DWI conviction validity: constitutional unconstitutionality of "time of sample collection" language and sufficiency of BAC at detention for Article 336(1) Penal Code

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 40 din data de 18 martie 2020 pronunţată de Judecătoria Novaci în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri a declarat apel Ministerul Public care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci împotriva Sentinţei penale nr. 40 din 18.03.2020 a Judecătoriei Novaci. A fost desfiinţată sentinţa apelată pe latură penală şi rejudecând în baza art. 336 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune Gorj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supraveghere sa; c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la una din două instituţii, Primăria comunei Polovragi sau Şcoala generală nr. x Polovragi.

În baza art. 93 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să frecventeze un program de reintegrare socială desfăşurat de Serviciul de Probaţiune Gorj sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, aferente urmăririi penale şi judecării cauzei la instanţa de fond.

Instanţa de apel a reţinut că în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că în data de 27.01.2019, ora 1917 a fost depistat conducând în trafic pe DJ 665 o autoutilitară marca x cu numărul de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,49 grame‰ alcool pur în sânge la prima probă şi de la de 1,44 g‰, alcool pur în sânge la cea de a doua probă de întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, la data de 2 octombrie 2020.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat cazul de casare de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul, prin apărător a arătat că soluţia de condamnare este netemeinică şi nelegală, deoarece pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare, ar fi fost nevoie de stabilirea unei valori a alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice mai mare de 0,80 mg/l, chiar teoretică şi orientativă, ca probă reper, probă care să poată fi coroborată cu rezultatele analizei toxicologice ulterioare epuizării presupusei infracţiuni şi cu rezultatul alcooltestului. S-a arătat că întreg probatoriul administrat în cursul procesului penal nu a condus la ideea că inculpatul ar fi săvârşit vreo infracţiune prevăzută de lege, întrucât nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei inculpatului depăşea 0,80 mg/l, motiv pentru care fapta nu este prevăzută de legea penală.

Concluzionând, s-a arătat că în cauză nu există probe din care să se stabilească că inculpatul ar fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, motiv pentru care hotărârea atacată a fost pronunţată doar pe probabilităţii, pe prezumţii relative şi nu pe certitudinii, izvorâte din probele administrate în cauză.

S-a solicitat admiterea recursului casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 10 februarie 2021.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În recursul în casaţie de faţă, inculpatul A., prin apărător, invocând cazul de casare de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece întregul probatoriul administrat în cursul procesului penal nu a condus la ideea că ar fi săvârşit vreo infracţiune, întrucât nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei depăşea 0,80 mg/l. Totodată, inculpatul susţine că instanţa de apel a nesocotit Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, care a statuat că sintagma " la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituţională.

Înalta Curte reaminteşte că, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că, la 1 februarie 2014, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012, a fost abrogat art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în M. Of. nr. 670/3.08.2006, cu modificările şi completările ulterioare, care la alin. (1) prevedea următoarele: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Art. 336 alin. (1) din C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerinţa ca îmbibaţia alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului sau tramvaiului, noua reglementare prevede condiţia ca autorul faptei să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.

Aşa cum rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilităţii unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare.

Soluţia legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibaţiei de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului şi necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicaţiei etilice (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei (parag. 19 - 22).

Prin decizia mai sus citată, Curtea Constituţională a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, întrucât aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

S-a reţinut că sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.

Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia.

Modificarea incriminării a fost dublată de introducerea unei prevederi procedurale cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, dispoziţiile art. 190 alin. (8) din C. proc. pen. stabilind că "în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale".

Apărătorul inculpatului a mai susţinut (motive recurs casaţie), că "fiind vorba despre o infracţiune continuă de pericol, conducerea autovehiculului în condiţiile date, se săvârşeşte în momentul începerii deplasării pe drumul public şi se consumă tot în acel moment, al executării integrale a elementului material".

În parag. 26 al deciziei, Curtea Constituţională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul «săvârşirii infracţiunii» ca fiind «cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului», ea a furnizat, astfel, atât autorităţilor cu competenţe în procesul de legiferare, cât şi instanţelor judecătoreşti toate elementele necesare pentru cunoaşterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale.

Susţinerile inculpatului potrivit cu care pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare ar fi fost nevoie de stabilirea unei valori a alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii pe drumurile publice echivalează cu obligativitatea administrării probatoriului.

Astfel, administrarea de probe pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului este obligaţia instanţei expres prevăzută de art. 349 din C. proc. pen., condamnarea urmând a fi pronunţată dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, inculpatul A. a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, în urma testării rezultând că la data de 27.01.2019, ora 19:17, acesta avea 0,48 mg/l alcool în aerul expirat, apoi i s-au prelevat 2 probe de sânge, la orele 20:03 şi 21.03 şi 20,35, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,49 g/l la prima probă şi respectiv 1,44 g/l la cea de a doua probă.

Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, relevantă este Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 392/28.05.2014, prin care s-a statuat că "În aplicarea art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare."

Aprecierile inculpatului referitoare la ora recoltării probelor de sânge, la raportul de expertiză medico-legală, la declaraţiile făcute în fond şi în apel, la împrejurarea că instanţa de apel nu a administrat alte probe sunt critici ce nu pot fi analizate de Înalta Curte deoarece excedă căii extraordinare a recursului în casaţie.

Prin urmare, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, neputând în această cale de atac să se procedeze la o reevaluare a materialului probator.

Aşa fiind, fapta inculpatului A. constând în aceea că în data de 27.01.2019, ora 1917 a fost depistat conducând în trafic pe DJ 665 o autoutilitară marca x cu numărul de înmatriculare x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,49 grame‰ alcool pur în sânge la prima probă şi de la de 1,44 grame‰, alcool pur în sânge la cea de a doua probă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 947 din data de 31 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2021.

GGC - ED