Prosecutor's cassation appeal admitted; rape conviction quashed only for omitted mandatory complementary penalty and remanded for re-sentencing

Deliberând, asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5 din 24 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Blaj în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi la art. 83 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2), lit. b) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei (...) sau în cadrul Primăriei municipiului Sighişoara pe o perioadă de 40 de zile.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probaţiune Mureş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. cu privire la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei în caz de nerespectare cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere şi de săvârşire de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 20 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. (cu domiciliul în jud. Alba) şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând în rest pretenţiile părţii civile.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 320 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia (cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba) şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul să achite părţii civile suma de 561,82 RON, reprezentând cheltuielile generate de spitalizarea persoanei vătămate.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a dispus avansarea onorariului parţial, în sumă de 100 de RON, pentru stadiul procesual de cameră preliminară pentru avocatul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată (avocat D.).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B. suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel partea civilă B., prin reprezentant legal C..

Prin Decizia penală nr. 492 din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost admis apelul declarat de partea civilă minoră B. - prin reprezentant legal C. împotriva Sentinţei penale nr. 5/2020, pronunţată la 24.02.2020, în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Blaj.

A fost desfiinţată sentinţa anterior menţionată sub aspectul soluţiei pronunţată pe latura penală şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În temeiul art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria comunei (...) sau Parohia Ortodoxă (...) o perioadă de 60 zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., respectiv: dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege sau săvârşeşte noi infracţiuni, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 250 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din 29 octombrie 2020, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia.

Examinând hotărârea atacată, în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat, pentru considerentele următoare:

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie menţionat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia a invocat, în esenţă, că prin condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen., fără aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - o) C. pen., instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Având în vedere natura şi gravitatea faptei, circumstanţele în care s-a comis infracţiunea, vârsta inculpatului, precum şi lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 1 an şi a pedepsei accesorii a interzicerii aceloraşi drepturi, aceasta urmând a fi executată potrivit prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen., în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa (principală ori complementară) stabilită şi aplicată este nelegală.

În cauză, prin Decizia penală nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul declarat de partea civilă B. - prin reprezentant legal C., s-a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul laturii penale, iar în urma rejudecării s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen., frecventarea de către acesta a unui program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate şi obligarea la prestarea a 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei (...) sau Parohiei comunei (...).

Infracţiunea de viol, în forma agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen., este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Conform prevederilor art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) C. pen., pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsa complementară.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În acest context, Înalta Curte constată că, pedeapsa aplicată de instanţa de apel inculpatului A. este nelegală, având în vedere omisiunea aplicării, pe lângă pedeapsa principală, a unei pedepsei complementare, care era obligatorie, potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., în raport de infracţiunea pentru a fost condamnat inculpatul.

Nelegalitatea hotărârii cu privire la omisiunea aplicării unei pedepse complementare inculpatului A. de către instanţa de apel nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru considerentele expuse, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A.

Se va casa, în parte, decizia atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 492 din 30 iulie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A..

Casează, în parte, decizia atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.

GGC - GV