Finality of preliminary admissibility rulings in plea in nullity proceedings and prohibition of appeal under Article 431 of the Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.377 din data de 09 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 1.512 din 07 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr. x/2019, contestatorul condamnat a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 781 din 23.05.2019, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 1.512 din 07.11.2019 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., susţinând în esenţă că în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, întrucât era incidentă o cauză de încetare a procesului penal, respectiv împăcarea părţilor.

În drept, contestaţia în anulare se întemeiază pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 243 din 16.03.2020 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat.

Prin Decizia penală nr. 953 din 7 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 243 din 16.03.2020 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi, pe fond, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Astfel, cauza a fost reţinută spre competenţă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2020 şi repartizată aleatoriu.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat, sub aspectul admisibilităţii în principiu, făcând trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că prin Decizia penală nr. 1.512 din 07.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au fost analizate criticile inculpatului referitoare la incidenţa cauzei de încetare a procesului penal invocate şi în cadrul contestaţiei în anulare pendinte, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat că, deşi este adevărat că a intervenit împăcarea părţilor, aceasta a avut loc la o dată ulterioară momentului prevăzut de dispoziţiile art. 159 alin. (3) din C. proc. pen. (cel al citirii actului de sesizare), pentru a putea avea drept consecinţă încetarea procesului penal.

De asemenea, s-a notat că au fost examinate punctual şi înlăturate motivat toate celelalte apărări ale inculpatului A., reiterate în contestaţia de faţă, referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta pentru termenul de judecată din 09.11.2018, când s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, considerentele sub acest aspect fiind expuse pe larg la filele x ale deciziei contestate.

Împotriva Deciziei nr. 1.377 din data de 09 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18.01.2021, sub nr. x/2020.

Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.

Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 1.377 din 09 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 1.377 din 09 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.

GGC - ED