Inadmissibility of "contestație în anulare" against procedural cassation rulings lacking merits adjudication under the legality of appeal routes principle
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the applicant against a prior High Court decision that had rejected a cassation appeal, ordering the applicant to pay 100 RON in judicial costs. The dispute concerned the admissibility of procedural challenges against procedural rulings; specifically, the applicant attempted to challenge a decision that had previously dismissed a cassation appeal as inadmissible against a ruling on judicial recusal, which itself had followed the rejection of a contestation against that recusal ruling. The court held the appeal inadmissible because the challenged decision did not adjudicate the merits of a criminal or civil action, did not result from an appeal, and therefore did not fall under the statutory conditions for *contestație în anulare* under Article 426 of the Code of Criminal Procedure, nor did the applicant possess the standing under Article 436. The decisive legal basis was the constitutional principle of the legality of appeal routes (Article 129 of the Romanian Constitution), which prohibits the exercise of appeals not expressly provided by law, rendering the attempted challenge on a non-existent legal basis inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 436 alin. (1) C. proc. pen, art. 426 din C. proc. pen, art. 431 din C. proc. pen, art. 426 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Inadmissibility of "contestație în anulare" against procedural cassation rulings lacking merits adjudication under the legality of appeal routes principle: The dispute concerned the admissibility of procedural challenges against procedural rulings; specifically, the applicant attempted to challenge a decision that had previously dismissed a cassation appeal as inadmissible against a ruling on judicial recusal, which itself had followed the rejection of a contestation against that recusal ruling. The court held the appeal inadmissible because the challenged decision did not adjudicate the merits of a criminal or civil action, did not result from an appeal, and therefore did not fall under the statutory conditions for *contestație în anulare* under Article 426 of the Code of Criminal Procedure, nor did the applicant possess the standing under Article 436. The decisive legal basis was the constitutional principle of the legality of appeal routes (Article 129 of the Romanian Constitution), which prohibits the exercise of appeals not expressly provided by law, rendering the attempted challenge on a non-existent legal basis inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for imposing judicial costs on the applicant due to procedural fault in filing the inadmissible appeal.
Full text
Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, fiind obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate, s-a constatat că prin Încheierea nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 05 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Recurentul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Înalta Curte a reţinut că prin Încheierea nr. 38 din 17 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. x/2019, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare formulată de contestatorul petent A., în Dosarul nr. x/2019 şi a contestaţiei formulată de petent împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.
Prin Decizia penală nr. 165 din 05 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 38 din 17 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În cauza de faţă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. este inadmisibilă, întrucât Decizia penală nr. 165 din 05 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, recurată, nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, nefiind pronunţată de Înalta Curte ca instanţă de apel, nefiind o hotărâre care să vizeze fondul cauzei prin care să se pronunţe o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. De asemenea, Înalta Curte a apreciat că recurentul nu are calitatea prev. de art. 436 alin. (1) C. proc. pen. pentru a promova recurs în casaţie.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
S-a constatat, aşadar, că petentul A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării niciunei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia recursului în casaţie, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat prezenta cale de atac intitulată contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 14.12.2020, sub nr. x/2020.
Prin cererea formulată în cauză, petentul A. a arătat că formulează contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, pe care o consideră în esenţă, ilegală şi abuzivă.
Examinând calea de atac formulată de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.
În speţă, obiectul prezentei contestaţii în anulare îl constituie Decizia penală nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Prin această decizie, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Aşadar, conform legii, hotărârile supuse contestaţiei în anulare sunt hotărârile penale definitive prin care se soluţionează acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, aşadar, prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Or, în cauză, petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Decizia penală nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, nu poate fi supusă examinării pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu a fost pronunţată în apel şi nici nu a soluţionat fondul cauzei, astfel că, decizia atacată de petentul A. prin prezenta cale extraordinară de atac, nu poate fi supusă contestaţiei în anulare, în condiţiile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În concluzie, Înalta Curte va constata că prezenta cale de atac formulată în cauză este inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Reţinând culpa procesuală în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.
GGC - ED