Detention for European Arrest Warrant surrender: maintenance of measure after expiration and ineligibility for house arrest post-final execution judgment

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 6 din data de 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a menţinut măsura arestării în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A., luată prin Sentinţa penală nr. 105 din 18.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2020 (mandat de arestare în vederea predării nr. x din 18.12.2020), dar nu mai mult de 30 de zile.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 105/2020 pronunţată la data de 18.12.2020 în Dosarul nr. x/2020 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 15.10.2020 de autorităţile judiciare din Marea Britanie - Tribunalul Magistraţilor Luton, pe numele persoanei solicitate A., şi s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene şi nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 18.12.2020 până la 16.01.2021 ora 24.

S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea penală nr. 135 din 06.12.2020 în Dosarul nr. x/2020 (mandat de arestare provizorie nr. x/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 05.12.2020 ora 16:20 şi până la data de 18.12.2020.

În motivarea sentinţei a reţinut că pe numele cetăţeanului român A., la data de 15.10.2020, judecătorul de pace din Marea Britanie a emis un mandat de arestare preventivă, din cuprinsul mandatului rezultând că:

1. La data de 13.10.2018, în timp ce persoana vătămată a ieşit dintr-o casă, la ora 03:02 a.m., fiind surprinsă de camerele de luat vederi şi s-a deplasat la o staţie de autobuz din centrul oraşului Luton, persoana vătămată a fost observată de persoana solicitată care a agresat-o, lovind-o cu pumnul în faţă, iar apoi persoana solicitată a tras-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a violat-o. Ulterior, persoana solicitată a fugit de la faţa locului, victima fiind descoperită de un trecător care a anunţat organele de poliţie la ora 06:39 a.m.

2. La data de 02.11.2018, a doua persoana vătămată a raportat faptul că se afla în centrul oraşului Luton când persoana solicitată a abordat-o şi i-a cerut o ţigară. Persoana vătămată i-a dat o ţigară şi s-a îndepărtat. Persoana solicitată a urmărit-o pe victimă până când aceasta a intrat într-o parcare subterană, unde a lovit-o cu pumnul în faţă, i-a muşcat faţa, a lovit-o cu pumnul în stomac, după care persoana solicitată şi-a tras pantalonii în jos şi şi-a pus prezervativ. După aceea persoana solicitată a violat victima care plângea şi îi cererea autorului să se oprească. Persoana solicitată a încercat să o sărute pe victimă şi i-a muşcat din nou faţa, şi a încercat să îşi introducă degetele în vaginul victimei, după care a ejaculat pe picioarele şi haina victimei, iar apoi a fugit de la faţa locului.

Instanţa a constatat că mandatul european de arestare, emis în baza mandatului britanic de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate, conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că persoana solicitată prezentă în faţa instanţei, nu a invocat obiecţiuni cu privire la identitate, şi de asemenea, a primit o copie a mandatului european de arestare, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. S-a consemnat că persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa, iar în temeiul art. 104 alin. (3) din aceeaşi lege, aceasta a fost informată cu privire la efectele regulii specialităţii, arătând că nu înţelege să renunţe la acest beneficiu.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminată şi în legislaţia română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări a faptei care dă loc la predare. Instanţa a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004. A fost emis mandatul de arestare în vederea predării nr. x din 18.12.2020.

Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 31.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins contestaţia formulată de persoana solicitată

La data de 14.01.2021, prin adresa nr. x, înregistrată sub nr. dosar x/2021, Biroul Naţional Sirene a comunicat solicitarea Biroului Sirene Marea Britanie de a se lua măsurile necesare în vederea prelungirii termenului de predare a persoanei solicitate cu 4 săptămâni de la data de 16.01.2021, intenţionându-se preluarea acesteia cu o altă companie aeriană, dar cu tranzit pe teritoriul Olandei, fiind în imposibilitatea preluării persoanei urmărite la data de 15.01.2021 aşa cum s-a stabilit iniţial, având în vedere restricţiile comunicate de compania aeriană, care nu acceptă persoane escortate la bord.

Curtea a constatat că de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate A. şi luarea măsurii arestării în vederea predării au trecut 28 zile, mandatul de arestare emis fiind valabil pentru încă 2 zile.

Având în vedere adresa emisă de Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, precum şi faptul că durata de timp scursă de la luarea acestei măsuri până la momentul actual este redusă, că nu a intervenit nicio împrejurare care să determine o schimbare sau încetare a temeiurilor avute în vedere la luarea ei, prima instanţă a menţinut măsura preventivă.

Totodată, Curtea a avut în vedere, la menţinerea acesteia şi faptul că faţă de persoana solicitată prin Sentinţa penală nr. 89/2015 a Judecătoriei Orăştie s-a luat măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol în formă calificată asupra unui minor şi a unei infracţiuni de furt calificat, fiind eliberat la termen la data de 17.06.2017, după care a fost condamnată, prin Sentinţa penală nr. 13/2020 a Judecătoriei Orăştie, la pedeapsa amenzii pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită împreună cu cel puţin alte două persoane şi împreună cu un minor.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a formulat contestaţie, solicitând, în esenţă, înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia declarată de persoana solicitată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentinţa penală nr. 105/2020 pronunţată la data de 18.12.2020, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 15.10.2020 de autorităţile judiciare din Marea Britanie - Tribunalul Magistraţilor Luton, pe numele persoanei solicitate A., s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare engleze, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii, iar în baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 18.12.2020 până la 16.01.2021.

Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 882 pronunţată la data de 31.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins contestaţia formulată de persoana solicitată.

Se reţine că la data de 14.01.2021, prin adresa nr. x, Biroul Naţional Sirene a comunicat solicitarea autorităţilor judiciare engleze de luare a măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului faţă de persoana solicitată, cu 4 săptămâni începând cu data de 16.01.2021, intenţionându-se preluarea acesteia cu o altă companie aeriană, dar cu tranzit pe teritoriul Olandei, fiind în imposibilitatea preluării persoanei urmărite la data de 15.01.2021 aşa cum s-a stabilit iniţial, având în vedere restricţiile comunicate de compania aeriană, care nu acceptă persoane escortate la bord.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 şi a menţinut măsura arestării în vederea predării, luată faţă de persoana solicitată A., imposibilitatea predării fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate.

Având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respective 18.12.2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile, iar durata totală a detenţiei persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv.

Faţă de natura faptelor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate (infracţiuni de viol), precum şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte apreciază că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.

Măsura arestării provizorii este utilă şi necesară punerii în executare a solicitării statului emitent.

În acest sens, se notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 15 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 15 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.

GGC - ED