Pre-extradition arrest upheld after asylum delay; surrender ordered within 10 days and 200 RON costs awarded.

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 15 ianuarie 2021, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

În baza dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. (cetăţean polonez), arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. x din data de 20.11.2020, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.01.2021 şi până la data de 16.02.2021, inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 226/F din 20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a hotărât admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 19.12.2016, emis de Judecătoria Districtuală pentru regiunea Warszawa Praga Polonoc din Warszawa, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean polonez).

Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile poloneze cu condiţia respectării regulii specialităţii şi arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20.11.2020 până la data de 19.12.2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea predării la data de 19.11.2020.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităţilor prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Prin Decizia penală nr. 809 din data de 04.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins contestaţia inculpatului ca nefondată.

În motivarea acesteia, în esenţă, s-a reţinut că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare.

Totodată, Biroul Naţional Sirene a informat Curtea de Apel Bucureşti că la data de 14.12.2020 persoana solicitată a formulat o cerere de azil.

În acest context, la data de 15.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, ulterior rămânerii cauzei în pronunţare asupra cererii persoanei solicitate de a se dispune măsura arestului la domiciliu şi asupra verificării măsurii arestării în vederea predării, s-a depus la dosarul cauzei cererea autorităţilor poloneze privind menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, au un caracter special faţă de normele procesual penale, completându-se cu acestea, fiind însă pe deplin aplicabil principiul "specialia generalibus derogant" care atestă că o norma specială e cea care derogă de la norma generală, iar norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv.

În acest cadru, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, "În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211 - 222 din C. proc. pen..*) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."

A mai reţinut că prevederile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, sunt neechivoce în sensul că măsurile preventive alternative măsurii arestării pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de soluţionare a mandatului european de arestare. În alte cuvinte, după dispunerea executării mandatului european de arestare, dispoziţiile legale nu permit luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate sau a măsurii arestului la domiciliu întrucât prin hotărârea de predare se dispune arestarea în vederea predării, iar predarea se poate realiza doar cu persoana solicitată aflată în stare de arest (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 1.011 din 02.08.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Prin urmare, întrucât dispoziţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, nu permit luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate sau a măsurii arestului la domiciliu (norma specială), a rezultat că nu pot fi aplicabile prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 218 C. proc. pen. (norma generală), mai ales în contextul în care inculpatul nu se află în stare de arest preventiv, ci are instituită măsura arestării în vederea predării, iar cele două măsuri nu coincid, având o natură juridică diferită, acestea fiind subsumate unor scopuri diferite.

În ceea ce priveşte predarea persoanei solicitate, în aplicarea dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, intitulat "Predarea persoanei solicitate", Curtea a constatat că autorităţile poloneze şi autorităţile române au depus diligenţe în vederea predării persoanei solicitate, iar predarea nu s-a realizat la data de 16.12.2020 din motive obiective, respectiv ca urmare a exercitării de către persoana solicitată a dreptului de a formula o cerere de azil. Drept urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, care permit prelungirea termenului de predare în situaţia în care predarea nu a avut loc la data convenită iniţial din motive independente de voinţa autorităţilor.

În acest cadru, Curtea a reţinut că situaţia generată de parcurgerea cererii de azil, în lipsa unei hotărâri definitive prin care să se dispună amânarea predării, constituie un "motiv independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Pentru aceste motive, în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, Curtea a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

A mai reţinut că, în ceea ce priveşte măsura arestării persoanei solicitate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

În acest cadru, în cazul în care autorităţile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, Curtea a stabilit că trebuie să decidă asupra menţinerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.

Aşa fiind, Curtea a constatat că, în prezenta cauză, autorităţile poloneze au depus diligenţe în vederea preluării persoanei solicitate, însă preluarea nu a avut loc din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent întrucât persoana solicitată a formulat o cerere de azil. Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în cazul în care se reliefează o împrejurare obiectivă care conduce la imposibilitatea predării persoanei solicitate în termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, acest aspect nu împiedică punerea în executare a mandatului european de arestare şi, implicit, nu conduce la revocarea măsurii arestării în vederea predării, aceasta urmând a fi verificată conform art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, Curtea a reţinut că, în lipsa unei hotărâri definitive prin care să se dispună amânarea predării până la soluţionarea cererii de azil şi arestarea persoanei solicitate la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, în prezentul cadru procesual se poate dispune doar menţinerea arestării în vederea predării sau revocarea măsurii arestării în vederea predării. Însă, revocarea măsurii arestării în vederea predării se poate dispune doar în cazul în care nu sunt respectate termenele de predare din motive imputabile autorităţilor, aspect care denotă o lipsă de diligenţă a acestora, sau în situaţia în care măsura încetează să mai fie proporţională cu scopul urmărit.

Faptul că persoanei solicitate i s-a respins cererea de azil în procedura accelerată de către autoritatea administrativă, urmând a fi soluţionata plângerea de către o instanţă de judecată, nu constituie un element nou de natură a contrabalansa justeţea argumentelor expuse în încheierea din 18.12.2020.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data 19.01.2021, sub nr. x/2021.

La termenul de dezbateri din 27 ianuarie 2021, apărătorul ales pentru acesta a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, apreciind încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Bucureşti din data de 15 ianuarie 2021, ca fiind nelegală şi netemeinică.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care, ulterior punerii în libertate a persoanei solicitate şi a luării faţă de aceasta a unei măsuri preventive din cele cuprinse în art. 211 - 222 C. proc. pen., instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 15 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 (nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în mod întemeiat a respins ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura preventivă a arestului la domiciliu şi, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menţinut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.01.2021 şi până la data de 16.02.2021, inclusiv.

Anterior, prin Sentinţa penală nr. 226/F din 20.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 809 din 4.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, odată cu dispunerea punerii în executare a mandatului european de arestare şi a predării persoanei solicitate A., către autorităţile poloneze s-a dispus şi arestarea în vederea predării a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând din 20.11.2020 până la 19.12.2020, inclusiv.

Apoi, prin încheierea din data de 18.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută arestarea în vederea predării a aceleiaşi persoane solicitate, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19.12.2020 şi până la data de 17.01.2021, inclusiv.

În ceea ce priveşte procedura de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile poloneze, Înalta Curte constată că, după rămânerea definitivă a hotărârii de punere în executare a mandatului european de arestare, s-a stabilit data de 16.12.2020 ca dată de predare a persoanei solicitate.

Aceasta nu s-a realizat din motive independente de voinţa autorităţilor, respectiv pentru faptul că în data de 14.12.2020 Biroul "Executări penale" din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie la executare împotriva mandatului de arestare, în vederea predării, nr. x din data de 20. 11.2020, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020. Contestaţia la executare, înregistrată sub nr. x/2020 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost formulată de biroul executări penale în urma informării acestuia de către Biroul Naţional Sirene despre faptul că persoana solicitată a formulat cerere de azil, transmisă Inspectoratului General pentru Imigrări la data de 9. 12.2020.

Totodată, în data de 18.12.2020 Biroul Naţional Sirene a depus la dosarul cauzei formularul M privind corespondenţa cu autorităţile poloneze ca urmare a imposibilităţii predării persoanei solicitate, arătându-se că urmează a se informa autorităţile române despre măsurile ce urmează a se lua în ceea ce priveşte executarea mandatului european de arestare. Ulterior verificării necesităţii menţinerii arestării în vederea predării, prin încheierea din data de 18.12.2020, la dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a depus şi cererea expresă a autorităţilor poloneze, prin intermediul Biroului Sirene, prin care se solicită prelungirea detenţiei până la examinarea cererii de azil.

Verificarea necesităţii menţinerii arestării în vederea predării, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată se realizează în raport de durata totală a arestării, care nu poate depăşi 180 de zile şi de procedura predării persoanei solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Durata totală a arestării de 180 de zile nu a fost atinsă şi nu au fost depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana solicitată A. să fie primită de autorităţile poloneze.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că autorităţile poloneze şi autorităţile române au depus diligenţe în vederea predării persoanei solicitate, iar predarea nu s-a realizat la data de 16.12.2020 din motive obiective, respectiv ca urmare a exercitării de către persoana solicitată a dreptului de a formula o cerere de azil. Drept urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, care permit prelungirea termenului de predare în situaţia în care predarea nu a avut loc la data convenită iniţial din motive independente de voinţa autorităţilor.

Sesizarea din Dosarul nr. x/2020, precum şi formularul M înaintat de către Biroul Sirene România constituie împrejurări obiective, în raport de care autorităţile nu au putut efectua predarea la termenul stabilit, astfel încât este necesară punerea de acord asupra unei noi date de predare.

De asemenea, Curtea constată că nu s-a dispus amânarea predării până la soluţionarea cererii de azil şi nici arestarea persoanei solicitate la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1), raportat la art. 58 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, în prezentul cadru procesual se poate dispune doar menţinerea arestării în vederea predării sau revocarea măsurii arestării în vederea predării. Revocarea măsurii arestării în vederea predării se poate dispune doar în cazul în care s-a depăşit durata totală de 180 de zile şi/sau dacă nu sunt respectate termenele de predare din motive imputabile autorităţilor, aspect care denotă o lipsă de diligenţă a acestora.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conţin referiri cu privire la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecăţii procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că acesta locuieşte în România din anul 2002 şi intenţionează să dobândească cetăţenie română, este sportiv şi a fost angajat în permanenţă pe parcursul celor 19 ani în care s-a aflat pe teritoriul României, precum şi faptul că a formulat o cerere de azil politic către autorităţile române, Înalta Curte constată că această susţinere priveşte fondul cauzei, urmând a fi lămurită de autorităţile judiciare din Polonia.

Autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunţa în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menţionat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

Astfel, opţiunea instanţei pentru menţinerea măsurii arestării în vederea predării, iar nu a unei alte măsuri mai blânde (arest la domiciliu sau control judiciar) a fost determinată de specificul procedurii de predare a persoanei solicitate în urma dispunerii punerii în executare a mandatului european de arestare, care presupune predarea în stare de arest a persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Polonia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma examinării măsurii arestării în vederea predării, conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 15 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

GGC - ED