Statutory limits for juvenile detention measures in attempted homicide cases under Romanian penal law

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen., cu aplicarea art. 114 alin. (2), art. 115 alin. (1) pct. 2 C. pen., art. 125 alin. (2) C. pen., art. 128 C. pen., art. 187 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost aplicată inculpatului A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, măsura educativă prevăzută de art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 125 C. pen. şi anume, internarea într-un centru de detenţie pe o durată de 6 ani.

S-a atras atenţia inculpatului minor asupra dispoziţiilor art. 126 C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din măsura educativă aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu 16.02.2020 până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv faţă de inculpatul A., pentru o perioadă de 60 de zile de la pronunţarea sentinţei.

În baza art. 19 alin. (3), (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C. să plătească respectivei părţi civile suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, drept pentru care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 12.966,28 RON, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte indicate în dispozitivul hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut, în esenţă că, în noaptea de 15/16.02.2020, inculpatul A., prin folosirea unui obiect contondent, pe fondul unui conflict anterior cu persoana vătămată, respectiv numitul B., a lovit-o pe aceasta în zona cutiei toracice, a capului, precum şi în alte zone ale corpului, în curtea barului "D." din localitatea Fizeş, jud. Caraş-Severin, persoana vătămată pierzându-şi cunoştinţa, fiind lăsată la locul agresiunii şi fiindu-i provocate leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare un număr de 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea vieţii în primejdie (comă grad II), autorul părăsind locul faptei către domiciliu.

Prin Decizia penală nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, partea civilă B. şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din data de 15.07.2020 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive luată faţă de inculpatul apelant A. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 424 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din măsura educativă aplicată inculpatului apelant durata arestului preventiv de la 15.07.2020 la zi.

Împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la data de 02 noiembrie 2020.

În cererea scrisă, inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 10 februarie 2021.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod nelegal i-a fost aplicata măsura educativa privativa de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o durata de 6 ani, durata care se situează peste limita maxima prevăzuta de lege pentru care aceasta putea fi dispusă.

Prin aplicarea în cauza a considerentelor Deciziei nr. 6/2014 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, coroborate cu prevederile art. 174 C. pen., art. 128 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a susţinut că inculpatului A. nu îi putea fi aplicata măsura educativa a internării într-un centru de detenţie decât intre limitele prevăzute de art. 125 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv între 1 an şi 4 luni şi până la 3 ani şi 4 luni.

În esenţă, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii şi, în rejudecare, prin aplicarea corectă a legii, dispunerea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ""s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauza de faţă, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor, fiind de la 10 la 20 de ani.

Potrivit art. 33 alin. (2) C. pen., tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

La individualizarea sancţiunii aplicate inculpatului minor A., tribunalul a dispus internarea într-un centru de detenţie pe o durată de 6 ani.

În recursul de faţă, inculpatul, prin apărător susţine că măsura educativă privativă de libertate de internare într-un centru de detenţie pe o perioada de 6 ani, este nelegală, acesta situându-se peste limita maxima prevăzută de lege.

Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită sau aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Prin urmare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativă la infracţiunea de omor, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, sunt între 5 şi 10 ani închisoare.

Contrar susţinerilor apărării, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (inculpatul minor A. recurgând la procedura de recunoaştere a învinuirii), limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracţiunea de omor sunt situate între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 6 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată art. 125 alin. (2) C. pen., prevede că "Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani."

Contrar susţinerilor apărării "prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."

Prin urmare, măsura educativă privativă de libertate de internare a inculpatului A. într-un centru de detenţie pe o perioada de 6 ani, este legală, acesta situându-se în limitele prevăzute de lege.

Aşa cum a arătat şi instanţa de apel, Înalta Curte constată că apărările inculpatului privind incidenţa în cauză a Deciziei nr. 6/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu pot fi reţinute, neavând legătură cu speţa de faţă.

Problema de drept care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014 în care s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 6/2014, publicată în M. Of. nr. 471/26.06.2014 a privit interpretarea şi aplicarea art. 6 alin. (1) din C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitive a cauzei, potrivit cu care: "În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din C. pen., în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al tentativei)."

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura educativă privativă de liberate de internarea într-un centru de detenţie pe o durată de 6 ani dispusă faţă de inculpatul minor A. se situează în limite legale, şi prin urmare cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din data de 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosar nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpat va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din data de 18 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosar nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2021.

GGC - ED