Mandatory one-third penalty surcharge in concurrence of offenses under new Penal Code; validity of 11-year 3-month imprisonment sentence for fraud and forgery

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 253 din data de 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă cererea invocată din oficiu şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. din două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoane vătămate B. şi C.), o infracţiune de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., 2 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoane vătămate C. şi B.), o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) din C. pen. şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

I. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.), ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (persoană vătămată B.).

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (persoană vătămată C.).

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (persoană vătămată D.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale, persoană vătămată D.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii săvârşite în dauna persoanelor vătămate C. şi B. sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 568 din 09.07.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450 din 25.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin Sentinţa penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016.

În baza art. 865 din C. pen. din 1969 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016.

A fost descontopită pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, în componentele sale, care au fost repuse în individualitatea lor:

1) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată E.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

2) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată F.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

3) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată G.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

4) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată H.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

5) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată I.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

6) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. (persoană vătămată J.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

7) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. (persoană vătămată K.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

8) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată E.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

9) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată G.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

10) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată H.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

11) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată I.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

12) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată K.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969;

13) pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 din C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, aplicată prin Sentinţa penală nr. 568/09.07.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450/25.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

14) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aplicată prin Sentinţa penală nr. 568/09.07.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450/25.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin această hotărâre pentru infracţiunile săvârşite în dauna persoanelor vătămate C. şi B. cu pedepsele componente ale pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, repuse în individualitatea lor, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate prin această hotărâre pentru infracţiunile săvârşite în dauna persoanei vătămate D., respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare şi o pedeapsă de 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 luni închisoare (1/3 din 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă intermediară de 1 an şi 2 luni închisoare, care reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare la pedeapsa neexecutată de 3 ani închisoare, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19 şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi următoarele din C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de persoana vătămată C. şi au fost obligate inculpatele A. şi Asociaţia "M." în solidar la plata către aceasta a sumei de 600 RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi următoarele din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. şi au fost obligate inculpatele A. şi Asociaţia "M." în solidar la plata către aceasta a sumelor de 1100 RON, cu titlu de daune materiale şi 1000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi următoarele din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată D. şi au fost obligate inculpatele A. şi Asociaţia "M." în solidar la plata către aceasta a sumelor de 2500 RON, cu titlu de daune materiale şi 800 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: chitanţa seria x nr. x/16.12.2013, emisă pentru persoana vătămată C., în cuprinsul căreia este consemnată în fals, la rubrica "reprezentând" menţiunea "sponsorizare", chitanţa seria x nr. x din 21.04.2011, emisă pentru persoana vătămată B., în cuprinsul căreia este consemnată în fals, la rubrica "reprezentând" menţiunea "sponsorizare", chitanţele seria x nr. x/05.03.2015, seria x nr. x/23.02.2015 emise pentru persoana vătămată D. în cuprinsul cărora sunt consemnate în fals, la rubricile "reprezentând" menţiunile "cotizaţie".

Prin Decizia penală nr. 104/A din data de 19. II.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului I Bucureşti şi de apelanta intimată inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 253 din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală, şi, rejudecând în fond:

I. Au fost descontopite pedepsele rezultante principală de 4 ani şi 2 luni închisoare, complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., pe durata a 2 ani şi accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., stabilite faţă de inculpata A., repunând, în individualitatea lor, pedepsele închisorii, complementare şi accesorii.

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale, reţinute prin rechizitoriu, din două infracţiuni de înşelăciune, fiecare prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen. şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 41 alin. (1) din noul C. pen., în infracţiunile de înşelăciune, în varianta agravată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen. (persoană vătămată B.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., de înşelăciune, în varianta agravată, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen. (persoană vătămată C.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., de înşelăciune, în varianta agravată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din noul C. pen. (persoană vătămată D.) şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 41 alin. (1) din noul C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în variantă agravată, împotriva persoanei vătămate B..

În baza art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în variantă agravată, împotriva persoanei vătămate C..

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din noul C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în variantă agravată, în stare de recidivă postcondamnatorie, împotriva persoanei vătămate D..

În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului aceloraşi drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 41 alin. (1) din noul C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie (2 acte materiale).

În temeiul art. 38 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., au fost contopite pedepsele:

- de 2 ani închisoare şi de 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 568/9.07.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21.10.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013,

- de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare şi de 3 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 428/26.05.2016, din care face parte integrantă încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 3.06.2016, ale Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, din Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21.06.2016,

- pedepsele de 8 luni închisoare, de 4 luni închisoare, de 8 luni închisoare, de 4 luni închisoare, de 8 luni închisoare şi de 4 luni închisoare, aplicate în această cauză, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 ani şi 3 luni, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din noul C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială) din noul C. pen.

S-a luat act că părţile civile B., C. şi D. au renunţat la pretenţiile civile faţă de inculpaţi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că există probe clare de vinovăţie, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de către inculpaţi, declaraţiile persoanelor vătămate cu privire la modalitatea în care au fost comise faptele penale coroborându-se cu înscrisurile aflate la dosar. Astfel, probatoriul administrat a dovedit în mod clar şi neechivoc, vinovăţia inculpaţilor, respectiv că, într-adevăr, inculpatul A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei "M.", a indus în eroare pe persoanele vătămate C., B. şi D., prin prezentarea, ca adevărată, a intenţiei de asumare şi executare a prestaţiei promise, respectiv efectuarea demersurilor necesare pentru formularea unor cereri adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului, în numele persoanelor vătămate, pentru comunicarea către persoana vătămată C. a Deciziei nr. 4.750 din data de 24 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din Dosarul nr. x/2011 şi pentru formularea, în numele persoanei vătămate D., a unei plângeri adresată Judecătoriei Sectorului V, Bucureşti, în condiţiile în care, în realitate, această intenţie nu a existat, scopul real fiind exclusiv acela de însuşire a sumelor de bani plătite de persoanele vătămate.

Instanţa de apel a constatat că pretinsele demersuri efectuate de inculpată, constând în formularea unor cereri informe şi inteligibile, în numele persoanelor vătămate, inapte să producă vreo consecinţă în faţa instanţelor naţionale ori europene şi sortite de la început respingerii pentru vicii de formă, nu reprezintă o executare a obligaţiei asumată de inculpat, ci o menţinere în eroare a persoanelor vătămate, pentru a le întări convingerea că inculpatul le reprezintă interesele. Redactarea acestor cereri informe, precum şi tăierea chitanţelor doveditoare, care au fost completate în fals, cu menţiunea "sponsorizare" sau "cotizaţie", cu scopul de a fi în conformitate cu Statutul Asociaţiei "M.", au fost menite să confere o aparenţă de legalitate sumelor de bani solicitate persoanelor vătămate, inculpatul profitând de vulnerabilitatea persoanelor vătămate, înaintate în vârstă, fără cunoştinţe juridice, creându-şi un ascendent şi prin apariţiile televizate, în scopul promovării activităţii infracţionale.

Ca atare, tot acest ansamblu probator face dovada clară că inculpaţii au comis faptele penale, astfel că se impune condamnarea acestora.

De asemenea, Curtea nu a luat act solicitările inculpatei A. de încetare a procesului penal, pe motiv că, în apel, au fost încheiate acorduri de mediere cu persoanele vătămate, în cuprinsul cărora au arătat că se împacă cu inculpata şi îşi retrag plângerile prealabile, întrucât în cazul infracţiunii de înşelăciune, doar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen., dar trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 159 alin. (3) C. pen.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor penale, Curtea a constatat că, în cazul infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată comise faţă de persoana vătămată D., în mod nelegal, au fost reţinute, în rechizitoriu, ca infracţiune continuată, infracţiunea de înşelăciune, şi ca infracţiuni de sine stătătoare, concurente, două infracţiuni de fals, dar, în mod corect, instanţa de fond a observat că doar infracţiunea de fals are caracter continuat, înglobând 2 acte materiale, iar infracţiunea de înşelăciune este comisă în forma infracţiunii simple, cu două acte de executare.

Curtea a reţinut forma simplă a infracţiunii de înşelăciune comisă împotriva persoanei vătămate D., întrucât persoana vătămată a solicitat inculpatei A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei "M.", să formuleze plângerile adresate atât Judecătoriei Sectorului V Bucureşti, cât şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, la aceeaşi dată, respectiv 23 februarie 2015, şi în aceeaşi împrejurare.

Constatând că rezoluţia infracţională, în cazul infracţiunii de fals, a fost unică, sumele de bani fiind plătite în două tranşe, la datele de 23 februarie 2015 şi 5 martie 2015, Curtea a reţinut forma continuată a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă faţă de persoana vătămată D., cu două acte materiale.

La stabilirea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, Curtea a constatat că instanţa de fond a avut în vedere, în mod nepermis, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni prevăzut de vechiul C. pen., în timp ce, în raport cu faptele penale comise faţă de persoana vătămată D. la datele de 23 februarie 2015 şi 5 martie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se determină potrivit legii noi, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Având în vedere şi faptul că limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune, în variantă agravată, de la art. 244, alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cuprinse între 1 an închisoare şi 5 ani închisoare, sunt mult mai reduse decât cele de la art. 215, alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., cuprinse între 3 ani închisoare şi 15 ani închisoare, legea penală aplicabilă este noul C. pen., în raport cu care termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă faţă de persoana vătămată B., de 10 ani, calculat potrivit art. 154, alin. (1), lit. d) din noul C. pen. şi art. 155 alin. (4) din noul C. pen., nu s-a împlinit, urmând a se împlini la data de 21 iunie 2021.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului A., Curtea a reţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond a avut în vedere data comiterii infracţiunilor, determinând primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu concursul de infracţiuni reţinut între infracţiunile din această cauză, comise cât era în vigoare vechiul C. pen., şi infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016 şi prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, şi nu data rămânerii definitive a acestor sentinţe penale.

Instanţa de apel a reţinut că infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată faţă de persoana vătămată D. au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, însă primul termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie condamnarea inculpatei prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2013, modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Infracţiunea de înşelăciune împotriva persoanei vătămate D. a fost comisă la data de 23 februarie 2015, iar ultimul act material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comis la data de 5 martie 2015, înainte de rămânerea definitivă, la data de 21 iunie 2016, a Sentinţei penale nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015. În aceste condiţii, s-a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente.

În privinţa tratamentului juridic sancţionator al acestor pluralităţi de infracţiuni, Curtea a avut în vedere împrejurarea că, prin Sentinţa penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 mai 2016, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel că nu a dat eficienţă stării de recidivă postcondamnatorii.

În acelaşi timp, având în vedere împrejurarea că atât infracţiunile din această cauză, cât şi infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost comise înainte de rămânerea definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016, a Sentinţei penale nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, tratamentul juridic sancţionator aplicabil este al concursului de infracţiuni.

La alegerea sancţiunii şi individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74, alin. (1) din noul C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă, respectiv noul C. pen.

Astfel, Curtea a reţinut că inculpata A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei "M.", a comis fiecare faptă penală profitând de vulnerabilitatea persoanelor vătămate, înaintate în vârstă, fără cunoştinţe juridice, după ce, în prealabil, şi-a creat un ascendent prin publicitate, inclusiv apariţii televizate, în scopul promovării activităţii infracţionale. În acelaşi timp, Curtea a avut în vedere vârsta înaintată a inculpatei, pregătirea profesională, starea de recidivă, fiind condamnată, prin două sentinţe penale diferite, la pedeapsa închisorii, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, similare faptelor penale din această cauză, şi de trafic de influenţă, iar, în anul 1985, a fost condamnată la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de delapidare, dar, în urma casării deciziei, scoasă de sub urmărire penală, pentru inexistenţa faptelor, a avut o atitudine procesuală nesinceră şi nu a recunoscut faptele penale. Totodată, Curtea a ţinut cont şi de faptul că inculpata A. a achitat prejudiciul cauzat părţilor civile prin comiterea infracţiunilor de înşelăciune.

În raport atât cu elementele reale, cât şi cu elementele personale, dar şi cu circumstanţele atenuante judiciare, Curtea a apreciat că pedepsele de câte 8 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune concurentă de înşelăciune, în varianta agravată, şi de câte 4 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune concurentă de fals în înscrisuri sub semnătură privată, minimul special redus potrivit art. 76, alin. (1) din noul C. pen., cu o pedeapsă rezultantă principală de 11 ani şi 3 luni închisoare, rezultată din contopirea acestora, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedepsele de 2 ani închisoare şi de 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, precum şi cu pedepsele de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare şi de 3 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016, poate asigura îndeplinirea scopurilor educativ şi punitiv, pentru reintegrarea inculpatului în societate şi respectarea, pe viitor, a valorilor sociale.

În acelaşi timp, apreciind că natura infracţiunilor de înşelăciune comise dovedeşte existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) şi b) din noul C. pen., dar şi de art. 66, alin. (1), lit. g) din noul C. pen. (de a nu desfăşura vreo activitate în cadrul unei organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, asociaţii sau societate comercială), Curtea a interzis exerciţiul acestora, ca pedeapsă complementară, pe perioada de 2 ani, şi ca pedeapsă accesorie, pe lângă fiecare pedeapsă principală aplicată pentru fiecare infracţiune de înşelăciune, precum şi în final, ca pedeapsă rezultantă complementară, pe aceeaşi perioadă de 2 ani, şi ca pedeapsă rezultantă accesorie.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpata L., întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel, neanalizându-le în vreun fel. De altfel, motivele de apel nici nu au fost puse în discuţie şi nu a avut loc o dezbatere a acestora.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta a arătat că, încă din faza fondului, a susţinut că infracţiunile de care a fost acuzată nu există şi, chiar dacă s-ar considera că există, acestea nu constituie fapte care să fie prevăzute de legea penală sau să fie săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Aşa fiind, a solicitat instanţei de fond să pronunţe o soluţie de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) sau b din C. proc. pen. în vigoare.

Inculpata a susţinut că, prin asociaţia pe care o conducea, a încasat anumite sume, dar pentru ele au fost eliberate chitanţe, care au fost înscrise în contabilitatea asociaţiei ca documente contabile justificative. Conform actelor constitutive ale asociaţiei, avea dreptul să primească cotizaţii, donaţii sau sponsorizări - încadrarea acelor sume s-a făcut în baza actelor constitutive, fondurile asociaţiei permiţând funcţionarea acesteia. Recurenta a susţinut că orice asociaţie îşi formează fondurile în acest mod şi nu exista niciun motiv să nu aibă acest drept, conferit de lege şi actele constitutive.

Referitor la susţinerea părţilor civile, că nu şi-a îndeplinit promisiunile sau obligaţiile asumate, recurenta a precizat că a recomandat părţilor anumiţi avocaţi, care se ocupau cu operaţiile juridice necesare şi aceştia şi-au îndeplinit obligaţiile. Inculpata a susţinut că, dacă avocaţii nu au procedat în mod profesionist, nu este vinovată de această situaţie. Pe de altă parte, în situaţia în care este respinsă o cerere sau o acţiune în justiţie, trebuie să se aibă în vedere că avocatul sau mandatarul nu are decât o obligaţie de diligenţă şi nu de rezultat.

În opinia recurentei, părţile civile nu au fost înşelate şi nici prejudiciate, întrucât le-a restituit, în mare parte, ceea ce i-au dat. Dacă părţile civile se consideră prejudiciate, faptele sau situaţiile învederate fac parte din sfera civilului, nu a penalului, neputând fi considerate infracţiuni.

Aşa fiind, recurenta a apreciat că s-ar fi impus aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., motiv pentru care este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., deoarece a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, în ultimă instanţă, recurenta a considerat că pot fi incidente şi prevederile art. 6 din C. proc. pen. (ne bis în idem), deoarece faptele imputate se subsumează unor fapte pentru care a suferit rigorile legii, fiind săvârşite în aceeaşi perioadă.

Totodată, s-a susţinut că la dosar există probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În acest sens, recurenta a arătat că a încheiat un acord de mediere potrivit legii în vigoare cu toate persoanele vătămate, care au declarat că nu mai au nicio pretenţie faţă de ea, că renunţă la plângerile penale depuse şi că înţeleg ca aceste acorduri de mediere să producă consecinţe juridice. Instanţa de apel nu a luat în considerare aceste acorduri de mediere, deşi este vorba de săvârşirea unor fapte cu mult înainte de anul 2018, dată la care s-ar fi modificat legea medierii.

Recurenta a arătat că instanţa ar fi trebuit să aplice legea mai favorabilă, potrivit principiului esenţial de drept penal.

De asemenea, a apreciat că pentru toate faptele a intervenit prescripţia, motiv pentru care şi aceasta este o cauză de necondamnare a sa.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurenta a susţinut că fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 11 ani şi 3 luni de închisoare, cu executare în regim de detenţie, deşi nu a fost indicat vreun temei legal referitor la modul la care s-a ajuns să se stabilească cuantumul pedepsei. Inculpata a apreciat că în mod nelegal a fost adăugat un spor de 8 ani, deşi instanţa de apel a reţinut că l-a aplicat în mod obligatoriu, neexistând indicarea textului de lege incident.

În opinia recurentei, fără îndoială, pedeapsă aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Totodată, recurenta a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 441 din C. proc. pen.. În acest sens a arătat că este o persoană în vârstă, de peste 80 de ani, cu toate problemele inerente vârstei şi a depus acte medicale din care rezultă că este extrem de bolnavă, având multiple diagnostice. A arătat că suferinţele sale sunt extrem de grave şi nu mai poate să reziste în stare de arest. Recurenta a făcut precizarea că Penitenciarul de Femei Târgşorul-Nou, unde este încarcerată, nu îi poate asigura niciun fel de tratament al multiplelor afecţiuni de care suferă.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să fie admis recursul, să fie desfiinţată soluţia instanţei de apel şi să fie pronunţată o nouă hotărâre prin care să se dispună o soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie, numai în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi a trimis cauza completului de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.

Analizând recursul în casaţie în limitele impuse prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, şi vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte notează că recursul în casaţie formulat de inculpată se fundamentează pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", recurenta susţinând că în mod greşit a fost aplicat un spor de 8 ani închisoare.

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator permis de lege.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a decis condamnarea inculpatei la trei pedepse de câte 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea a două infracţiuni de înşelăciune, în variantă agravată, precum şi la trei pedepse de câte 4 luni închisoare pentru comiterea a trei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Instanţa de apel a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, şi prin Sentinţa penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, şi a dispus contopirea pedepselor potrivit dispoziţiilor legale.

Apărătorul recurentei a arătat că sporul de pedeapsă aplicat recurentei este mult prea drastic, aplicarea acestuia este şi la latitudinea instanţei, însă, în opinia sa, cuantumul sporului trebuie să se situeze la limita minimă prevăzută de lege.

Potrivit C. pen. anterior, adăugarea sporului era lăsată la aprecierea instanţei atât sub raportul necesităţii, cât şi cu privire la cuantumul său, în limita fixată de lege, instanţa având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor concurente, rezultat din toate datele şi împrejurările obiective şi subiective ale acestora, posibilitatea instanţei de a spori pedeapsa cea mai grea, în două trepte, asigurând condiţiile unei individualizări corespunzătoare a pedepsei rezultante, în cazul concursului de infracţiuni.

Însă potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen. în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Ca atare, sporul prevăzut de dispoziţiile legale anterior menţionate este obligatoriu şi trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea, cuantumul sporului fiind stabilit la 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Cum instanţa de apel a stabilit că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (7 pedepse de câte 3 ani închisoare, şi 5 pedepse de câte 3 luni închisoare), precum şi cu cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (de 2 ani închisoare şi de 6 luni închisoare), conform mecanismului de contopire a pedepselor în cazul concursului de infracţiuni prevăzut de noul C. pen., fiind vorba de 7 pedepse de 3 ani închisoare, una reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de 1/3 se aplică la totalul celorlalte pedepse (respectiv 6 pedepse de câte 3 ani, 5 pedepse de câte 3 luni, o pedeapsă de 2 ani închisoare, o pedeapsă de 6 luni închisoare, trei pedepse de câte 8 luni şi trei pedepse de câte 4 luni).

Făcând un calcul matematic se constată că totalul pedepselor care nu se execută este de 24 de ani şi 9 luni [(6 x 3 ani) + (5 x 3 luni) + (1 x 2 ani)+ (1 x 6 luni) +(3 x 8 luni) +(3 x 4 luni) = 18 ani + 15 luni + 2 ani + 6 luni + 24 luni +12 luni = 24 ani şi 9 luni], iar sporul de 1/3 din pedeapsa de 24 ani şi 9 luni este de 8 ani şi 3 luni închisoare.

Înalta Curte apreciază că motivele recurentei condamnate în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă nelegală prin stabilirea unui spor de pedeapsă apreciat ca fiind prea aspru, sunt nefondate, pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 3 luni închisoare fiind în limite legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din data de 19 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din data de 19 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2020.

GGC - GV