Merging of German and Romanian sentences assigned to Medgidia court as forum of last conviction

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2168 din 15 octombrie 2020, Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 140 şi urm. din Legea nr. 302/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii penale pronunţate în alt stat formulată de petentul condamnat A., în prezent repartizat pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Tonna, Republica Federală Germania, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea din data de 30 septembrie 2020, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020, petentul condamnat A. a solicitat recunoaşterea hotărârii penale străine pronunţate de Tribunalul de land Erfurt - Germania în Dosarul nr. x Ks 160 Js 640/15 (2) prin care acesta a fost condamnat în mod definitiv la pedeapsa închisorii de 9 ani şi 6 luni, învederând că, în prezent, se află în executarea acestei pedepse privative de libertate în penitenciarul Tonna.

Prin Sentinţa penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, Judecătoria Medgidia l-a condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea apelului.

Astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 140 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, soluţionarea cererii de recunoaştere pe cale principală a hotărârilor penale străine revine curţii de apel de la domiciliul condamnatului, la sesizarea parchetului de pe lângă această curte de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 13 noiembrie 2020 sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa penală nr. 163 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 585 alin. (2) C. proc. pen., art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepsei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, petentul A., prin apărător ales, a învederat că, prin prezenta cerere doreşte contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea penală străină (9 ani şi 6 luni închisoare) cu pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia (5 ani şi 6 luni închisoare).

Faţă de aceste precizări verbale, la termenul de judecată din 24 noiembrie 2020, Curtea a recalificat cererea sub aspectul naturii sale juridice apreciind că, prin observarea pretenţiei concrete, cererea vizează modificarea pedepsei, potrivit art. 585 C. proc. pen., iar incidental, recunoaşterea hotărârii penale străine.

În consecinţă, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea prezentei cereri.

Soluţionând excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Conform Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate într-un recurs în interesul legii:

"Cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire."

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut, printre altele, că:

"Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 (actual 166, s.n.) alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie."

Conform art. 585 alin. (1) - (2) C. proc. pen.:

"(1)Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni;

b) recidiva;

c) pluralitatea intermediară;

d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere."

Faţă de normele legale mai sus citate, văzând că Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este aplicabilă în cauză chiar şi după republicarea legii (în anul 2019), găsind că instanţa de executare a ultimei hotărâri, Sentinţa penală nr. 179/2018 este Judecătoria Medgidia, observând şi dispoziţiile art. 50 C. proc. pen., Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

La pronunţarea soluţiei s-a avut în vedere şi Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, potrivit căreia competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat la data de 11 decembrie 2020 conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Medgidia şi Curtea de Apel Bucureşti.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, recidivei, pluralităţii intermediare ori a unor acte ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Stabilind instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei, art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că aceasta este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Analizând, în acest context, actele dosarului, se constată că, prin cererea din data de 30 septembrie 2020, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020, petentul condamnat A., aflat în penitenciarul Tonna, a solicitat contopirea pedepsei de 9 ani şi 6 luni închisoare pronunţate de Tribunalul de land Erfurt - Germania în dosarul nr. x Ks 160 Js 640/15 (2) cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicate de Judecătoria Medgidia, prin Sentinţa penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x/2016, precum şi recunoaşterea hotărârii penale străine.

Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. de contopire a pedepsei la care a fost condamnat de autorităţile străine cu pedeapsa aplicată de instanţele române se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse. Cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătoreşti române şi hotărâri judecătoreşti străine, cu consecinţa recunoaşterii efectelor acestei situaţii juridice în planul tratamentului sancţionator, în principal în privinţa deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracţiunile ce compun concursul de infracţiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate, iar incidental recunoaşterea hotărârii penale străine.

Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., se realizează conform art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe cale incidentală, de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

Prin Decizia nr. 1/2018 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 19 martie 2018, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire.

Înalta Curte apreciază că, potrivit Legii nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Or, în speţă, cererea condamnatului este una de contopire a pedepselor, fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 585 din C. proc. pen.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, care îşi găseşte în continuare aplicarea, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, "prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen."

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei în această situaţie este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece cererea de modificare a pedepsei nu este curtea de apel, ci judecătoria, ca fiind instanţa de executare a ultimei hotărâri (Sentinţa penală nr. 179 din 18 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x/2016), respectiv Judecătoria Medgidia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM