti.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. instituie o ordine de preferinţă din raţiuni de ordin organizatoric, dar şi pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, stabilind următoarele criterii pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti:

a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârşirii faptei;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.].

În cauză, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul din 31.07.2020 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2016, care a sesizat Tribunalul Constanţa cu faptele săvârşite de inculpaţii:

- A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, înşelăciune, prevăzută de dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii în interes propriu potrivit art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rep., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen.

- SC B. SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că în perioada august 30.05.2013 -22.11.2013, inculpatul A., în calitate de administrator al SC B. SRL. Bucureşti, nu a înregistrat în contabilitate cele 16 operaţiuni comerciale/prestări servicii în cuantum de 339.100 RON - ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă, şi pe cale de consecinţă, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 106.193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON), şi-a însuşit în interes propriu suma de 339.100 RON, obţinuţi prin operaţiunea neînregistrată contabil derulată cu persoana vătămată şi a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanţa, prin prezentarea către aceasta a realităţii mincinoase legate de situaţia fiscală concretă, ascunzând cu intenţie faptul că este o firmă nefuncţională, declarată de autorităţile fiscale ca inactivă - în condiţiile în care, dacă ar fi cunoscut realitatea, persoana vătămată nu ar fi încheiat şi executat contractul în condiţiile stipulate şi descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit, întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situaţie în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunţe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON şi TVA - 65.632,26 RON plus penalităţi - 26.219,08 RON şi avans 1586,9 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiţii normale.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată, din examinarea actelor de urmărire penală că, sub aspectul locului săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, inducerea în eroare a persoanei vătămate SC C. SRL Constanţa, în executarea contractului de prestări de servicii din data de 07.05.2013 a avut loc în Constanţa, iar urmarea imediată a faptei de înşelăciune s-a produs tot în circumscripţia teritorială a Tribunalului Constanţa, avându-se în vedere faptul că, la data încheierii contractului, persoana vătămată avea sediul social în municipiul Constanţa.

Prin urmare, raportat la primul criteriu de stabilire a competenţei teritoriale, reglementat de art. 41 alin. (1) cu referire la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Constanţa este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială a fost săvârşită infracţiunea.

Înalta Curte reţine că cele patru criterii determinative de competenţă, stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., au o valoare similară, enumerarea lor indicând doar o ordine de preferinţă în situaţia în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan (art. 41 alin. (5) din C. proc. pen.); dacă nu există o sesizare simultană, ceea ce stabileşte competenţa teritorială este prioritatea, adică prima sesizare.

Prin urmare, în raport de criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. rezultă că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi SC B. SRL revine instanţei în raza căreia se află locul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina acestora, respectiv Tribunalul Constanţa, care este şi organ judiciar prim sesizat.

Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata SC B. SRL, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata SC B. SRL, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2021.

GGC - GV