Territorial jurisdiction for judicial review of prosecution dismissal: priority of first-seized court over location of accused prosecutors

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. F/CP din 18 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 47, art. 38 alin. (1) lit. c), art. 41 alin. (1) lit. a) rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., împotriva Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 emisă de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - S.I.I.J., menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 05 octombrie 2020, petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, menţinută prin Ordonanţa nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de către magistraţii procurori indicaţi de către petent, întrucât faptele nu există.

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor, sub aspectul săvârşirii tuturor celorlalte fapte indicate de către petent, aşa cum au fost reţinute prin plângerile sale înregistrate în prezenta cauză.

De asemenea, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că, la data de 26.10.2018, DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti a emis Ordonanţa nr. x/P/2015 prin care a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, unde s-a înregistrat sub nr. x/2018.

Obiectul dosarului îl constituie plângerea formulată la data de 11.03.2015 de către numitul B., în calitate de administrator al SC A. SRL, din care rezultă că această societate a fost păgubită cu suma de 57559 RON în virtutea relaţiilor comerciale avute cu SC C. SRL Buzău, care ar fi emis o filă cec la data de 02.03.2013 fără a exista disponibil în cont, iar în urma apelării la procedura executării silite, funcţionari ai Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Buzău ar fi dispus returnarea în mod abuziv către firma debitoare o sumă de bani cu titlu de TVA de rambursat, deşi aceştia aveau cunoştinţă despre dispoziţia de poprire pe care o emisese executorul judecătoresc asupra bunurilor mobile şi imobile.

Faţă de aspectele semnalate, prin Ordonanţa x/P/2015 din 29.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) din C. pen.

La data de 25.11.2015, numitul B. a formulat un denunţ verbal ce s-a înregistrat iniţial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. x/2015, declinat la data de 09.12.2015 către DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, înregistrat sub nr. x/2015 prin care s-a consemnat că, în schimbul primirii la data de 23.11.2015 a unor sume de bani de la numita D., ofiţerul de poliţie E. din cadrul IPJ Buzău, şi-ar fi încălcat atribuţiunile de serviciu în scopul favorizării acesteia, cercetată fiind într-un dosar penal instrumentat de către acesta.

Faţă de aspectele semnalate, prin Ordonanţa nr. y/P/2015 din 03.05.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, şi dare de mită, prev. de art. 290 din C. pen., rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Dosarul nr. x/2015 a fost reunit la data de 16.10.2017 la Dosarul penal nr. x/2015

La data de 22.04.2015, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL Bucureşti a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, G. - ofiţer de poliţie din cadrul IPJ Buzău, întrucât aceştia şi-ar fi încălcat cu intenţie atribuţiunile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, respectiv al tergiversării cercetărilor, sustragerea probelor din dosar, ignorarea probatoriului, respingerea neîntemeiată a cererilor, în scopul favorizării persoanei reclamate.

Plângerea a fost iniţial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sub nr. x/2015, ulterior a fost declinată către DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti unde s-a înregistrat sub nr. x/2015 şi reunită la data de 01.11.2017 la Dosarul nr. x/2015.

La data de 20.1.2015, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL Bucureşti a formulat o plângere penală împotriva funcţionarilor H., şef AJFP Buzău, I., trezorier şef, care ar fi încheiat la data de 29.04.2014 un raport de inspecţie fiscală în mod fraudulos şi împotriva mai multor lucrători de poliţie, respectiv J., K. şi L., din cadrul IPJ Buzău - SICE sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că, în cursul anului 2015, şi-ar fi încălcat atribuţiunile de serviciu cu prilejul instrumentării unor dosare penale în care petentul a avut calitatea de persoană vătămată, respectiv cel al sustragerii unor înscrisuri esenţiale în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, scopul fiind acela al protejării intereselor numiţilor M. şi N., reprezentanţi ai SC C. SRL Buzău.

Plângerea a fost înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău sub nr. x/2015, fiind declinat ulterior la DNA - ST Ploieşti şi înregistrat sub nr. x/2016. Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 01.11.2017 a DNA - ST Ploieşti, s-a dispus reunirea cauzei la Dosarul nr. x/2015 al aceleiaşi unităţi de parchet.

La data de 25.04.2016, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL Bucureşti a formulat plângere penală împotriva mai multor ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul IPJ Buzău, respectiv J., K. şi L., constând în aceea că, în cursul anului 2015 şi-ar fi încălcat atribuţiunile de serviciu cu prilejul instrumentării dosarelor penale x/2014, y/2014 şi z/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în scopul de a favoriza persoanele reclamate.

Plângerea a fost iniţial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sub nr. x/2015, ulterior a fost declinată către DNA-ST Ploieşti, unde s-a înregistrat sub nr. x/2016. Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 01.11.2017 a DNA ST Ploieşti, s-a dispus reunirea cauzei x/P/2016 la Dosarul nr. x/2015.

La data de 08.01.2015 numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL Bucureşti, a formulat plângere penală faţă de ofiţerii de poliţie L., G. şi E., din cadrul IPJ Buzău care şi-ar fi încălcat atribuţiunile de serviciu cu prilejul instrumentării unor dosare penale ce vizau societatea SC C. SRL Buzău şi a funcţionarului din cadrul ANAF, H..

Plângerea a fost iniţial înregistrată la DIICOT - ST Buzău sub nr. x/2015, iar ulterior s-a dispus clasare faţă de anumite fapte şi declinarea cu privire la celelalte fapte, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. x/2014. Această unitate de parchet a dispus clasare faţă de anumite fapte şi declinarea competenţei de soluţionare pentru celelalte fapte, respectiv abuz în serviciu, luare de mită, presupus săvârşite de către ofiţerii de poliţie şi funcţionarul ANAF, fiind înregistrată la DNA ST Ploieşti cauza cu nr. y/P/2016.

Prin Ordonanţa nr. y/P/2016 din 01.11.2017 s-a dispus reunirea cauzei la Dosarul cu nr. x/2015 al aceleiaşi unităţi de parchet.

Analizând actele de urmărire penală, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a constatat că, în cauză, faţă de magistraţii procurori indicaţi de către petent, nu s-au conturat elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem, urmând a se dispune clasarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. avându-se în vedere următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentul B. este nemulţumit de soluţiile dispuse în mai multe dosare instrumentate la nivelul mai multor unităţi de parchet din circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi în care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii unor presupuse infracţiuni de serviciu şi de corupţie de către funcţionari din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Buzău, care, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu, ar fi avantajat pe SC C. SRL Bucureşti, virându-le sume de bani cu titlu de bani TVA de rambursat deşi pe conturile societăţii exista o dispoziţie de poprire din partea executorului judecătoresc.

Au fost administrate probe constând în audierea persoanei vătămate, audierea unor martori, obţinerea unor înscrisuri şi întocmirea de procese-verbale de constatare.

Din audierea numitului B., atât în calitate de persoană vătămată la data de 29.03.2017 cât şi în cea de martor la data de 03.05.2016, a rezultat că acesta este nemulţumit de modul de instrumentare al dosarelor penale în care au fost efectuate cercetări faţă de numitul M., administrator al SC C., şi în care ofiţerii de poliţie ar fi primit prin intermediul numitei D. o sumă de bani, în schimbul unei soluţii favorabile persoanei cercetate. S-a reţinut că dosarul penal instrumentat de către ofiţerii de poliţie la care petentul face referire este înregistrat sub nr. x/2014 în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dosar aflat în cercetarea ofiţerilor de poliţie din cadrul IPJ Buzău, sub supravegherea procurorului de caz F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Cu privire la magistratul procuror F., petentul a precizat că acesta ar fi refuzat în mod neîntemeiat să dispună măsura sechestrului asigurătoriu cu privire la un bun despre care existau suspiciuni că reprezenta un produs al infracţiunii.

De asemenea, petentul a făcut referire şi la presupuse fapte de corupţie săvârşite de către ofiţeri de poliţie din cadrul IPJ Buzău şi magistratul procuror O. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău care ar fi dispus soluţii abuzive într-o perioadă în care societatea cercetată, respectiv SC C. SRL Buzău ar fi virat sume de bani importante către o firmă inactivă fiscal SC P. SRL Ilfov, presupus folosită pentru intermedierea unei mite. Un alt raţionament expus de către petent în ceea ce priveşte presupusele fapte de corupţie ale organelor de urmărire penală a constat în aceea că, la dosarul cauzei x/2014, o serie de înscrisuri nu au fost avute în vedere în motivarea soluţiilor dispuse în dosar. De asemenea, procurorul de caz F. ar fi dispus o soluţie de clasare fără a fi avut anterior acestei soluţii referatul cu propunere din partea organului de cercetare penală din cadrul IPJ Buzău.

Aspectele semnalate de către petent nu au fost susţinute prin relevarea unor probe certe care să contureze dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea unor infracţiuni de corupţie sau de serviciu de către magistraţii procurori indicaţi de către petent.

Procurorul, în temeiul art. 300 şi 303 şi 327 din C. proc. pen., poate dispune, chiar fără o propunere din partea organului de cercetare penală, clasarea cauzei, dacă apreciază că urmărirea penală este completă şi există probele necesare suficiente pentru a aprecia cu privire la o soluţie legală şi temeinică.

Faptul că procurorul de caz ar fi refuzat să instituie măsura sechestrului asigurătoriu asupra unui bun nu poate fi apreciat ca fiind un act abuziv al procurorului, aceasta fiind o măsură procesuală facultativă, la aprecierea organului de urmărire penală, aşa cum este strict reglementată de art. 249 din C. proc. pen.

De asemenea, respingerea sau admiterea unor cereri ale părţilor de administrare a unor probe rămâne la dispoziţia organului de urmărire penală, urmând că acestea să fie analizate sub aspectul utilităţii şi concludentei lor, nemulţumirile petentului privind respingerea cererii de extindere a obiectivelor expertizei fiind nejustificată.

Astfel, procurorul de caz din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SIIJ a apreciat că toate afirmaţiile petentului cu privire la presupusele infracţiuni de corupţie şi de serviciu ale magistraţilor procurori care au cercetat plângerile petentului sunt subiective şi nesusţinute de nicio bază factuală. În cazul exprimării unor nemulţumiri privind activitatea de urmărire penală, acesta avea deschisă calea unor contestaţii şi plângeri împotriva actelor procurorului, aspect de care petentul a şi uzitat în decursul activităţii de urmărire penală.

Pe de altă parte, a arătat că orice acuzaţie este necesar a fi susţinută de probe certe, care să înlăture prezumţia de nevinovăţie dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Împrejurările şi modalitatea în care s-a desfăşurat urmărirea penală în dosarele în care petentul şi-a exprimat nemulţumirile nu au conturat vreun indiciu cu privire la reaua credinţă a magistraţilor procurori care au efectuat urmărirea penală.

Deşi în materie penală, este posibilă atât teoretic cât şi practic constatarea existenţei unor infracţiuni de serviciu comise de către magistraţi procurori în legătură cu activitatea lor judiciară, pentru aceasta sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispoziţiilor legale şi/sau reaua credinţă cu care să fi acţionat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuţiilor de serviciu. Cu alte cuvinte, a arătat că, pentru conturarea vinovăţiei penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate de petentul B., ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistraţii reclamaţi. Cum în prezenta cauză nu s-au conturat astfel de elemente, iar de plano nu există vreun indiciu de natura respectivă, care să întemeieze măcar bănuiala cu privire la reaua credinţă a magistraţilor procurori vizaţi, a apreciat că soluţia ce se impune relativ la faptele reclamate privind magistraţii procurori este clasarea, pe temeiul inexistenţei faptei.

Constatând că între faptele presupus comise de către magistraţi şi cele indicate ca fiind săvârşite de către ceilalţi făptuitori, respectiv presupusele fapte de corupţie şi de serviciu săvârşite de către ofiţerii de poliţie sau de către funcţionarii fin cadrul AJFP Buzău, nu există conexitate, s-a dispus disjungerea şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, unitate de parchet competentă teritorial şi material.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., solicitând admiterea plângerii, infirmarea Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 şi redeschiderea urmăririi penale

Prin Ordonanţa nr. x/II/2/2020, emisă la data de 21.08.2020, procurorul din cadrul SIIJ - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus respingerea plângerii formulate de petentul B. - în calitate de reprezentant al A. SRL împotriva soluţiei dată în Dosarul nr. x/2018 din data de 03.07.2020 a secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

La data de 17.09.2020, pe rolul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost înregistrată plângerea formulată de către petenta SC A. SRL, prin reprezentant B. împotriva ordonanţei de clasare nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020, apreciind că nu este legală şi temeinică, motiv pentru care a solicitat infirmarea ordonanţei de clasare.

Prin Ordonanţa nr. x/II-2/2020 din data de 14.10.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a dispus respingerea plângerii formulate de petentă, ca rămasă fără obiect.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că, în cauza de faţă au fost citaţi, în calitate de intimaţi, magistraţii procurori F. - la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi O. - la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele.

Conform art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă: "(...) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe".

Totodată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. pen., "(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate".

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

S-a observat că petenta reclamă în cauză săvârşirea unor presupuse infracţiuni de corupţie şi de serviciu de către magistraţi procurori care nu îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială a Curţii de Apel Bucureşti.

Faptul că, anterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a soluţionat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect o contestaţie privind durata procesului penal, nu conduce la concluzia că s-a stabilit deja competenţa acestei instanţe cu privire la soluţionarea cauzei, aşa cum a susţinut reprezentantul petentei. Competenţa de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei procurorului se stabileşte în funcţie de cadrul procesual existent la momentul formulării plângerii şi de persoanele la care aceasta se referă.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta SC A. SRL Bucureşti, prin reprezentant B., împotriva Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi a Ordonanţei nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020 a procurorului şef adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în contradictoriu cu intimaţii O. şi F..

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Analizând actele dosarului, cu prioritate în ceea ce priveşte instanţa competentă ca urmare a excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în acord cu judecătorul similar de la Curtea de Apel Bucureşti, că, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 340 alin. (1) C. proc. pen., curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă cauzele în care faptele sunt săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că această competenţă revine, în ordine, instanţei de la locul săvârşirii infracţiunii, apoi celei de la locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, celei în a cărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta, şi în final instanţei în a cărei circumscripţie se află locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (4) C. proc. pen., atunci când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate, iar potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol se aplică numai în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi faptul că prin plângerea formulată de petenta SC A. SRL Bucureşti nu au fost sesizate simultan cele două instanţe, ci numai Curtea de Apel Bucureşti, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că în cauza de faţă judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti este cel competent să soluţioneze plângerea formulată de petenta SC A. SRL Bucureşti, având în vedere că această petentă are sediul în municipiul Bucureşti, iar prima instanţă (şi singura) sesizată a fost cea în a cărei circumscripţie se află sediul persoanei vătămate.

De altfel, chiar şi în situaţia în care ar fi fost sesizată şi Curtea de Apel Ploieşti după sesizarea Curţii de Apel Bucureşti (sesizare succesivă), competenţa de soluţionare a cauzei ar fi revenit tot acestei din urmă instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, între altele, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) C. pen. şi luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de către magistraţii procurori indicaţi de către petent, întrucât faptele nu există.

Prin Ordonanţa nr. x/II/2/2020, emisă la data de 21.08.2020, s-a respins plângerea formulată de petentul B. - în calitate de reprezentant al SC A. SRL împotriva soluţiei dată în Dosarul nr. x/2018 din data de 03.07.2020 al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

În temeiul dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., împotriva Ordonanţei nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, la data de 05 octombrie 2020, petenta SC A. SRL a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub Dosar nr. x/2020.

Apreciind că instanţei sesizate cu plângerea petentei SC A. SRL nu i-ar reveni, potrivit ordinii stabilite de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa să judece cauza în primă instanţă, pe motiv că petenta reclamă săvârşirea unor presupuse infracţiuni de corupţie şi de serviciu de către magistraţi procurori care nu îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială a instanţei sesizate, în cauză fiind citaţi, în calitate de intimaţi, magistraţii procurori F. - la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi O. - la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă care, la rândul său, a declinat competenţa în favoarea judecătorului de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în calitate de instanţă mai întâi sesizată.

Se constată că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; şi d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Conform dispoziţiilor alin. (4) al art. 41 C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Totodată, astfel cum reiese din art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate arătată mai sus (preferinţa legală) se aplică atunci când două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, Înalta Curte constatând că niciuna dintre aceste situaţii nu este incidentă în cauză.

Astfel, în speţă, se observă că plângerea ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a fost formulată de petenta SC A. SRL în legătură cu săvârşirea unor presupuse infracţiuni de corupţie şi de serviciu de către magistraţii procurori F. şi O., care îşi desfăşoară activitatea la parchete de pe lângă instanţe aflate în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti.

În acelaşi timp însă, se constată că, în calitate de persoană vătămată, având sediul în municipiul Bucureşti, petenta SC A. SRL a sesizat instanţa competentă material (în raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) în a cărei circumscripţie se află sediul său, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Prin urmare, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că dintre cele două instanţe, cu vocaţie la judecarea cauzei potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa teritorială revine instanţei care a fost prima sesizată.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe petenta SC A. SRL este Curtea de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2021.

GGC - GV