Jurisdiction conflict resolved: Galați Court competent in embezzlement case; file transferred.

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în esenţă, în sarcina acestuia că, acţionând în calitate de director executiv al S.C. B. S.R.L., în perioada 2012 - 2013, cu ocazia gestionării sumelor de 25.995,32 RON şi, respectiv, 17.244 RON, şi-a însuşit pentru sine suma de 7.755,72 RON.

Cauza a fost înregistrată la data de 13 iunie 2019 pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. x/2019, pentru etapa camerei preliminare formându-se dosarul asociat nr. x/2019

Prin înscrisul depus la dosar la data de 18 iulie 2019, conţinând cererile şi excepţiile referitoare la legalitatea probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a invocat, printre altele, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi.

Prin încheierea penală din 5 septembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Galaţi în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de inculpatul A. şi, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 35 şi art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În esenţă, s-a arătat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul a ridicat sume de bani de la casieria punctului de lucru din Timişoara al S.C. B. S.R.L, însuşindu-şi o parte din acestea. Mai mult, locuinţa inculpatului la momentul săvârşirii presupusei fapte era tot în Timişoara, în aceeaşi localitate aflându-se şi sediul punctului de lucru la care funcţionează partea civilă. Ca atare, s-a apreciat că, în condiţiile în care locul săvârşirii faptei este municipiul Timişoara, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Judecătoriei Timişoara unde a fost înregistrat, la data de 17 septembrie 2019, sub nr. x/2019. La termenul de judecată din 1 octombrie 2019, stabilit în dosarul asociat nr. x/2019, pentru dezbaterea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul A. în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, prin raportare la obiectul cauzei.

Prin încheierea penală nr. 3225 din 16 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în temeiul art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 342 C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Galaţi şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timişoara a constatat că, potrivit rechizitoriului, inculpatul A. avea, prin fişa postului, atribuţia deplasării în ţară şi în străinătate pentru verificarea activităţii la punctele de lucru şi încheierea de contracte cu potenţiali furnizori sau clienţi, precum şi faptul că acesta ridica diverse sume de bani de la casieriile punctelor de lucru, necesare pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu. De asemenea, în cuprinsul actului de sesizare s-a mai reţinut că, în anii 2012 şi 2013, inculpatul ar fi ridicat de la casieria unităţii sume de bani pentru cheltuieli în interes de serviciu, însă a depus documente justificative doar pentru o parte din acestea, fără a justifica diferenţa. Ulterior, departamentul financiar al unităţii (persoană vătămată) a constatat lipsa documentelor justificative.

În raport cu această activitate imputată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că fapta de delapidare în formă continuată, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a consumat la data la care sumele de bani au fost sustrase din patrimoniul persoanei vătămate.

S-a mai arătat că săvârşirea infracţiunii de delapidare în modalitatea sustragerii se realizează prin scoaterea cu caracter definitiv a bunului din sfera patrimonială a persoanei vătămate, urmată de împosedarea făptuitorului. Cu toate acestea, s-a apreciat că faptul că inculpatul s-a prezentat la diferite casierii din ţară de unde a ridicat diverse sume de bani, printre care şi casierii din Timişoara, nu are nicio relevanţă juridică, elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare fiind îndeplinite abia la un moment ulterior, respectiv la data la care s-a constatat că acesta se află în imposibilitate de a depune documentele justificative, când comportamentul său a dobândit valenţă infracţională.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârşirii faptei apare ca fiind unul singur, anume acela unde s-a constatat lipsa justificării ridicării sumelor de bani, precum şi a prejudiciului, respectiv locul sediului firmei persoanei vătămate - Galaţi.

S-a subliniat că şi în situaţia în care inculpatul ar fi comis acte materiale ale infracţiunii de delapidare şi în alte localităţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., competenţa revenea tot Judecătoriei Galaţi ca instanţă mai întâi sesizată. În plus, s-a arătat că art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte o ordine de preferinţă legală pentru organele judiciare, aşa încât în măsura în care se cunoaşte locul săvârşirii faptei, competenţa teritorială se stabileşte exclusiv după acest criteriu, neprezentând relevanţă localitatea unde domiciliază inculpatul.

Ca urmare, constatând că Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Timişoara sunt deopotrivă competente teritorial, iar prima instanţă sesizată pentru exercitarea funcţiei de judecată este Judecătoria Galaţi, s-a considerat că celei din urmă îi revine competenţa de a da o rezolvare raportului juridic de drept penal dedus judecăţii.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Aşadar, dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 10 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de director executiv al S.C. B. S.R.L. Galaţi, în perioada 2012-2013, cu ocazia gestionării sumelor de 25.995,32 RON şi, respectiv, de 17.244 RON, pe care le-a ridicat de la casieriile punctelor de lucru din Galaţi, Timişoara, Arad, Bucureşti şi Iaşi, şi-a însuşit pentru sine suma de 7.755,72 RON.

Se observă, astfel, că, în rechizitoriu (pagina 2 alin. (3), (7), (8), (9), se reţine că o parte a actelor materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de delapidare, în formă continuată, imputată inculpatului A. s-a realizat prin însuşirea unor sume de bani retrase de la casieria S.C. B. S.R.L. din municipiul Galaţi, iar prejudiciul s-a produs în patrimoniul acestei societăţi, care are sediul social în aceeaşi localitate, aşadar, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi şi a parchetului de pe lângă această instanţă, care, de altfel, a şi instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a învestit, cu rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Galaţi, care, astfel, este prima instanţă sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârşirii infracţiunii, în accepţiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoriei Galaţi, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanţă este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpatul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o altă parte a activităţii infracţionale s-a desfăşurat prin însuşirea unor sume de bani ridicate de la casieria punctului de lucru al societăţii din Timişoara nu este de natură să atragă competenţa teritorială a Judecătoriei Timişoara, în condiţiile în care, pe de o parte, urmarea presupusei infracţiuni s-a realizat în patrimoniul S.C. B. S.R.L. Galaţi, cu sediul în municipiul Galaţi, iar, pe de altă parte, prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiaşi articol, stabilesc o competenţă alternativă în acele situaţii în care actele materiale au fost săvârşite în mai multe locuri, însă cu respectarea ordinii de preferinţă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe inculpatul A. este Judecătoria Galaţi, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2019.