Revision of Recusal Ruling Inadmissible; Double Appeal Rejected and Costs Imposed

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 580 din data de 26 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul apelant să plătească statului suma de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., vizând Încheierea din 30.09.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Încheierea din 30.09.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2018, a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 68 C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere, prevăzute de art. 253 C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., împotriva soluţiei dispuse nefiind prevăzută cale de atac.

Din economia dispoziţiilor art. 453 C. proc. pen., a rezultat că, fiind o cale extraordinară de atac, prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul judiciar, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen., respectiv prin care se rezolvă fondul cauzei, instanţa statuând asupra conflictului de drept penal substanţial sau latura civilă a procesului pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, numai pentru cazurile prevăzute în norma legală anterior referită, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Or, instanţa de fond a constatat că revizuentul s-a îndreptat împotriva Încheierii din 30.09.2019 pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2018 prin care, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B. şi, prin urmare, nu s-a rezolvat un conflict de drept substanţial penal.

Inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală intervine în cazul în care se efectuează acte pe care legea nu le îngăduie, se exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale sau exercitate de persoane cărora legea nu le conferă acest drept.

În speţa de faţă, s-a reţinut că petentul a exercitat o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi supusă revizuirii, întrucât nu s-a rezolvat fondul unei cauze, iar o atare cale extraordinară de atac nu este admisibilă câtă vreme soluţia nu implică stabilirea existenţei/inexistenţei unei fapte şi a vinovăţiei/nevinovăţiei unei persoane, în accepţiunea prevederilor art. 396 din C. proc. pen. S-a precizat că revizuirea nu poate avea ca obiect decât hotărârile care prezintă anumite caracteristici privind provenienţa, natura, conţinutul şi forţa lor executorie, impunându-se în concret ca hotărârea să aparţină unei instanţe judecătoreşti, să fie de natură penală, să conţină o rezolvare a fondului, să fi intrat în puterea lucrului judecat şi să nu fie în acelaşi timp atacată pe o cale ordinară sau extraordinară.

Curtea a reţinut că nu conţin o rezolvare a fondului cauzei hotărârile pronunţate în materia conflictelor de competenţă, încheierile prin care se admite sau se respinge o cerere de abţinere ori de recuzare (aşa cum s-a dispus şi în cazul de faţă prin încheierea vizată nr. 232/30.09.2019), hotărârile de dezînvestire, cele pronunţate în faza de executare ori în căile extraordinare de atac în etapa examinării în principiu şi care nu implică o rezolvare a fondului, etc.

Curtea a apreciat că o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi extraordinare de atac la alte situaţii şi hotărâri, privitoare la raţionamente jurisdicţionale pretins eronate în diferite cauze, eventuala nerespectare a unor condiţii de desfăşurare a procesului penal în ceea ce priveşte compunerea completelor de judecată în cauze penale în care ar fi fost implicat petentul, dispunerea unor soluţii considerate ca fiind nelegale, fără fundament în plan probator, este exclusă, în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia, părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac (ordinare/extraordinare) numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea dispoziţiilor legale considerate pertinente a fundamentat concluzia că demersul petentului revizuent apare ca un act pe care legea nu-l îngăduie, astfel că s-a impus a fi sancţionat cu inadmisibilitatea.

Nefiind îndeplinită o cerinţă esenţială, din perspectiva tratată în cele ce preced, nu s-a mai impus analizarea cererii prin prisma motivelor invocate, dacă acestea se circumscriu sau nu cazurilor de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen.. De altfel, s-a arătat că revizuentul nici nu a indicat în concret cazul prevăzut de norma legală considerat a fi incident prin raportare la criticile formulate pe calea aleasă, limitându-se să facă trimitere în drept doar la dispoziţiile art. 456 C. proc. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 5 din data de 07.01.2020 a Tribunalului Suceava a formulat apel revizuentul A.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, curtea a reţinut că pot fi atacate cu apel, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege. Limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În speţă, revizuentul a declarat calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe date în materia recuzării (prin încheierea din 30.09.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 68 C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de inculpatul A.).

Conform art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, s-a reţinut că nici sentinţa penală apelată de revizuent nu era susceptibilă a fi atacată cu apel (sau altă cale de atac).

Împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.12.2020, sub nr. x/2019.

Examinând admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii.

În cauză, revizuentul A. a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, formulat împotriva Sentinţei penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 30.09.2019 pronunţate în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava prin care s-a rezolvat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare.

Înalta Curte constată că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici Sentinţa penală nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava şi nici Încheierea din 30.09.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de recuzare (hotărâre definitivă, conform art. 68 alin. (7) C. proc. pen..).

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea. Or, în speţă, A. a exercitat în mod succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de a fi supuse controlului judiciar al instanţelor ierarhice superioare, ceea ce atrage sancţiunea inadmisibilităţii, aplicabilă atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Admiterea unei căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.

GGC - ED