Execution of European Arrest Warrant: Applicable grounds for refusal in preliminary investigations and prohibition of substituting preventive arrest

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

S-a dispus executarea Mandatului european de arestare emis de către Departamentul Parchetului Curţii de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanţă Alexandroupoli, pe numele persoanei solicitate A., precum şi predarea acestuia către autorităţile judiciare din Grecia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa autorităţilor judiciare din Grecia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin Mandatul de arestare nr. x/ME din 10 august 2020, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 25 august 2020 până în data de 23 septembrie 2020 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Grecia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 10 august 2020 sub număr de Dosar x/2020, s-a solicitat, în baza mesajului de urmărire internaţională al Biroului SIRENE Grecia, arestarea provizorie a persoanei urmărite internaţional A., pe o perioadă de 15 zile, în vederea ataşării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Grecia, tradus în limba română.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 10 august 2002, instanţa a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea 302/2004, admiterea propunerii formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 10 august 2020, până la data de 24 august 2020, inclusiv, cauza fiind amânată la data de 20 august 2020, în vederea depunerii de către procuror a traducerii mandatului european de arestare în limba română.

La data de 19 august 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a depus la dosar referatul cu propunere de arestare a persoanei solicitată pe o perioadă de 30 de zile, însoţită de traducerea în limba română şi în limba turcă a mandatului european de arestare emis de Departamentul Parchetului Curţii de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanţă Alexandroupoli, pe numele persoanei solicitate A.

Din cuprinsul mandatului european de arestare s-a reţinut că, în data de 2 august 2017, în zona Evos, persoana solicitată a oferit ajutor altei persoane pentru a executa un transport din Turcia către Grecia a unui număr de 5 cetăţeni din Siria, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii acestora în interiorul ţării. Se mai reţine că cetăţenii sirieni au intrat pe teritoriul Greciei fără a fi supuşi controlului autorităţilor şi fără a li se valida documentele de călătorie necesare. Persoana solicitată a dat maşina sa, un mini-autobuz marca x cu număr de şasiu x în care au fost îmbarcaţi cei 5 cetăţeni sirieni, numitului B., care a pus în aplicare transportul acelor cetăţeni pe teritoriul Greciei. Persoanele transportate au plătit sume de bani persoanei solicitate, pentru a fi transportaţi din străinătate în Grecia.

Faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la transportul din străinătate în Grecia a cetăţenilor din ţări terţe de la graniţele greco-turce, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii lor pe teritoriul Greciei prin cooperare, prevăzută de articolele 26, 27, 47, 51, 57,,83, 94 ale C. pen. din Grecia, articolul 30 alin. 1A-B al Legii 4251/2014.

În şedinţa publică din 20 august 2020, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, se reţine că persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Grecia şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

Analizând sesizarea formulată şi actele depuse, instanţa a constatat că sunt respectate dispoziţiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.

Astfel, faptele arătate mai sus şi prevăzute de C. pen. din Grecia sunt prevăzute şi de legea penală română în dispoziţiile art. 48 raportat la art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv complicitate la trafic de migranţi.

Totodată, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit.

Instanţa a reţinut că persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul pentru a fi predată organelor judiciare din Grecia, invocând că nu este vinovat de acuzaţia care i s-a adus de statul elen.

Raportându-se la dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat însă că în speţă nu există niciunul din motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile din Grecia.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Grecia, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cetăţean turc, trăieşte în România de peste 5 ani, munceşte şi şi-a întemeiat familie, având împreună cu concubina sa un copil minor, respectiv C., însă acest caz are în vedere executarea unei pedepse, situaţie neîndeplinită în speţă, întrucât mandatul european de arestare a fost emis pentru cercetarea penală a persoanei solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către Departamentul Parchetului Curţii de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanţă Alexandroupoli pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la transportul din străinătate în Grecia a cetăţenilor din ţări terţe de la graniţele greco-turce, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii lor pe teritoriul Greciei prin cooperare, prevăzută de articolele 26, 27, 47, 51, 57,,83, 94 ale C. pen. din Grecia, articolul 30 alin. 1A-B al Legii 4251/2014.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 2 august 2017, în zona Evos, persoana solicitată a oferit ajutor altei persoane pentru a executa un transport din Turcia către Grecia a unui număr de 5 cetăţeni din Siria, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii acestora în interiorul ţării. Se mai reţine că cetăţenii sirieni au intrat pe teritoriul Greciei fără a fi supuşi controlului autorităţilor şi fără a li se valida documentele de călătorie necesare. Persoana solicitată a dat maşina sa, un mini-autobuz marca x cu număr de şasiu x în care au fost îmbarcaţi cei 5 cetăţeni sirieni, numitului B., care a pus în aplicare transportul acelor cetăţeni pe teritoriul Greciei. Persoanele transportate au plătit sume de bani persoanei solicitate, pentru a fi transportaţi din străinătate în Grecia.

Se constată, astfel, că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată A. este incriminată de legislaţia română şi constituie infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv complicitate la trafic de migranţi.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări.

Ca atare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, reţine că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeaşi lege.

Sub acest ultim aspect, faţă de invocarea de către apărare a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, pe motiv că persoana solicitată este cetăţean turc, însă trăieşte în România de peste 5 ani, munceşte şi are întemeiată o familie, având împreună cu concubina sa un copil minor, Înalta Curte învederează că, potrivit normei menţionate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când un astfel de mandat a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent; or, situaţia invocată nu este incidentă în speţă, având în vedere scopul pentru care a fost emis mandatul, respectiv cercetarea penală a persoanei solicitate de către autorităţile judiciare din Grecia.

În consecinţă, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 140 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 140 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM