Prescription of criminal liability for computer crimes: interruptive procedural acts must be communicated in the specific case file.

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 334/D din data de 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 250 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru comiterea infracţiunii de "efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos" (faptă incriminată anterior de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului B., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 250 alin. (3) din C. pen., (faptă incriminată anterior de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002) cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de "transmitere neautorizată către altă persoană o oricăror date de identificare", condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un an) închisoare.

În temeiul art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de "fals informatic, în formă continuată", condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 365 alin. (2) cu referire al alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 46 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de "operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice", condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 din C. pen. cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi cu art. 40 din C. pen. s-a aplicat inculpatului B., pedeapsa cea mai mare, la care s-a adăugat o treime din celelalte trei pedepse, pedeapsa rezultantă fiind de 4 (patru) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

2. În temeiul art. 250 alin. (3) din C. pen., (faptă incriminată anterior de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002) cu aplicarea art. 5 din C. pen., şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de "transmitere neautorizată către altă persoană o oricăror date de identificare", condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă incriminată anterior de art. 46 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de "operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice", condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 38 din C. pen. cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi a art. 40 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai mare, la care s-a adăugat o treime din cea de-a doua pedeapsă, pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilirea unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a impus inculpatului A. să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău jud. Bacău, sau la Primăria Bacău - Serviciul Public de Salubritate şi Spaţii Verzi Bacău, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 19 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. s-a constatat că în cauză nu există prejudicii.

În temeiul art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a următoarelor bunuri folosite la comiterea infracţiunilor: telefonul mobil x, seria x cu cartela C. seria x a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripţia D.I.I.C.O.T., laptopul marca x, prevăzut cu mediul de stocare a datelor informatice seria x, capacitate 256 GB a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripţia D.I.I.C.O.T. şi un hard disk-ul marca x seria x, capacitate 1 TB a fost sigilat cu bandă autosigilantă cu inscripţia D.I.I.C.O.T.

S-a constatat că inculpatul A. a avut trei apărători aleşi.

S-a constatat că inculpatul B., a avut apărător desemnat din oficiu, onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu fiind reţinut în sarcina statului.

În temeiul art. 274 din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului B., la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cei 200 RON cheltuieli judiciare avansaţi pe parcursul urmăririi penale. În temeiul art. 274 din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 200 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cei 100 RON cheltuieli judiciare avansaţi pe parcursul urmăririi penale.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel inculpaţii B. şi A..

Prin Decizia penală nr. 322 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 334/D din 30 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul x/2019

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului B., în pedepsele componente şi s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedeapsa menţionată mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului de instanţa de fond şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni, o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Oneşti sau în cadrul Primăriei Ştefan cel Mare, jud. Bacău, o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate la instanţa de fond în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. au fost reţinute în sarcina statului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, pentru următoarele considerente:

Raportat la durata termenelor de prescripţie, dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale prevăzute de noul C. pen. s-a apreciat că sunt mai favorabile decât cele prevăzute în vechiul C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar infracţiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă. Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani. Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenele de prescripţie încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

S-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 9 decembrie 2013. Fiind în prezenţa unei infracţiuni continuate, conform art. 154 alin. (2), termenul de prescripţie de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la 9 decembrie 2013, împlinindu-se la 8 decembrie 2018, cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă, conform art. 186 teza a II-a din C. pen.

De asemenea, infracţiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 18 decembrie 2013. Fiind tot în prezenţa unei infracţiuni continuate, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la 18 decembrie 2013, împlinindu-se la 17 decembrie 2018, cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă, conform art. 186 teza a II-a din C. pen.

Potrivit art. 155 alin. (1) şi (4) din C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Articolul menţionat mai sus a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curţii Constituţionale. În prezent, întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se produce în condiţiile reţinute la parag. 34 din Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, respectiv doar "prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal", în mod asemănător soluţiei legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, care, în opinia judecătorului constituţional, "îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză".

În cauză, primul act de procedură care a fost comunicat inculpatului, susceptibil de a întrerupe prescripţia răspunderii penale, a fost actul procedural de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, îndeplinit la data de 11 ianuarie 2019, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens .

S-a apreciat că procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect a drepturilor şi obligaţiilor aferente, întocmit la data de 14 decembrie 2017, nu poate întrerupe prescripţia pentru faptele deduse judecăţii, întrucât acest act procedural a fost întocmit în altă cauză, respectiv în Dosarul nr. x/2017, aflat în instrumentarea DIICOT- Structura Centrală.

Din procesul-verbal aflat la fila x, s-a reţinut că rezultă că, la data de 14 decembrie 2017, s-a procedat la aducerea la cunoştinţa inculpatului A. a calităţii sale de suspect în Dosarul nr. x/2017, acest act procedural întrerupând prescripţia răspunderii penale în raport cu faptele ce formează obiectul acestei cauze, iar nu şi cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză (Dosarul nr. x/2013).

Raportat la data comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare pentru aceste fapte (pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 5 ani), a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, nemaifiind astfel posibilă tragerea la răspundere penală a inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat prezentul recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;". În motivarea recursului în casaţie, s-a susţinut că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., întrucât în cauză nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În esenţă, s-a precizat că, la data de 7 decembrie 2018, s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen.. Procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect s-a încheiat la data de 11 ianuarie 2019. Pentru aceleaşi infracţiuni s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 18 martie 2019.

Faptele pentru care s-a început şi extins urmărirea penală au fost săvârşite la 9 decembrie 2013 şi 18 decembrie 2013 şi se prescriu în termenul general de prescripţie de 5 ani.

La data de 7 decembrie 2018, înainte de împlinirea termenului general de prescripţie, procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpatul A., act procesual ce trebuie adus la cunoştinţa inculpatului şi întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale, conform art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior.

În plus, incriminarea distinctă sub forma complicităţii anterioare la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen. de către inculpatul B. reprezintă acte de autorat incriminate distinct, nu acte de complicitate. În acest context, actele de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale care îl privesc pe inculpatul B. au efect şi faţă de inculpatul A., conform art. 155 alin. (3) din C. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată intimatului-inculpat A..

Intimatul-inculpat A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, pe fond, respingerea căii de atac exercitate, ca nefondată.

În esenţă, a susţinut că, în cauză, nu a fost efectuat niciun act apt să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. înainte de 8 decembrie 2018, respectiv 17 decembrie 2018, când s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Comunicarea învinuirii, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor aferente calităţii de suspect a intervenit ulterior împlinirii termenului general al prescripţiei răspunderii penale, la data de 11 ianuarie 2019, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens .

În ceea ce priveşte actele de complicitate anterioară reţinute în sarcina sa, a precizat că s-au consumat la 27 noiembrie 2013 şi 9 decembrie 2013, ulterior săvârşirii de către inculpatul B. a infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen., la datele de 31 mai 2013- 3 iunie 2013, 4 septembrie 2013, 9 octombrie 2013 şi 10 octombrie 2013. În plus, inculpatul B. nu a fost cercetat sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni în raport de datele de card transmise de către acesta la datele 27 noiembrie 2013 şi 9 decembrie 2013.

Mai mult, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale faţă de B., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) din C. pen., a avut loc la data de 19 decembrie 2018, conform procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, ulterior intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul A..

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019 şi a acordat termen la data de 17 noiembrie 2020, pentru când s-a dispus citarea intimatului inculpat A..

S-a constatat că cererea de recurs în casaţie este formulată de procuror în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen.. În cuprinsul acesteia sunt menţionate numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie (D.), organul judiciar din care face parte (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 322 din 25 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), cazul de casare pe care se întemeiază, iar cererea este semnată de procurorul care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte motivele de fapt ale recursului în casaţie declarat de procuror, s-a constată că acestea vizează încetarea greşită a procesului penal faţă de inculpatul A. pentru infracţiunile de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., susţinându-se că nu s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale, critici ce implică o analiză efectivă a raţionamentului instanţei de apel pentru a se stabili dacă, raportat la toate datele cauzei, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune ca pronunţarea pe recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv cea a soluţionării în fond a acestei căi de atac şi în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel, în speţă, se constată că art. 250 din C. pen., reglementează conţinutul infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos: (1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. art. 250 alin. (3) din C. pen. prevede închisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 365 din C. pen. - Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevede că (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă: a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364; b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, de art. 365 alin. (2) cu referire la alin. (1) lit. b) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani. Alin. 2 al art. 154 din C. pen. stabileşte că termenele de prescripţie încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

Din actele dosarului se reţine că inculpatul A., în perioada 27 noiembrie 2013 - 09 decembrie 2013, în timp ce se afla în România, în repetate rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin utilizarea contului/adresei de e-mail x@x.com, a transmis neautorizat către alte persoane (printre care numitului B. - utilizator al contului/adresei de e-mail "x@x.com") date de identificare ale mai multor carduri bancare aparţinând unor cetăţeni străini (respectiv cardul bancar cu numărul x, titular: E., banca emitentă: F., cardul bancar cu numărul x, titular: G., banca emitentă:H., cardul bancar x, titular: Ş., banca emitentă: T., cardul bancar x, titular: I., banca emitentă: J., cardul bancar x titular: K., banca emitentă: J., cardul bancar x, titular: L., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: Ţ., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: N., banca emitentă: M., cardul bancar x, titular: O., banca emitentă: J., cardul bancar x, titular: P., banca emitentă: H., cardul bancar x, titular: Q., banca emitentă: R., cardul bancar x, titular: S., banca emitentă: H.) în vederea efectuării de operaţiuni financiare în mod fraudulos (retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică, de transfer de fonduri), fără consimţământul titularilor instrumentele de plată electronică.

Aşadar, infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) din C. pen., a fost comisă în perioada 27 noiembrie 2013 - 09 decembrie 2013, fiind o infracţiune continuată, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv 09 decembrie 2013, împlinindu-se la 08 decembrie 2018.

De asemenea, se reţine că în perioada 27 noiembrie 2013 - 18 decembrie 2013, inculpatul A. în timp ce se afla în România, fără drept, a deţinut parole, coduri de acces şi alte date informatice care permit accesul (total sau parţial) la un sistem informatic (printre care date de conectare la sisteme informatice (server) de tip RDP, date de conectare la sisteme informatice de tip VNC, credenţiale de conectare la adrese de e-mail (adresă şi parolă) şi alte date) şi, prin utilizarea contului/adresei de e-mail "x@x.com", le-a distribuit/pus la dispoziţie către alte persoane (printre care numitului B. - utilizator al contului/adresei de e-mail "x@x.com") în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în art. 360 - 364 din C. pen. (printre care infracţiunile de acces fără drept la un sistem informatic, transfer neautorizat neautorizat de date informatice),

Infracţiunea prev. de art. 365 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din C. pen. a fost comisă în perioada 27 noiembrie - 18 decembrie 2013, fiind o infracţiune continuată, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie de 5 ani se calculează de la data ultimului act material, respectiv de la data de 18 decembrie 2013, împlinindu-se termenul de prescripţie la data de 17 decembrie 2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) şi (4) din C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională. În parag. 34 s-a menţionat că în prezent întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se produce doar "prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal", în mod asemănător soluţiei legislative anterioare, prevăzute la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, care, în opinia judecătorului constituţional, "îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză".

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 25/2019, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 86 din 06 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei "a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripţie se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, aşa cum a statuat expres Curtea Constituţională.

Or, din actele dosarului, contrar susţinerii parchetului, primul act de procedură care a fost comunicat inculpatului, susceptibil de a întrerupe prescripţia răspunderii penale, a fost actul procedural de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, îndeplinit la data de 11 ianuarie 2019, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit în acest sens, DUP. Ulterior, la data de 18 martie 2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. în raport de infracţiunile menţionate, iar la data de 21 martie 2019 s-a procedat la aducerea la cunoştinţă a faptelor, a încadrării juridice, a drepturilor şi obligaţiilor aferente calităţii de inculpat

În motivarea recursului în casaţie, se susţine că la data de 07 decembrie 2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi 365 alin. (2) alin. (1) lit. b) din C. pen., dată la care a dobândit calitatea de suspect şi calitatea de suspect se aduce la cunoştinţă persoanei vizate, înainte de prima audiere, potrivit art. 307 din C. proc. pen., astfel că în cauză la data de 07 decembrie 2018 a fost îndeplinit un act care potrivit legii trebuia comunicat suspectului şi, prin urmare, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost întrerupt.

Contrar motivelor invocate de parchet, Înalta Curte reţine că la data de 11 ianuarie 2019 s-a procedat la aducerea la cunoştinţă a faptelor în raport cu care se efectuau cercetări faţă de inculpatul A. a drepturilor prevăzute de art. 10 şi art. 83 din C. proc. pen. şi a obligaţiilor prevăzute de art. 108 din C. proc. pen., deci după împlinirea termenului de prescripţie, respectiv 8 decembrie 2018

Prin procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect a drepturilor şi obligaţilor aferente întocmit la data de 14 decembrie 2017 s-a procedat la aducerea la cunoştinţa inculpatului A. a calităţii sale de suspect în Dosarul nr. x/2017 aflat în instrumentarea DIICOT - Structura Centrală, act procedural ce întrerupe prescripţia răspunderii penale în raport cu faptele pentru acea cauză şi nu cu faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv în Dosarul nr. x/2013.

Aşadar, procesul-verbal menţionat de parchet nu poate întrerupe prescripţia pentru faptele deduse judecăţii, acest act procedural nefiind întocmit în Dosarul nr. x/2013 al DIICOT, ci în altă cauză.

Prin urmare, raportat la data comiterii faptelor 18 decembrie 2013, la limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare pentru aceste fapte (pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 5 ani), în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani la data de 17 decembrie 2018, şi în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (3) din C. pen. şi art. 365 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte, reaminteşte că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., este incident atunci când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, or, în cauza de faţă, hotărârea atacată este legală şi temeinică, cazul de casare invocat nu este incident în speţă şi în mod corect s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 322 din 25 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2020.

GGC - GV