Bribery venue fixed to defendant's act site in Baia Mare; Maramureș Tribunal prevails over Bucharest

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 02 decembrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 50 din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti a reţinut că, deşi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut că o parte a activităţii infracţionale s-ar fi desfăşurat la Bucureşti, convorbirile telefonice citate nu par a face dovada implicării inculpatei A. în această parte de iniţiere a activităţii presupus infracţionale.

S-a arătat că aceste convorbiri s-au purtat doar între numiţii B. şi C., fără o implicare a inculpatei, care, de altfel, neagă constant toate acuzaţiile aduse (implicit, vreo înţelegere cu "complicele B.").

În aceste condiţii, s-a apreciat că, cel mult, s-ar putea vorbi de acte preparatorii, iar nu de "o parte a activităţii infracţionale" susceptibilă să determine stabilirea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În plus, s-a susţinut că nu se poate stabili presupusa activitate infracţională a inculpatei A. în raport de presupusa activitate infracţională a altor persoane (B. ori C.), care nici măcar nu au calitatea de inculpat, nefiind trimise în judecată în această cauză.

A fost precizat că, potrivit art. 371 din C. proc. pen., "judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei".

Sintetizând, s-a constatat de către judecătorul de cameră preliminară că există un dubiu serios că "o parte din activitatea infracţională" s-ar fi desfăşurat la Bucureşti, astfel încât se impune revenirea la normele generale de competenţă.

Sub acest din urmă aspect, s-a menţionat că normele generale de competenţă sunt prevăzute în art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., faţă de care, s-a constatat că locul presupusei infracţiuni ar fi în Baia Mare (inculpata fiind acuzată că ar fi primit sumele de bani în incinta Spitalului D. din Municipiul Baia Mare), localitate unde şi locuieşte inculpata.

Prin Încheierea nr. 187/CP din 23 decembrie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş, secţia penală, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei nr. x/3/2020 (cu toate dosarele asociate) privind pe inculpata A. trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), prin rechizitoriul din data de 19.04.2020 dat în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost constatată existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Maramureş.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş a arătat că, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României este determinată într-o anumită ordine, avându-se în vedere, în primul rând, criteriul locului săvârşirii infracţiunii.

Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, aşa cum specifică prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, în cauză, în vederea determinării locului săvârşirii faptei, nu se poate proceda la o cercetare exegetică a substanţei mijloacelor de probă, acest fapt fiind nespecific etapei de cameră preliminară, când este permisă doar verificarea loialităţii şi legalităţii administrării probelor. S-a arătat că, în această situaţie, se impune luarea în considerare a obiectului acuzaţiei, astfel cum rezultă din descrierea formală dată acestuia de procuror prin actul de sesizare a instanţei.

Astfel, s-a arătat că, în partea expozitivă a rechizitoriului, cu ocazia prezentării pe scurt a situaţiei de fapt, cel puţin cu privire la cel de-al doilea act material ce intră în conţinutul infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se reţine faptul că inculpata, în calitate de funcţionar public, cu ajutorul complicelui "a transmis prin inculpatul B. în data de 26.02.2020 în Mun. Bucureşti, martorului C., administrator al SC E. SRL, firmă al cărui departament de producţie s-a desprins din aceasta şi a format F. SRL şi care a acţionat ca un reprezentant în fapt al acestei din urmă societăţi, prin raportare la cele două solicitări ilicite ale inculpatei, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B. o altă sumă de bani necuvenită, suplimentară celei de 10.000 de euro pe care martorul G. i-a dat-o în 20.12.2019, în procent de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL şi pe care inculpatul i-a precizat-o martorului ca fiind 2.380.000 de RON, din care să se scadă suma de 10.000 de euro deja primită anterior, în legătură cu:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii tuturor facturilor emise de F. SRL, activitate care avea în parte, legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei ca ordonator terţiar de credite, cu referire la ultima factură,

- recepţionarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei privind recepţia la terminarea lucrărilor şi a primit în urma acestei pretinderi, în Mun. Bucureşti, în data de 27.02.2020, prin inculpatul B., de la martorul C., suma de 120.000 de RON ce reprezenta echivalentul rotunjit al procentului de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL, din care s-a scăzut suma de 10.000 de euro primită anterior aferent primului act material, suma de 120.000 de RON fiind predată inculpatei în data de 28.02.2020 de complicele B. în incinta Spitalului D. din Mun. Baia Mare" .

S-a observat că, în mod similar, a procedat procurorul şi cu prilejul realizării încadrării juridice a faptei la filele x din rechizitoriu.

Astfel, s-a menţionat că procurorul a reţinut faptul că pretinderea sumei de 120.000 RON s-ar fi făcut prin mijlocirea complicelui, care a şi primit această sumă pentru a-i fi înmânată inculpatei, aspecte care s-au consumat, din punctul de vedere al acuzării, pe raza municipiului Bucureşti la datele de 26 februarie 2020, respectiv 27 februarie 2020.

În această situaţie, s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că este evident că actul de sesizare reţine fără echivoc faptul că cea mai mare parte din activitatea infracţională s-a consumat în municipiul Bucureşti.

Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară a susţinut că este lipsită de importanţă, din perspectiva stabilirii competenţei teritoriale în judecarea cauzei, împrejurarea că procurorul a reţinut faptul că remiterea ulterioară a sumei de bani către inculpată, s-ar fi făcut într-un alt loc, situat în circumscripţia teritorială a altei instanţe, respectiv în municipiul Baia Mare.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că Tribunalul Bucureşti a fost mai întâi sesizat fiind competent din punct de vedere teritorial să procedeze la judecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 ianuarie 2021, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 03 februarie 2021.

Examinând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Maramureş, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

În conformitate cu art. 41 C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Prin rechizitoriul din data de 29 aprilie. 2020, emis în Dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, a fost trimisă în judecată inculpata A., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, inculpata A., în calitate de funcţionar public, manager al Spitalului D. din municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş, începând cu data de 15.11.2019, cu ajutorul complicelui B., administrator al SC H. SRL, societate care a fost subcontractor al F. SRL, cu ocazia executării contractului nr. x/12.02.2019 încheiat între Spitalul D. din Mun. Baia Mare în calitate de achizitor şi F. SRL în calitate de executant, având ca obiect "proiectarea şi execuţia lucrărilor de amenajare bloc operator-sala de chirurgie cardiovasculară şi toracică şi spaţii adiacente din Spitalul D. Baia Mare", în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în perioada 05 noiembrie 2019 - 28 februarie 2020, în timpul derulării acestor raporturi contractuale:

1. a transmis prin inculpatul B., în perioada 05 noiembrie 2019 -prima jumătate a lunii decembrie 2019, martorului G., manager de proiect al executantului F. SRL, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B. suma de 10.000 de euro, care nu i se cuvenea inculpatei, în legătură cu:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii ultimei facturi emisă de F. SRL în data de 29.11.2019, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei A. ca ordonator terţiar de credite, cum era cazul semnării ordonanţării de plată,

- recepţionarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei A. privind recepţia la terminarea lucrărilor, şi a primit în urma acestei pretinderi, prin intermediul inculpatului B., în data de 20.12.2019, în incinta Spitalului D. din Municipiul Baia Mare, de la martorul G., manager de proiect al executantului F. SRL, suma de 10.000 de euro;

2. a transmis prin inculpatul B., în perioada jumătatea lunii ianuarie 2020 - prima jumătate a lunii februarie 2020, martorului G., manager de proiect al executantului F. SRL, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B., o altă sumă de bani, care nu i se cuvenea inculpatei, suplimentară celei de 10.000 de euro primită anterior, în legătură cu închiderea raporturilor contractuale prin recepţia la terminarea lucrărilor, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei;

- a transmis prin inculpatul B., în data de 26.02.2020 în Municipiul Bucureşti, martorului C., administrator al SC E. SRL, firmă al cărui departament de producţie s-a desprins din aceasta şi a format F. SRL şi care a acţionat ca un reprezentant în fapt al acestei din urmă societăţi, prin raportare la cele două solicitări ilicite ale inculpatei, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B. o altă sumă de bani necuvenită, suplimentară celei de 10.000 de euro pe care martorul G. i-a dat-o în 20.12.2019, în procent de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL şi pe care inculpatul i-a precizat-o martorului ca fiind 2.380.000 de RON, din care să se scadă suma de 10.000 de euro deja primită anterior, în legătură cu:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii tuturor facturilor emise de F. SRL, activitate care avea în parter, legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu alei inculpatei ca ordonator terţiar de credite, cu referire la ultima factură,

- recepţionarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei privind recepţia la terminarea lucrărilor, şi a primit în urma acestei pretinderi în Municipiul Bucureşti, în data de 27.02.2020, prin inculpatul B., de la martorul C., suma de 120.000 de RON ce reprezenta echivalentul rotunjit al procentului de 7% din valoarea fără TVA, a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL, din care s-a scăzut suma de 10.000 de euro primită anterior aferent primului act material, suma de 120.000 de RON fiind predată inculpatei în data de 28.02.2020 de complicele B., în incinta Spitalului D. din Mun. Baia Mare.

În raport de această situaţie de fapt, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpatei A., analizând situaţia de fapt numai din perspectiva elementelor necesare soluţionării conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă constată că acuzaţia adusă inculpatei constă în comiterea infracţiunii de luare de mită în variantele normative ale pretinderii şi primirii, pentru fiecare dintre cele două acte materiale în parte, care dau forma continuată a infracţiunii de luare de mită.

Astfel, se constată, din descrierea faptelor în actul de sesizare, că activitatea infracţională a inculpatei A. ar fi debutat în perioada 05 noiembrie 2019 - prima jumătate a lunii decembrie 2019, sub forma pretinderii prin intermediar şi primirii prin intermediar, în data de 20.12.2019, a sumei de 10.000 euro în municipiul Baia Mare (primul act material) şi ar fi continuat sub forma pretinderii, tot prin intermediar, în jumătatea lunii ianuarie 2020 - prima jumătate a lunii februarie 2020 şi la 26.02.2020, urmată de primirea, prin intermediar, a sumei de 120.000 de RON, în data de 28.02.2020, când s-a realizat un flagrant în incinta spitalului D. din municipiul Baia Mare (al doilea act material).

Ca atare, inculpata a fost acuzată că ar fi derulat o activitate infracţională de luare de mită atât prin activităţi de pretindere, cât şi prin activităţi de primire.

Din perspectivă teoretică, se menţionează că tentativa la luare de mită nu se sancţionează deoarece, în cazul acestei infracţiuni, legiuitorul a pus activităţi care constituie un început de executare pe acelaşi plan cu fapta în formă consumată (de exemplu, pretinderea, în raport cu primirea banilor sau foloaselor).

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale din perspectiva criteriului care a dat naştere conflictului negativ de competenţă, respectiv locul săvârşirii infracţiunii, se constată, în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., că trebuie stabilit locul unde inculpata A. ar fi desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Mai întâi, se precizează că acest din urmă criteriu pentru determinarea instanţei competente teritorial, al locului unde s-a produs urmarea infracţiunii, excede prezentei analize deoarece infracţiunea de luare de mită este o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat.

Prin prisma locului unde inculpata A. ar fi derulat presupusa activitate infracţională, se constată că, potrivit acuzării, inculpata s-a aflat la Baia Mare la momentul la care ar fi exercitat activitatea de pretindere cu titlu de mită a sumelor de bani, dar şi la momentul în care ar fi realizat activitatea de primire a banilor pretinşi ca mită (în cazul ambelor acte materiale ce formează infracţiunea continuată, potrivit acuzării).

Aşadar, inculpata ar fi realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită în formă continuată (atât pretindere, cât şi primire), în timp ce se afla la Baia Mare.

Sub aspectul analizat, al stabilirii instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, nu interesează decât acţiunile inculpatei care, potrivit procurorului, se circumscriu verbului regens ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită pentru care a fost trimisă în judecată.

Nu poate fi analizată în acest cadru procesual, ce rezultă din ivirea conflictului negativ de competenţă, activitatea infracţională a presupusului intermediar (complice) şi locul unde acesta ar fi desfăşurat activitatea infracţională, după cum nu interesează condiţiile necesare a fi întrunite pentru consumarea infracţiunii de luare de mită.

Esenţial pentru stabilirea instanţei competente teritorial este, după cum s-a menţionat în cele ce preced, că inculpata se afla la Baia Mare când se susţine, în acuzare, că a realizat acţiunile de pretindere şi primire (toate prin intermediar). Este fără relevanţă, în aceste condiţii, motivul arătat în rechizitoriu care a determinat organul de urmărire penală să sesizeze Tribunalul Bucureşti, respectiv că "infracţiunea s-a săvârşit în parte în Mun. Bucureşti, ca localitate unde s-a dat în 27.02.2020 suma necuvenită de 120.000 RON inculpatului B. pentru beneficiarul final A., respectiv ca localitate unde inculpatul B. a transmis anterior, în 26.02.2020, solicitarea inculpatei A. sub forma pretinderii unei sume de bani necuvenită".

În consecinţă, pentru stabilirea instanţei competente teritorial, în cauza în care a fost trimisă în judecată inculpata A., nu poate fi luat în considerarea ca şi criteriu pentru stabilirea instanţei competente teritorial, decât locul unde inculpata a desfăşurat presupusa activitate infracţională care i se impută (Baia Mare), independent de împrejurarea că ar fi pretins şi primit mită printr-un complice care ar fi acţionat în circumscripţia teritorială a altei instanţe (Tribunalul Bucureşti), deoarece judecata nu se poate mărgini decât la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei, aşa cum impun dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., iar prin Rechizitoriul nr. x/2020 din 19.04.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A..

În acest context, nu au incidenţă dispoziţiile art. 41 alin. (3) C. proc. pen. deoarece presupusa activitate infracţională a inculpatei A. nu se poate reţine că a fost realizată în circumscripţia mai multor instanţe, ci numai în cea care aparţine Tribunalului Maramureş, situaţie ce împiedică luarea în discuţie a prevederilor art. 41 alin. (4) C. proc. pen. privind sesizarea succesivă a două sau mai multe instanţe, deoarece Tribunalul Bucureşti nu poate fi reţinut ca instanţă competentă teritorial după niciunul dintre criteriile art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Tribunalului Maramureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Tribunalului Maramureş, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2021.

GGC - GV