Finality of preliminary admissibility rulings in extraordinary annulment proceedings and the absolute prohibition of appeal against decisions not resolving the substantive action

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 239/F din 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii pronunţate la data de 3.02.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, urmare a adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.11.2020 a fost înregistrat spre competentă soluţionare Dosarul nr. x/2020 privind soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu F/DL din 03.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

La dosar au fost ataşate dosarele nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Examinând actele dosarului, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin încheierea F/DL din 03.02.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 4886 alin. (8) din C. proc. pen., a dispus restituirea pe cale administrativă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a contestaţiei privind durata procesului penal formulată de către contestatorul persoana vătămată A., cu privire la activităţile de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. x/2018, motivat de împrejurarea că a fost prematur formulată.

Făcând trimitere la art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. potrivit căruia încheierea pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac, curtea de apel a reţinut că împotriva soluţiei menţionate, contestatorul A. a formulat cale de atac, invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ale încheierii din data de 03.02.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, ce a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 108/F din 22.06.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a recalificat cererea formulată de contestator ca fiind apel, iar în baza art. 40 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 292/A din data de 14.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a trimis cauza având ca obiect "contestaţie în anulare" formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din camera de consiliu F/DL din data de 3.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare, urmare a precizării cererii de către contestatorul A. ca fiind contestaţie în anulare.

La termenul de judecată din data de 10.12.2020, curtea de apel a pus în discuţie, în baza art. 431 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A..

Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, făcând trimitere la art. 426 şi art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că, din examinarea cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de legiuitor, rezultă că sunt supuse contestaţiei în anulare următoarele hotărâri penale:

- deciziile penale definitive pronunţate de instanţele de apel prin care acestea s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală/civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) din C. proc. pen.

- hotărârile penale definitive pronunţate de prima instanţă (sentinţe) sau de instanţa de apel (decizii), prin care se rezolvă acţiunea penală/civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

- ultima/ele hotărâre/i definitivă/e (indiferent dacă aceasta a rămas definitivă în faţa primei instanţe sau în apel), prin care instanţa penală s-a pronunţat asupra fondului cauzei, întrucât se invocă existenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut că celelalte categorii de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţa nu se pronunţă cu privire la acţiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În acest context normativ şi interpretativ, curtea de apel a reţinut că, în speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată în procedura contestaţiei privind durata procesului, procedură în care nu se soluţionează acţiunea penală sau acţiunea civilă exercitată într-o cauză penală, motiv pentru care aceasta nu poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

De altfel, verificând dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că niciuna dintre criticile invocate de contestator constând în nelegalitatea soluţiei atacate, din perspectiva nerespectării regulilor de competenţă după calitatea persoanei, a interpretării/aplicării eronate a dispoziţiilor art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., a încălcării dreptului la un proces echitabil, urmare a încălcării termenului rezonabil de soluţionare a cauzei în dosarul de urmărire penală nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, a nerespectării termenelor procedurale de soluţionare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 şi de redactare a hotărârii judecătoreşti atacate, nu se circumscrie vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute pentru admiterea contestaţiei în anulare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29.01.2021, sub nr. x/2020*.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.

Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, sentinţa atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 239/F din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.

GGC - ED