Supreme Court bars appellate review of pre-trial procedural legality under res judicata of preliminary trial order

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 121 din 21 iunie 2019 a Tribunalului Bihor, s-au dispus următoarele

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., (...), la o pedeapsă de doi ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de trei ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de trei ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de doi ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de doi ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor complementare, în baza art. 67 alin. (2) C. pen., fiind aplicată faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat faţă de inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reţinerea de 24 de ore din data de 27 februarie 2018, arestarea preventivă din data de 27 februarie 2018 la data de 26 noiembrie 2018 (când s-a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu) şi arestul la domiciliu din data de 26 noiembrie 2018 la zi.

(...)

II. În baza art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B., (...) la o pedeapsă de 2 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de trei ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul B. se află sub măsura controlului judiciar din data de 4 iunie 2018.

S-a respins cererea formulată de inculpatul B. de modificarea programului de supraveghere întocmit de organele de poliţie în cadrul măsurii controlului judiciar dispus faţă de inculpat.

(...)

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere că, prin Rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor la data de 21 mai 2018 sub număr de Dosar x/2018, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) şi de introducerea în ţară de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

- B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată).

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, fără drept, a procurat, transportat, deţinut şi depozitat, iar ulterior, la data de 26 februarie 2018, urmare a ajutorului dat de inculpatul B., a pus în vânzare cantitatea de aproximativ 4.760 gr. cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată).

S-a mai reţinut în actul de sesizare, că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, a participat împreună cu numitul C., care lucrează şi locuieşte temporar în Spania, la expedierea şi introducerea în ţară la data de 21 februarie 2018, fără drept, prin 3 intermediul unui colet expediat din Spania în România, a cantităţii de 4760 gr. cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată).

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B. în cursul lunii februarie 2018, l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare la data de 26 februarie 2018, cantitatea de 4.760 grame cannabis (marijuana), înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată).

Situaţia de fapt a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale şi până la data deschiderii procedurii de cameră preliminară, respectiv: procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza Ordonanţei provizorii nr. 14 din data de 26 februarie 2018, procesul-verbal de constatare în flagrant a infracţiunii, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică cu privire la substanţele ridicate, declaraţiile martorului D., procesul-verbal de consemnare a susţinerilor orale ale numitei E., declaraţia martorului ameninţat F., declaraţia martorului ameninţat G., propriile declaraţii ale inculpatului A.

(...)

După sesizarea Tribunalului Bihor, secţia penală, s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor obiectul procedurii de cameră preliminară, precum şi posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar inculpatul B. a formulat cereri şi excepţii în cauză.

Prin Încheierea penală nr. 110/Î/CP/2018 din 27 iunie 2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B. şi, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x din data de 19 mai 2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, privind pe inculpaţii A. şi B., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii cauzei.

Ca urmare a rămânerii definitive a încheierii de începere a judecăţii, instanţa a stabilit primul termen de judecată la data de 11 iunie 2018.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2019, instanţa a adus la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. cu raportare la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind judecata în procedura abreviată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

După aducerea la cunoştinţă a dreptului de a nu da niciun fel de declaraţii, precum şi faptul că tot ceea ce declară ar putea fi folosit şi împotriva sa, inculpatul A., în prezenţa apărătorului ales, a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii abreviate prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, fiind de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Având în vedere poziţia procesuală adoptată de inculpatul A., raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa a încuviinţat în privinţa acestui inculpat solicitarea de judecare a prezentei cauze în temeiul procedurii de judecată bazate pe recunoaşterea învinuirii.

Inculpatul B., în prezenţa apărătorului ales, a declarat că nu recunoaşte fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând administrarea de probe.

Ca atare, instanţa de fond a avut în vedere că, prin ordonanţa din data de 23 februarie 2018 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a sesizării lucrătorilor de politie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi cu privire la faptul că, în municipiul Brăila este cunoscut că o persoană identificată sub numele de "H.", ce are preocupări pe linia traficului şi consumului de droguri de risc, urma să se aprovizioneze cu o importantă cantitate de droguri de risc de la o persoană neidentificată din zona punctului de frontieră Borş, judeţul Bihor, cantitate expediată din Spania de o persoană neidentificată în data de 23 februarie 3018.

Prin Ordonanţa din data de 26 februarie 2018 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus extinderea urmăririi penale în prezenta cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată).

În vederea identificării tuturor membrilor reţelei şi a probării activităţii infracţionale desfăşurate, precum şi a cunoaşterii împrejurărilor şi tuturor datelor necesare pentru soluţionarea cauzei, prin Ordonanţa 6/IA/2018 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, din data de 23 februarie 2018, s-a dispus introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu numele de I., dar şi doi colaboratori cu numele conspirativ F. şi G., care au fost autorizaţi să se întâlnească cu persoana neidentificată din mun. Oradea în vederea efectuării unei tranzacţii cu droguri de risc (marijuana).

S-a constatat că la începutul lunii februarie 2018, inculpatul A. a fost contactat telefonic de către făptuitorul C., (ambii aflându-se pe teritoriul Spaniei, în localităţi diferite dar la o distanţă de cca. 10 km), fiind întrebat de acesta din urmă dacă ar cunoaşte pe cineva care doreşte să cumpere marijuana.

După prima discuţie telefonică dintre cei doi, inculpatul A. s-a întâlnit cu C., care i-a comunicat faptul că a găsit un colet ce trebuia livrat din Spania în România. Întrucât avea pe acel colet doar un număr de telefon, fiind curios să vadă ce se află în interiorul acestuia, C. l-a desfăcut, găsind pungi cu marijuana (cannabis), ambalate în pungi de plastic vidate.

Cei doi au hotărât de comun acord să expedieze cantitatea de droguri găsită, în România, astfel că, în una din zilele ce au urmat, inculpatul A. s-a întâlnit cu C. la punctul de lucru din Castellon, J., unde îşi desfăşura activitatea de coletărie, ocazie cu care i-a prezentat inculpatului A. conţinutul coletului respectiv, în care erau ambalate în mai multe pungi de plastic vidate şi împreună cu făptuitorul C., inculpatul A. a cântărit pungile respective, rezultând o cantitate de aproximativ 6 kg marijuana (cannabis).

Pentru a fi expediată această cantitate de droguri şi pentru a îngreuna identificarea adevăraţilor expeditori, inculpatul A. a folosit cartea de identitate a numitului K., pe care o ţinea până la momentul la care acesta din urmă îi restituia în bani contravaloarea unor bunuri pe care K. le-ar fi sustras în cursul anilor 2011 de la soţia inculpatului A., numita L.

Tot pentru a îngreuna o eventuală identificare de către organele judiciare, inculpatul A. şi C. au hotărât ca destinatar al coletului să fie D., din jud. Bihor, prieten al inculpatul A.

În aceste împrejurări cei doi au expediat coletul conţinând cantitatea de droguri menţionată anterior, având ca expeditor pe K. şi ca destinatar pe martorul D., prin SC M. SRL Braşov.

Din relaţiile furnizate de SC M. SRL Braşov, rezultă că C. ar fi preluat la data de 18 februarie 2018, un colet de 7,5 kg de la K. (în fapt nefiind vorba de această persoană) de la punctul de lucru din Spania, având ca destinatar pe D.

Inculpatul A., din momentul în care a luat la cunoştinţă şi a văzut cantitatea de cannabis găsită de C., a întreprins demersurile necesare pentru a găsi un cumpărător al drogurilor pe teritoriul României, valoarea unui gram de cannabis în România fiind superioară valorii de piaţă de pe teritoriul Spaniei (aproximativ 70 RON/gram cannabis).

În acest sens, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B., pe care-l cunoştea de mai mult timp, ambii fiind din cartierul N. din Oradea, acesta din urmă fiind stabilit în momentul de faţă în Germania.

Cei doi inculpaţi au purtat mai multe discuţii pe aplicaţia O., inculpatul A. aducându-i la cunoştinţă faptul că are de vânzare cantitatea de 6 kg de marijuana şi că vrea ca inculpatul B. să îi găsească un cumpărător.

În urma discuţiilor purtate între cei doi, inculpatul B. a fost cel care a stabilit suma finală pentru 1 kg de marijuana la suma de 5.500 euro/kg, iar în total pentru cele 6 kg de droguri, inculpatul A. urma să primească suma de 33.000 euro.

Pentru intermedierea vânzării drogurilor, inculpatul B. urma să primească de la inculpatul A., conform înţelegerii, suma de 4.000 euro după vânzarea drogurilor. În acest sens, inculpatul B. transmiţându-i inculpatului A. numărul de telefon al celui ce urma să cumpere cantitatea de droguri, respectiv numărul x.

Pe acest număr de telefon colaboratorul "F." a fost contactat ulterior de inculpatul A., acesta din urmă folosind postul telefonic cu numărul x. În timpul discuţiilor telefonice, inclusiv video, prin aplicaţia O. purtate între inculpatul B. şi colaboratorul "F.", discuţii ce au privit preţul vânzării drogurilor, a fost prezent şi colaboratorul "G.", preţul fiind indicat de inculpatul B. pe o bucată de hârtie/carton.

În urma negocierilor purtate între inculpatul B. şi colaboratorul "F.", cei doi au stabilit preţul de 5.000 euro/kg droguri, inculpatul B. fiind cel care i-a transmis colaboratorului "F." numerele de telefon ale persoanei cu care trebuia să se întâlnească în mun. Oradea şi de la care urma să cumpere cantitatea de droguri şi anume: tel. x (număr de Spania) şi tel. x, în fapt fiind posturile telefonice utilizate de către inculpatul A.

După ce coletul cu cannabis a fost expediat din Spania la data de 18 februarie 2018 în împrejurările menţionate anterior, potrivit fişei de colet pusă la dispoziţie de P. această firmă a preluat coletul la data de 21 februarie 2018 de la SC M. SRL Braşov din jud. Braşov, având ca destinatar pe D., din localitatea Sânnicolau Român, Oradea, cu număr de contact x. Conform fişei de expediere pusă la dispoziţie de P., coletul a fost predat către destinatar, în fapt martorul D., la data de 23 februarie 2018.

După ce coletul a fost expediat din Spania, inculpatul A. a plecat din Spania către România. La graniţa dintre Spania şi Franţa, autorităţile vamale franceze i-au găsit şi ridicat actele de identitate ce le avea asupra sa, acte ce aparţineau lui K., paşaportul fiind trimis ulterior de către Ambasada română din Paris la data de 14 martie 2018.

Inculpatul A. a ajuns în România anterior zilei de 23 februarie 2018, zi în care coletul cu cannabis a fost primit de către martorul D. prin firma de coletărie P.

Întrucât anterior momentului primirii acestui colet de către martorul D., inculpatul A. l-a înştiinţat pe acesta că va primi un colet pe care el i l-a trimis din greşeală şi care de fapt îi aparţine, martorul D. după ce a primit coletul în ziua de 23 februarie 2018 conform indicaţiilor date de inculpatul A., în cursul aceleaşi zile, a dus coletul la locuinţa numitei E., sora inculpatului A., unde a fost aşteptat de inculpatul A.

La data de 23 februarie 2018, colaboratorul "F." a fost contactat telefonic prin aceeaşi modalitate de comunicare - aplicaţia O., de către inculpatul B., spunându-i că amicul său care deţine drogurile în Oradea, în fapt inculpatul A. a fost de acord cu suma de 5.000 euro/kg şi că trebuie să se deplaseze în municipiul Oradea pentru a le cumpăra.

Totodată, inculpatul B. i-a comunicat că pentru această tranzacţie urma să îi lase suma de 3.000 euro unui cumnat de-al său sau altă cunoştinţă de-a sa aflată în ţară pe care i-o va indica ulterior. Inculpatul B. i-a comunicat colaboratorul "F." că îi va transmite numărul său de telefon persoanei cu care trebuia să se întâlnească în Oradea.

Ulterior acestei discuţii colaboratorul "F." a fost contactat pe telefonul său (post telefonic cu numărul x), pe aplicaţia O. de către o persoană, iniţial de pe un telefon cu număr de Spania - x, iar ulterior de pe un număr de România - x, în fapt fiind vorba de posturile telefonice folosite de inculpatul A.

Colaboratorul "F." a stabilit cu inculpatul A. că este persoana căreia inculpatul B. i-a dat numărul său de telefon să se deplaseze în municipiul Oradea pentru a-i vinde drogurile.

În aceste împrejurări s-a organizat deplasarea în municipiul Oradea a organelor de urmărire penală precum şi a investigatorului sub acoperire sub pseudonimul "I." şi a celor doi colaboratori ai acestuia "F." şi "G." în vederea realizării acţiunii de flagrant pentru data de 26 februarie 2018, emiţându-se autorizaţia provizorie cu numărul x/2018, de interceptare şi localizare a postului telefonic cu numărul de apel x, aparţinând inculpatul A.

Până la organizarea flagrantului, în zilele de 25 şi 26 februarie 2018, inculpatul A. a ţinut legătura telefonic de pe telefonul său cu numărul - x cu colaboratorul "F." la numărul x, pe timpul deplasării dinspre Galaţi spre Oradea şi după ce a ajuns pe raza municipiului Oradea stabilindu-se locul de întâlnire pentru efectuarea tranzacţiei, respectiv parcarea magazinului Q. situată pe Bulevardul x, din mun. Oradea.

La locaţia precizată mai sus şi-a făcut apariţia investigatorul sub acoperire "I." şi cei doi colaboratori ai acestuia "F." şi "G.". După ce s-a intrat în dispozitivul de flagrant, la ora 10:46:46, (26 februarie 2018) colaboratorul "F." aflat la postul telefonic x, l-a contactat pe inculpatul A. aflat la postul telefonic cu numărul x, stabilind să se întâlnească în faţă la Q. După această discuţie telefonică, colaboratorul "F." a traversat bulevardul x către blocul D 128, bloc situat vis - a vis de parcarea magazinului Q., unde s-a întâlnit cu inculpatul A., care l-a condus în blocul D 128, apt. 27, apartamentul fiind proprietatea lui E. - sora inculpatului A. şi de la care acesta avea cheile. În apartamentul respectiv se afla şi martorul D. pe care inculpatul A. îl chemase în acea zi la locuinţa surorii sale, să îl ajute să ducă geanta în care urma să fie puse pungile cu cannabis.

După ce a intrat în apartament, colaboratorul "F." împreună cu inculpatul A. au cântărit pungile cu cannabis pe care le-au încărcat într-o geantă, rezultând cantitatea de aproximativ 6 kilograme, operaţiune la care nu a fost prezent însă şi martorul D.

După ce pungile cu cannabis au fost puse în geantă, inculpatul A. i-a dat geanta martorului D. şi împreună cu colaboratorul "F.", au plecat din apartament mergând toţi trei în parcarea magazinului Q., unde îi aştepta colaboratorul "G." şi unde trebuia făcută tranzacţia.

În momentul în care colaboratorul "G." i-a prezentat inculpatului A. suma de 35.000 euro pe care o avea asupra lui pentru achiziţionarea drogurilor, s-a procedat la imobilizarea martorului D. şi a inculpatului A., ocazie cu care s-a stabilit identitatea acestora. În acest sens este şi procesul-verbal de flagrant (filele x, planşă fotografică 21 - 22), potrivit căruia în geanta de culoare albastră ce are logo-ul x, au fost identificate un număr de 52 de punguliţe din material plastic transparent cu un conţinut vegetal mărunţit cu aspect de muguri.

În cauză a fost efectuat şi un Raport de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică nr. x din 28 februarie 2018, din concluziile căruia rezultă că substanţa procurată de colaboratorii "F., şi "G., a fost constituită din cantitatea de 4,76 kilograme în care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC). Tetrahidrocannabinol (THC) este o substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, care este înscris ca drog de risc şi face parte din Tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000 (republicată) (raport de constatare, file x).

După efectuarea analizelor de laborator a rămas cantitatea de 4,74 kg Cannabis, cantitate ce a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte în cadrul I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, Serviciul Evidenţă Operativă, cu dovada seria x nr. x

Fiind ascultat, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul B. a declarat că nu se consideră vinovat de fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, precizând că "Este adevărat că în cursul lunii februarie 2018, inculpatul A. a luat legătura telefonic cu mine, plângându-se de faptul că îi pare rău că a plecat din Germania, în Spania şi că nu are posibilităţi materiale. Precizez că am fost sunat în repetate rânduri de acesta, inclusiv în luna ianuarie a anului 2018.

De asemenea menţionez că acesta m-a întrebat dacă mai ţin legătura cu acel băiat R. de la Brăila, cu care eu colaborasem, circa doi ani de zile, în sensul că-i vindeam anvelope, motoare. Iniţial, i-am comunicat inculpatului A., că nu mai ţin legătura cu R., însă ulterior, prin intermediul numitului S., am aflat telefonul dl. R. Eu am luat legătura telefonic cu dl. R., căruia i-a comunicat faptul că un prieten de-al meu din Spania, inculpatul A., doreşte să ia legătura cu el pentru anvelope şi ceva maşini. Am primit acordul acestuia.

I-am comunicat aceste aspecte lui A., căruia i-am numărul de telefon al dl. R. Este adevărat că eu i-am pus în legătură pe cei doi, este adevărat că am discutat despre anvelope şi maşini dar niciodată despre un preţ fix. Eu ştiam că A. urma să vină în România, pentru a discuta cu R. în legătură cu afacerea de comerţ privind maşini şi anvelope. Precizez că şi eu am avut o discuţie cu R. în ceea ce priveşte nişte anvelope private de marca x, cu tot cu genţi. În ceea ce priveşte suma de 4.000 sau 3.000 de euro, nu mai ştiu exact, pe care am solicitat-o de la inculpatul A., menţionez că provenea dintr-o datorie mai veche, de circa 800 sau 1.000 de euro şi diferenţa era din anvelopele mele şi îmi dădea el ceva în plus din tranzacţie.

Eu nu am solicitat explicit inculpatului A., să-mi dea banii pe anvelope, ci aceştia puteau fi daţi, ori de A., ori de R. 8 T. este fosta soţie şi U. este fratele fostei soţii. Menţionez că eu i-am solicitat inculpatului A., şi dl. R., să-mi ducă banii la fosta soţie, cumnatul meu sau la copilul meu. Nu am discutat niciodată cu inculpatul A. despre existenţa sau vânzarea unui pachet de droguri. De la inculpatul A., la telefon, am înţeles că avea de vânzare, maşini şi anvelope. E vorba de maşini marca x, y şi z. Nu ştiu ce vechime aveau acele maşini, însă anvelopele erau uzate şi nu cunosc dimensiunile acelor anvelope.

Încă o dată menţionez că eu nu am negociat nimic, ci doar am discutat cu privire la stabilirea unui preţ bun"

În contradicţie cu afirmaţiile inculpatului B., s-a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei de judecată este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, susţinerile inculpatului B., în sensul că discuţiile purtate cu inculpatul A. şi ulterior cu martorul ameninţat F. ar fi fost pentru piese auto, maşini sau anvelope, nu sunt credibile, ipoteza existenţei unor astfel de tranzacţii neavând niciun suport probator.

Toate aceste elemente converg spre concluzia că inculpatul B. a reflectat cu privire la comiterea infracţiunii, şi, în egală măsură, exteriorizează fără dubiu rezoluţia infracţională, constând în aceea de a intermedia o tranzacţie având ca obiect cantitatea mare de droguri, respectiv 4,76 kg de marijuana, derulată de inculpatul A., în scopul obţinerii unei sume de bani.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului A., care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză D., E., S. cu declaraţiile martorilor ameninţat G., F., I., cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza Ordonanţei provizorii nr. 14 din data de 26 februarie 2018, procesul-verbal de constatare în flagrant a infracţiunii, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică cu privire la substanţele ridicate.

Astfel, din declaraţia inculpatului A., luată în data de 25 septembrie 2019, acesta a precizat că:

"acele droguri au fost găsite de naşul meu care locuieşte şi lucrează în Spania, respectiv C. Eu ştiam ce conţin acele pachete, respectiv droguri, bănuiam că ar fi vorba de marijuana. Eu i-am dus dl. C., un buletin pe care-l aveam la mine, buletin ce aparţinea dl. K., cu intenţia de a nu fi descoperit cine trimite pachetul de droguri în România. Întrucât nu aveam cunoştinţe sau prieteni, deoarece locuiam în străinătate, eu am luat legătura telefonic cu inculpatul B., căruia i-am comunicat că avem nişte droguri sau marijuana, nu îmi mai aduc aminte exact care din cele două denumiri le-am pronunţat.

Motivul a fost acela de a căuta potenţiali cumpărători. B. mi-a comunicat că se va interesa şi că îmi va da răspuns în câteva zile. Eu cu dl. B. am discutat doar cu privire la acel pachet de droguri. După câteva zile după ce am luat legătura cu B., acesta mi-a comunicat că a găsit client. Cu acea ocazie, eu i-am precizat că (eu şi naşul meu C.) ne-am gândit la suma de 9.000 de euro/kg de droguri, acesta menţionând că este de acord, după ce anterior luase legătura cu cel care urma să cumpere drogurile. Categoric, inculpatul B. a ştiut de la început că este vorba de droguri sau marijuana, din moment ce avea şi el partea lui, respectiv 3.000 de euro, sumă stabilită de comun acord, de amândoi.

Ulterior naşul meu a trimis pachetul de droguri în România, la expeditor figurând K., iar destinatar D., nici acesta neavând cunoştinţă despre conţinutul pachetului trimis. Ulterior l-am sunat pe D. şi i-am comunicat că din greşeală i-am remis un pachet care, aparţinea mamei mele, astfel că m-am întors în România şi am luat acel pachet de la D. 9 Pachetul l-am dus la locuinţa surorii mele, a cărei cheie o aveam şi ulterior am luat legătura telefonic cu o persoană din Brăila care se numea R., din câte ştiu şi numărul de telefon al acestuia l-am obţinut de la inculpatul B.

Menţionez că anterior, acel cumpărător din Brăila a transmis dl. B. că nu este de acord cu suma de 9.000 de euro/kg, însă precizez că suma finală de 5.000 de euro/kg de droguri a fost negociată de inculpatul B. cu acel cumpărător din Brăila. Precizez că în fiecare zi am discutat cu inculpatul B. despre vânzarea acelor droguri. Discuţiile purtate cu inculpatul B. au fost atât prin aplicaţia O. dar şi telefonic. În aceste discuţiile purtate cu inculpatul B. nu am folosit cuvântul drog, pachet, marijuana, ci vorbeam de maşini x.

Sigur că am vorbit şi despre sumă, întrucât numai telefonic şi pe O. am discutat. Menţionez că i-am adus la cunoştinţă inculpatului B., explicit, la momentul la care am discutat iniţial, pe O. că este vorba de droguri. A fost şi când am scris şi preţul pe care i l-am arătat acestuia pe cameră, pentru a nu pronunţa acest lucru. Nu ţin minte exact dacă pe O. sau pe telefon i-am spus inculpatului B. despre droguri. Aşa cum am spus mai devreme, în discuţiile ulterioare cu inculpatul B. am discutat despre maşini x. Nu mai ştiu exact cum s-a ajuns la această înţelegere între noi, de a pomenii maşini x în momentul în care discutam despre droguri.

Nu ţin minte să fi discutat despre cauciucuri sau roţi de rezervă. Eu eram cel care trebuia să-i duc fostei soţii a inculpatului B., partea ce-i revenea din vânzarea drogurilor respectiv 3.000 de euro. Menţionez că fosta soţie a inculpatului nu ştia nimic despre acest lucru. Declaraţia mea a fost cea în care am spus adevărul şi am făcut totodată şi denunţul cu privire la inculpatul B., menţionându-mi-se totodată disp.art. 15 din Legea nr. 143/2000, cu privire la reducere. Eu am dat mai multe declaraţii care corespund adevărului."

Totodată, din declaraţia martorului D. - rezultă faptul că, în ziua de 23 februarie 2018, inculpatul A. (pe care îl cunoaşte de aproximativ 30 de ani, acesta lucrând ca şofer şi obişnuind să-i trimită colete conţinând haine), l-a anunţat că trebuie să ridice un colet pe care i-l trimisese prin firma de curierat P., aşa cum procedaseră şi anterior. Întrucât, ulterior inculpatul A. i-a menţionat că se produsese o confuzie, coletul respectiv fiind, destinat chiar inculpatului, martorul i-a predat coletul inculpatului, la apartamentul surorii acestuia, numita E., iar în ziua de 26 februarie 2018 a fost din nou contactat de acesta, cu rugămintea de a-l ajuta să predea o geantă voluminoasă unei persoane neindicate, în parcarea magazinului "Q.", situată pe Bulevardul x din municipiul Oradea, împrejurări în care a avut loc acţiunea de prindere în flagrant a inculpatului, constatându-se că în geanta sus-menţionată se găsea o cantitate importantă de cannabis. Totodată martorul a declarat că de la inculpatul A. a aflat că inculpatul B. i-a făcut legătura cu persoana din Brăila căreia trebuia să-i înmâneze pachetul în parcarea de la V.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată I. rezultă că îi cunoaşte pe inculpaţii din prezenta cauză, respectiv pe B. şi A., prin intermediul unui prieten G.

"Îi identific pe cei doi inculpaţi prezenţi astăzi în sala de judecată şi precizez că m-am întâlnit cu inc. A. Personal, iar pe inc. B. l-am văzut într-o fotografie care ilustra o discuţie purtată între B. şi F., fotografia fiindu-mi prezentată de prietenul meu G. Nu cunosc cu ce se ocupă inculpaţii, dar ştiu faptul că F., într-o discuţie purtată prin intermediul aplicaţiei x, cu inc. B., acesta din urmă, respectiv B., i-a solicitat să găsească o persoană interesată în achiziţionarea unor droguri. Nu am auzit să se precizeze cuvântul "droguri" dar din discuţie am înţeles că era vorba de cantitatea de 6 kg, iar preţul era de 9.000 euro/kilogram.

Ulterior, F. i-a spus că este prea mult şi a zis că îi dă suma de 5.000 euro pentru un kilogram, de marijuana, aşa mi-a spus 10 mie F., eu nu am participat la această discuţie, toate aceste aspecte le cunosc din relatarea numitului F. Ulterior, F. împreună cu G., au stabilit să se întâlnească într-o parcare la magazinul Q. din Oradea, unde urma să se întâlnească cu o persoană care, în schimbul banilor, trebuia să le dea cantitatea de droguri precizată în discuţia purtată între B. şi F. pe aplicaţia O. Am participat şi eu la această întâlnire din parcarea de la magazinul Q. undeva spre ieşirea din oraş (menţionez că eu nu sunt din Oradea şi nu cunosc oraşul), când s-a făcut tranzacţia cu geanta în care, ulterior, au fost găsite droguri de către poliţie, tranzacţia a avut loc în parcarea mag. Q.

Eu am rămas tot timpul în acea parcare şi am supravegheat zona. Precizez că F., împreună cu G. erau împreună într-o maşină în parcare, de ei s-a apropiat o persoană cu părul cărunt, pe care am putut-o identifica în imagine ca fiind inc. A. Nu ştiu ce au discutat aceştia, întrucât nu eram lângă ei. Ulterior, A. s-a retras şi a revenit împreună cu o persoană mai învârstă care avea în mână o geantă de culoare neagră, destul de voluminoasă. După ce au fost opriţi de către organele de poliţie, am observat că în acea geantă erau mai multe pungi ce conţineau o substanţă vegetală şi ulterior am aflat că este vorba despre marijuana.

Nu am cunoştinţă despre cum a ajuns acea geantă la persoana care a venit însoţită de inc. A., dar ştiu de la F. că din discuţiile avute cu B. pe aplicaţia O., urma să se întâlnească cu o persoană din Oradea căreia trebuia să îi înmâneze suma de 35.000 euro pentru cantitatea de 6 kg marijuana. Iniţial, persoana cu care F. trebuia să se întâlnească nu a dorit să se întâlnească în public, ci a precizat că vrea să se întâlnească într-un apartament. Ulterior, aceştia au stabilit ca întâlnirea să se realizeze în faţa magazinului Q.

Eu nu am fost prezent când F. sau G. au discutat cu B., eu doar am fost prezent în Oradea, când s-au purtat discuţiile cu domnul din Oradea cu care s-au întâlnit."

Din declaraţia martorului ameninţat F., luată în faza de urmărire penală şi cu privire la care instanţa a făcut aplicarea disp. art. 383 alin. (4) C. proc. pen., rezultă faptul că, în jurul datei de 15 februarie 2018, a intrat în legătură, prin intermediul aplicaţiei O., cu inculpatul B., aflat pe teritoriul Germaniei, care l-a întrebat dacă cunoaşte persoane interesate să achiziţioneze o cantitate de 6 kg de marijuana sau dacă doreşte să le cumpere personal, solicitându-i un preţ de 9.000 de euro per kg. Martorul ameninţat a considerat acest preţ prea mare, împrejurări în care inculpatul B. i-a comunicat că va lua legătura cu cel care deţine drogurile pentru a scădea din preţ, lucru ce s-a întâmplat, ulterior, în jurul datei de 23 februarie 2018, inculpatul comunicându-i martorului ameninţat un preţ de 5.000 de euro per kg, plus un comision de 3.000 de euro, pe care urma să-l plătească unei cunoştinţe din ţară a inculpatului. Totodată, inculpatul B. i-a comunicat martorului ameninţat că va fi contactat de persoana care deţine drogurile pentru a stabili detaliile tranzacţiei, lucru ce s-a întâmplat ulterior, tot prin intermediul aplicaţiei O., martorul ameninţat fiind contactat de pe un număr de România şi stabilind cu persoana respectivă să se întâlnească la Oradea pentru realizarea tranzacţiei cu droguri. Ulterior, în ziua de 26 februarie 2018, martorul ameninţat a fost contactat telefonic de aceiaşi persoană, stabilind ca loc de întâlnire parcarea magazinului "Q.", situată pe Bulevardul x din municipiul Oradea, unde s-a întâlnit cu persoana în cauză, care i-a prezentat o geantă conţinând cantitatea de aproximativ 6 kg de marijuana, împrejurări în care au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie.

Relevantă în cauză este şi declaraţia martorului cu identitate protejată G., care, fiind ascultat în şedinţa din data de 11 decembrie 2018 a precizat că "... la începutul anului m-am întâlnit cu F. şi, în cadrul unei discuţii, acesta mi-a spus că are un prieten stabilit în Germania, pe nume B. şi care doreşte să îl 11 pună în legătură pe F. cu o persoană aflată pe teritoriul Spaniei şi care deţine o cantitate de 5 - 6 kg marijuana. F. mi-a făcut precizarea că pe B. îl cunoaşte de mai mult timp, având cu acesta o relaţie de prietenie, iar B. are un cunoscut ce deţine această cantitate de marijuana şi pe care doreşte să o vândă în România.

Ştiu că B. şi F. au purtat mai multe discuţii prin intermediul aplicaţiei O. În cadrul acestor discuţii B. i-a solicitat lui F. preţul de 9.000 Euro pentru 1 kg marijuana. Cunosc aceste aspecte pentru că am fost prezent la unele din aceste discuţii, l-am văzut, personal, pe O. pe B. în timp ce vorbea cu F., iar preţul pentru 1 kg marijuana B. i l-a scris pe o bucăţică de carton lui F. F. i-a spus lui B. că este un preţ mult prea mare, iar acesta i-a spus că va vorbi cu persoana din Spania şi îi va spune să lase preţul la 5.000 Euro/kg marijuana, urmând ca, atunci când va avea un răspuns, B. să îl contacteze pe F.

Ulterior acestei discuţii, F. a fost contactat de către B., spunându-i că persoana din Spania a fost de acord cu preţul propus, respectiv preţul de 5.000 Euro/kg marijuana şi că îl va aduce în ţară, urmând F. să se deplaseze la Oradea pentru a ridica drogurile, motivând acest lucru de faptul că persoanei din Spania îi era frică să meargă cu drogurile în maşină pe teritoriul României. B. i-a solicitat lui F. ca pentru această tranzacţie, după încheierea acesteia, să îi lase suma de 3.000 Euro în Oradea, la un cumnat de-al său.

După acestea, F. a fost sunat de o persoana necunoscută, care nu s-a recomandat, şi care i-a spus că este din partea lui B. şi au stabilit o întâlnire în Oradea. La jumătatea lunii februarie, am plecat împreună cu F. La Oradea pentru a ne întâlni cu persoana care l-a contactat pe F. Când am ajuns în apropiere de mun. Oradea F. a sunat persoana cu acre urma să ne întâlnim, iar aceasta i-a indicat ca punct de întâlnire parcarea unui supermarket din Mun. Oradea, de pe bld. N. Când am ajuns în parcare F. s-a întâlnit cu o persoană în vârstă de aprox. 50 ani şi a plecat împreună cu aceasta în scara unui bloc, iar eu am rămas în apropierea maşinii cu care ne-am deplasat.

După aprox. 30 - 35 min., F. şi persoana cu care a intrat în scara blocului au ieşit însoţiţi de încă un bărbat, unul dintre cei doi având pe umăr o geantă de culoare neagră. Aceştia au venit lângă autoturism, i-am salutat, iar persoana care nu avea geanta asupra sa mi-a solicitat suma de 30.000 euro, iar în momentul în care i-am arătat acestuia banii cei doi au fost imobilizaţi de către organele de poliţie. Persoana prezentă în sala de judecată şi acre poartă o giacă de culoare roşie, mai mică de statură, o recunosc ac fiind dl.

B., respectiv persoana pe care am văzut-o în timp ce purta discuţii pe aplicaţia O. cu F. Persoana mai înaltă, cu giacă de culoare închisă, prezentă azi în sala de judecată, este persoana care a coborât din scară, împreună cu F. şi care mi-a solicitat suma de 30.000 Euro."

Totodată, din procesul-verbal de verificare a conţinutului telefonului inculpatului A., întocmit în baza mandatului de percheziţie informatică nr. 47, din data de 5 martie 2018, emis de Tribunalul Galaţi - rezultă faptul că în perioada 14 - 26 februarie 2018, inculpaţii A. şi B. au purtat mai multe discuţii prin intermediul aplicaţiei O., ce confirmă faptul că inculpatul B. a fost cel care a intermediat vânzarea cantităţii de droguri deţinută de inculpatul A., identificând cumpărătorul din municipiul Galaţi şi stabilind detaliile înţelegerii, precum şi faptul că suma stabilită cu titlu de comision pentru această activitate de intermediere trebuia să fie înmânată de inculpatul A. fostei soţii a inculpatului B., numita T., care locuieşte în municipiul Oradea.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza Ordonanţei provizorii nr. 14 din data de 26 februarie 2018 - rezultă faptul că inculpatul A. a discutat cu persoana interesată să achiziţioneze cantitatea de marijuana pe care o oferea spre vânzare, cei doi stabilind locul de întâlnire pentru efectuarea tranzacţiei, respectiv în parcarea magazinului "Q.", situată pe Bulevardul x din municipiul Oradea (proces-verbal filele x şi 33 - 36).

De asemenea, din procesul-verbal de constatare în flagrant a infracţiunii rezultă faptul că, la data de 26 februarie 2018, inculpatul A. a încercat să comercializeze, contra sumei de 35.000 de euro, cantitatea de 4,76 kg cannabis care conţine THC (Tetrahidrocannabinol) - substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, înscris ca drog de risc, ce face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (proces-verbal filele x), Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică cu privire la substanţele ridicate - din care rezultă că este vorba de cannabis, punându-se în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, înscris ca drog de risc, ce face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 .

Totodată, s-a constatat că, după efectuarea acţiunii de flagrant, în timpul efectuării actelor de urmărire penală în ziua de 26 februarie 2018, inculpatul B. l-a sunat şi i-a transmis mai multe mesaje prin intermediul aplicaţiei O. inculpatului A., fiind interesat dacă s-a efectuat tranzacţia cu droguri întrucât trebuia să primească de la inculpatul A. cât colaboratorul sub acoperire F., sumele de 4.000 euro respectiv 3.000 euro. Urmare a insistenţelor transmise de către inculpatul B., cu acordul organelor de urmărire penală, inculpatul A. i-a răspuns prin două mesaje dând de înţeles acestuia că tranzacţia a avut loc şi o va suna el pe T. (fosta soţie a inculpatului B.), căreia inculpatul A. ar fi trebuit să îi dea suma de 4.000 euro, convenită cu inculpatul B. urmare a intermedierii vânzării drogurilor (în acest sens fiind şi convorbirile telefonice dintre cei doi).

Declaraţia de recunoaştere a inculpatului A. se coroborează cu celelalte mijloace probă administrate în faza de urmărire penală şi în instanţa de judecată şi formează convingerea instanţei că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Din analiza textelor de lege conţinând incriminarea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că ceea ce este specific infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000, sub aspectul ocrotirii juridice, este faptul că obiectul special principal îl constituie relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică a cărei ocrotire depinde şi de respectarea strictă de către destinatarii legii penale a dispoziţiilor care reglementează regimul drogurilor în România, iar obiectul juridic secundar, îl constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea persoanei fizice. Infracţiunile de trafic de droguri de risc reţinute în sarcina inculpaţilor au obiect material care este format din drogurile supuse controlului naţional care sunt prevăzute în articolul 1 din lege, precum şi în tabelele anexă care fac parte integrantă din acest act normativ.

În concepţia acestei legi, drogurile supuse controlului naţional sunt clasificate în: droguri de mare risc şi droguri de risc, clasificare reglementată de legiuitor în raport cu criteriul pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea persoanei, consumul ilicit al acestora.

Această clasificare prezintă importanţă, deoarece încadrarea juridică a faptelor de trafic de droguri şi aplicarea pedepsei depind de tabelul în care figurează acestea.

Prin urmare, în intenţia legiuitorului, natura drogului traficat (de mare risc sau de risc) exprimă gravitatea faptei şi în consecinţă impune şi gravitatea pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unor fapte.

În cazul acestor infracţiuni, subiect activ este orice persoană, care îndeplineşte condiţiile legale de tragere la răspundere penală, iar participaţia penală este posibilă în toate formele sale.

Referitor la subiectul pasiv al acestor infracţiuni, instanţa a reţinut că în principal acesta este statul, iar în secundar, persoana care suferă consecinţele traficului, precum şi al altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic ori alte operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional, constă dintr-o acţiune care se poate înfăţişa sub forma cultivării, preparării, producerii, fabricării, experimentării, transformării, importului, exportului, vânzării, etc. Existenţa acestui element material al infracţiunilor prevăzute în articolele 2 - 4, presupune ca cerinţă esenţială, ca activităţile ce-l compun să fie comise "fără drept" adică de persoane care nu au dreptul să le efectueze.

Urmarea imediată a acestor infracţiuni, constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică, adică în existenţa unei stări obiective de a se vătăma sănătatea uneia sau a mai multor persoane, care achiziţionează ilicit substanţe aflate sub control naţional spre a le consuma.

Important pentru existenţa acestor infracţiuni, este ca persoana care trafică aceste produse sau substanţe să cunoască faptul că sunt substanţe aflate sub control naţional.

Modul în care inculpatul a acţionat în cauză, atât în ceea ce priveşte activitatea de procurare a canabisului, cât şi în referire la operaţiile premergătoare valorificării substanţei psihotrope către consumatorii finali demonstrează cu certitudine că acesta cunoştea că nu are dreptul de a efectua asemenea operaţiuni cu canabis.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor se consumă, în momentul când executarea oricăreia dintre acţiunile incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea imediată, respectiv starea de pericol pentru sănătatea publică.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut cu privire la cantitatea de droguri de risc pusă în vânzare de inculpatul A., cu ajutorul inculpatului B., că aceasta era destinată exclusiv vânzării către consumatori, în scopul obţinerii unor venituri ilicite.

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 2 al Legii nr. 143/2000 constă în săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activităţi: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 2 la 7 ani.

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiunii fiind închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

În cauză, mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine că inculpatului A., în cursul lunii februarie 2018, a participat (împreună cu altă persoană ce locuieşte în Spania) la expedierea şi introducerea în ţară, fără drept la a unui colet expediat din Spania în România, ce conţinea cantitatea de 4.760 grame cannabis, pe care l-a deţinut şi depozitat, iar ulterior, la data de 26 februarie 2018, urmare a ajutorului dat de inculpatul B., a pus în vânzare acea cantitatea de aproximativ 4.760 grame cannabis, înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată).

În drept, fapta inculpatului A. care, în cursul lunii februarie 2018, fără drept, a procurat, transportat, deţinut şi depozitat, iar ulterior, la data de 26 februarie 2018, urmare a ajutorului dat de inculpatul B., a pus în vânzare cantitatea de aproximativ 4.760 grame cannabis, înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), iar fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul lunii februarie 2018, a participat, împreună cu altă persoană, care lucrează şi locuieşte temporar în Spania, la expedierea şi introducerea în ţară la data de 21 februarie 018, fără drept, prin intermediul a unui colet expediat din Spania în România, a cantităţii de 4760 grame cannabis, înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000(republicată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), fapte comise în concurs real.

Fapta inculpatului B. care, în cursul lunii februarie 2018, l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare la data de 26 februarie 2018, cantitatea de 14 4.760 grame cannabis (marijuana), înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (republicată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată).

Vinovăţia inculpaţilor, în contextul faptelor expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, astfel cum acestea au fost anterior menţionate.

Faţă de cele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 396 C. proc. pen., tribunalul a constatat că faptele există, constituie infracţiuni, au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege (intenţie), dispunând condamnarea acestora.

(...)

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii A. şi B.

În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 121/P/2018 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de către Tribunalul Bihor şi rejudecând cauza, a se aplica inculpaţilor pedepse just individualizate în raport de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, urmând a fi avute în vedere şi motivele de apel expuse pe larg, în scris.

S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor cu privare de libertate aplicate în cauză în raport de criteriile reţinute de instanţa de fond în mod legal, respectiv cele prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. în coroborare cu faptul că instanţa a aplicat totuşi pedepse orientate înspre minimul prevăzut de lege ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi a prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în privinţa inculpatului A. sau pedepse echivalente cu chiar minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. în privinţa căruia se reţine că nu a avut o atitudine procesuală pozitivă, nu a recunoscut fapta de care este acuzat în ciuda ansamblului probator administrat în cauză.

Deopotrivă, s-a solicitat a fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond, cu menţiunea că în privinţa inculpatului A. se impune deducerea duratei reţinerii, a arestului preventiv, respectiv a arestului la domiciliu până la data de 30 octombrie 2019 când s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul B., prin motivele de apel înaintate, susţinute de apărătorul ales al acestuia la termenul de judecată din 22 ianuarie 2020, s-a solicitat a se reţine cu precădere, ca poziţie procesuală, faptul că în cauză inculpatul A. a dat declaraţii interesate, beneficiind şi de o recompensă în cauză.

Apoi, s-a solicitat admiterea apelului şi a se dispune achitarea inculpatului B. în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. pen. în principal reţinând că fapta nu există, iar în subsidiar achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. c) C. pen. reţinând că nu există probe pentru reţinerea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

S-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale privind întocmirea proceselor-verbale de către investigatorul sub acoperire cu privire la activităţile desfăşurate în cauză, respectiv art. 148 alin. (5) C. proc. pen. potrivit căruia, investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza ordonanţei emise pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal.

S-a solicitat ca declaraţiile inculpatului A. să fie apreciate ca interesate în prezenta cauză, acesta fiind de altfel şi recompensat. În rechizitoriul x se reţine că acestuia trebuie să i se reducă pedeapsa la jumătate prin raportare la art. 15 din două perspective şi anume că l-a denunţat şi a ajutat la tragere la răspundere penală a lui C. în condiţiile în care, potrivit adresei DIICOT Galaţi, numitul C. nu are nici calitate de suspect şi nici de inculpat, nefiind exercitată acţiunea penală în cauză.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului în sensul aplicării unei pedepse cu suspendare sub supraveghere în temeiul art. 91 C. pen. apreciindu-se că nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.

În apelul declarat, inculpatul A. a solicitat, prin apărător ales, admiterea acestuia şi, în principal, a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. e) C. proc. pen. urmând a se reţine că există o cauză de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale raportat la nelegalităţile invocate pentru ambele infracţiuni.

În subsidiar, a solicitat, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 121/P/2018 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de către Tribunalul Bihor şi reanalizând materialul probator administrat în cauză, a se proceda la redozarea pedepselor aplicate în cauză pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. în raport de atitudinea sinceră pe care inculpatul a avut-o încă de la început, în momentul în care a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală, a ajutat la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii - inclusiv la a numitului C.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 20 februarie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 121 din data de 21 iunie 2019 pronunţate de către Tribunalul Bihor.

S-a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

Cu privire la inculpatul A.:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani 4 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani şi cu titlu de pedeapsă accesorie, în pedepsele individuale de:

- 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 reţinute în favoarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi s-a majorat pedeapsa aplicată pentru această infracţiune de la 1 an închisoare la 2 (doi) ani 6 (şase) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în regim privativ de libertate.

S-a menţinut dispoziţia de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

S-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, a măsurii arestării preventive şi a măsurii preventive a arestului la domiciliu de la 27 februarie 2018 la 30 octombrie 2019.

Cu privire la inculpatul B.:

S-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului B., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că inculpatul B. s-a aflat sub măsura controlului judiciar din data de 4 iunie 2018 până la 30 octombrie 2019.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelanţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 420 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

I. Cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului A.

Prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, Dosar nr. x/2018 s-a dispus:

- Prin Ordonanţa din data de 23 februarie 2018 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Această ordonanţă a fost emisă ca urmare a sesizării din oficiu din data de 23 februarie 2018, cu privire la faptul că o persoană din Brăila cunoscută sub numele de "H." comercializează droguri de risc, în special marijuana, unor consumatori din Galaţi şi Brăila.

- Prin Ordonanţa din data de 27 februarie 2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Această ordonanţă a fost emisă ca urmare a faptului că în urma informaţiilor deţinute de către o persoană cunoscută sub numele de "H." urmează să se aprovizioneze cu o importantă cantitate de droguri de risc de la o persoană neidentificată până în prezent din zona punctului de frontieră Borş. În urma organizării acţiunii de prindere în flagrant, a fost identificată persoana care urma să comercializeze cantitatea de marijuana, A., care i-a fost expediată acestuia de către numitul C.

- Prin Ordonanţa din data de 27 februarie 2018 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Această ordonanţă a fost emisă ca urmare a faptului că din actele de urmărire penală efectuate în cauză există probe şi indicii temeinice care să conducă la bănuiala rezonabilă că faptele de trafic de droguri de risc şi introducere în ţară de droguri de risc pentru care s-a început urmărirea penală au fost săvârşite de către suspectul A.

- Prin Ordonanţa din data de 27 februarie 2018 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă că faptele au fost comise de către suspectul A.

- Prin Ordonanţa din data de 4 aprilie 2018 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Această ordonanţă a fost emisă ca urmare a faptului că din actele de urmărire penală efectuate în cauză există probe şi indicii temeinice care să conducă la bănuiala rezonabilă că infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de risc a fost săvârşită de către suspectul B.

- Prin Ordonanţa din data de 8 mai 2018 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă că fapta a fost comisă de către suspectul B., care, în cursul lunii februarie 2018 l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare cantitatea de 4,76 kg cannabis.

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, au fost trimişi în judecată inculpaţii A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, fără drept, a procurat, transportat, deţinut şi depozitat, iar ulterior, la data de 26 februarie 2018, urmare a ajutorului dat de inculpatul B., a pus în vânzare cantitatea de aproximativ 4.760 gr. cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

S-a mai reţinut în actul de sesizare, că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, a participat împreună cu numitul C., care lucrează şi locuieşte temporar în Spania, la expedierea şi introducerea în ţară la data de 21 februarie 2018, fără drept, prin intermediul unui colet expediat din Spania în România, a cantităţii de 4760 gr. Cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B. în cursul lunii februarie 2018, l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare la data de 26 februarie 2018, cantitatea de 4.760 grame cannabis (marijuana), înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Analizând actele procesuale din dosarul de urmărire penală, instanţa de apel a constatat lipsa ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc, în varianta procurării, reţinută mai apoi prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A.

Într-adevăr, în cauză, s-a început urmărirea penală in rem, dar doar cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în varianta vânzării, reţinându-se în acest sens că o persoană din Brăila cunoscută sub numele de "H." comercializează droguri de risc, în special marijuana, unor consumatori din Galaţi şi Brăila.

Procurarea de droguri este activitatea persoanei care, prin posibilităţile proprii sau relaţiile pe care le are în lumea traficanţilor, găseşte şi furnizează droguri pentru consumatori sau dealeri, în vederea obţinerii de avantaje pecuniare.

Vânzarea de droguri este activitatea prin care se realizează contra cost, transferul drogurilor către consumatori.

În lipsa ordonanţei de începere a urmăririi penale cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului A., toate actele efectuate şi toate probele administrate ulterior sunt în afara cadrului procesual, deci nule, neexistând niciun argument legal pentru a se considera că urmărirea penală este reluată ope legis.

Începerea urmăririi penale poate avea loc doar în faza de urmărire penală (art. 305 alin. (1) C. proc. pen.), or nefiind dispusă începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc, reţinută mai apoi în sarcina inculpatului A., lipseşte o condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii penale, caz prevăzut de art. 16 lit. e) teza finală C. proc. pen.

II. Cu privire la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului B.

Potrivit art. 311 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care, după începerea urmării penale, organul de urmărire penală constată date cu privire la participarea unor alte persoane, dispune extinderea urmăririi penale. Or, în cauză, organul de urmărire penală, fără a dispune extinderea urmăririi penale cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului B., a emis ordonanţa de continuare a urmăririi penale din data de 4 aprilie 2018 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în cursul lunii februarie 2018 l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare cantitatea de 4,76 kilograme cannabis (marijuana) înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, după care a emis ordonanţa din data de 8 mai 2018 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii mai sus arătate.

În lipsa ordonanţei de extindere a urmăririi penale cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului B., toate actele efectuate şi toate probele administrate ulterior sunt în afara cadrului procesual, deci nule, neexistând niciun argument legal pentru a se considera că urmărirea penală este reluată ope legis.

Extinderea urmăririi penale poate avea loc doar în faza de urmărire penală (art. 311 C. proc. pen.), or nefiind dispusă extinderea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, reţinută mai apoi în sarcina inculpatului B., lipseşte o condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii penale, caz prevăzut de art. 16 lit. e) teza finală C. proc. pen.

Cu toate că organul de urmărire penală a omis să dispună extinderea urmăririi penale cu privire la fapta inculpatului B., acesta a procedat în conformitate cu legea în ceea ce îl priveşte pe coinculpatul A., în sensul că a emis ordonanţa din data de 27 februarie 2018 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în urma informaţiilor deţinute de către o persoană cunoscută sub numele de "H." urmează să se aprovizioneze cu o importantă cantitate de droguri de risc de la o persoană neidentificată până în prezent din zona punctului de frontieră Borş. În urma organizării acţiunii de prindere în flagrant, a fost identificată persoana care urma să comercializeze cantitatea de marijuana, A., care i-a fost expediată acestuia de către numitul C.

Având în vedere cele arătate, soluţia cu privire la inculpatul B. nu poate fi decât aceea de încetare a procesului penal faţă de acesta, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

III. Cu privire la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului A., instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă că, în cursul lunii februarie 2018, acesta a participat, împreună cu altă persoană, care lucrează şi locuieşte temporar în Spania, la expedierea şi introducerea în ţară la data de 21 februarie 2018, fără drept, prin intermediul a unui colet expediat din Spania în România, a cantităţii de 4760 grame cannabis, înscris ca drog de risc în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Starea de fapt de mai sus a rezultat din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului A. şi declaraţiile martorilor D., F. (martor cu identitate protejată), G. (martor cu identitate protejată), I. (investigator sub acoperire).

Având în vedere declaraţia de recunoaştere a inculpatului A., care, audiat fiind în faţa primei instanţe a arătat că recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, solicitând să beneficieze de procedura recunoaşterii vinovăţiei, în mod corect cererea a fost admisă de către prima instanţă.

Raportat la starea de fapt descrisă mai sus, prima instanţă a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei inculpatului, trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A. constă în introducerea în ţară, fără drept, a cantităţii de 4.760 grame cannabis.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, precum şi pentru regimul vamal naţional, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.

Curtea a reţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că, potrivit acestor dispoziţii, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

În speţă, s-a reţinut că inculpatul A. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii, respectiv inculpatul B. şi făptuitorul C.

Curtea a reţinut că inculpatul A. a fost audiat pentru prima dată de către organele de urmărire penală în data de 27 februarie 2018, în calitate de suspect.

Cu această ocazie, inculpatul a arătat că numitul C. este cel care l-a contactat pentru a îl întreba dacă cunoaşte pe cineva care doreşte să cumpere cannabis, iar ulterior i-a spus că l-a găsit într-un colet. Apoi, împreună au stabilit şi au pus în aplicare modalitatea de aducere în ţară a cannabisului. Cu privire la inculpatul B. a arătat că acesta i-a găsit un cumpărător pentru cannabis, urmând să primească pentru intermediere suma de 4.000 euro.

La o primă analiză, s-ar putea aprecia că inculpatul A. a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului B. şi a numitului C., fiind în drept să beneficieze de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000. Cu toate acestea, văzând actele de la dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că identitatea inculpatului B. era cunoscută de către organele de urmărire penală anterior declaraţiei date de către inculpatul A., iar numitul C. nu are nici în prezent calitatea de suspect, astfel cum rezultă din adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi).

Astfel, Curtea a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, reţinându-se că inculpatul a încercat să obţină pe căi ilicite beneficii financiare fără a ţine cont de urmări, cantitatea de 4,76 kg de cannabis pe care a încercat să o comercializeze, dar şi faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, a colaborat încă de la început cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale şi este integrat în societate.

În raport de aceste criterii, având în vedere înlăturarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, dar şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a decis majorarea pedeapsei aplicată inculpatului A. la 2 ani 6 luni închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei nu poate fi decât executare în regim privativ de libertate, având în vedere natura faptei comise precum şi cantitatea de 4,76 kg de cannabis pe care a încercat să o comercializeze şi care, dacă nu ar fi intervenit organele de urmărire penală, ar fi ajuns la consumatori.

Împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea a declarat recurs în casaţie, fiind invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

În motivarea cazului de recurs, se arată că, faţă de inculpatul A. s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pe motivul lipsei ordonanţei de extindere in rem a urmăririi penale în ceea ce priveşte modalitatea de comitere a procurării.

De asemenea, faţă de inculpatul B. s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pe motivul lipsei ordonanţei de extindere a urmăririi penale cu privire la fapta reţinută în sarcina acestuia.

Prin încheierea din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 20 februarie 2020 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Analizând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea, ca fiind fondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripţiei, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs în casaţie formulată, s-a invocat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., greşita încetare a procesului penal, dispusă de instanţa de apel faţă de inculpaţii A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Susţinând recursul în casaţie, procurorul arată că instanţa de apel a apreciat, în mod greşit, că nu există un cadru procesual legal pentru reţinerea în sarcina inculpatului A. a infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru varianta "procurării", în condiţiile în care, pentru a se descrie starea de fapt, în cuprinsul ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem din data de 23 februarie 2018, se utilizează termenii "comercializează" şi "urmează să se aprovizioneze", termeni echivalenţi celor menţionaţi în mod expres în legea specială ca şi modalităţi de comitere a faptei de trafic de droguri de risc, respectiv "vânzarea" şi "procurarea".

Totodată, arată că, în procesele-verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, ulterior inculpat, pentru A., sunt enumerate modalităţile de comitere:

"a procurat, transportat, depozitat şi a pus în vânzare", transportarea şi depozitarea fiind consecinţe ale procurării pentru a fi apoi puse în vânzare.

De asemenea, se susţine că prin ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de 23 februarie 2018, care vizează, în mod generic, infracţiunea de trafic de droguri de risc, a fost iniţiat cadrul procesual şi cu privire la fapta de complicitate la trafic de droguri de risc, descrierea faptei permiţând atribuirea calităţii de complice inculpatului B., fără a fi necesară o ordonanţă de extindere in rem. Prin emiterea ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B., iar apoi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat, s-a asigurat informarea promptă şi completă a acestuia cu privire la calităţile menţionate, cu referire la fapta imputată acestuia şi circumstanţele de comitere, astfel cum au fost reţinute în cuprinsul ordonanţelor.

În ceea ce priveşte apărările formulate în cauză, se observă că acestea se circumscriu analizării legalităţii efectuării actelor de urmărire, respectiv a legalităţii sesizării instanţei, în condiţiile în care se susţine în esenţă, că prin neînceperea urmăririi penale pentru una dintre infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu s-a creat cadrul legal pentru tragerea lor la răspundere penală şi pentru respectiva infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în varianta procurării, neavând nicio relevanţă punerea în mişcare a acţiunii penale pentru alte variante de comitere dintre cele prevăzute de norma de incriminare, împrejurare care duce la nelegala sesizare a instanţei.

Astfel, din perspectiva aspectelor aduse în discuţie în faţa instanţei de recurs în casaţie, se constată că atât motivele procurorului, cât şi apărările intimaţilor inculpaţi, au ca numitor comun susţineri referitoare la conţinutul actelor procesuale emise în cauză, în raport cu situaţia de fapt ce a făcut obiectul cercetării penale, legalitatea acestora, implicit legalitatea sesizării instanţei, respectiv aptitudinea ordonanţelor emise de către procuror de a crea cadrul legal pentru tragerea la răspundere penală pentru faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, punctul de pornire al criticilor formulate de către procuror constituindu-l considerentele şi soluţia instanţei de apel.

Procedând, în acest context, la verificarea deciziei penale atacate, se constată că pentru a pronunţa soluţia de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reţinută în sarcina inculpatului B., instanţa de apel a pus în discuţie şi a evaluat aspecte ce se circumscriu etapei procesuale a camerei preliminare, precum verificarea legalităţii actelor de urmărire penală ce au stat la baza formulării acuzaţiilor.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 C. proc. pen., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin urmare, conform art. 342 C. proc. pen., legalitatea actelor procesuale dispuse în cauză, respectiv a actelor de începere a urmăririi penale în rem şi in personam, a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectarea dreptului la apărare, respectiv etapa anterioară emiterii actului de sesizare, se verifică în cadrul procedurii de cameră preliminară. Analiza legalităţii se face de către judecătorul de cameră preliminară din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 281 - 282 C. proc. pen. şi a regimului juridic al nulităţilor.

În privinţa controlului ce trebuie efectuat de către judecătorul de cameră preliminară pe aspectul legalităţii sesizării instanţei, verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 328 C. proc. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, criteriu care este analizat subsecvent, potrivit distincţiei ce rezultă din modul de redactare al art. 342 C. proc. pen.

În speţă, după sesizarea instanţei de fond prin Rechizitoriul nr. x emis la data de 19 mai 2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor obiectul procedurii de cameră preliminară, precum şi posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Cereri şi excepţii în procedura de camera preliminară au fost formulate numai de către inculpatul B., care a solicitat să se constate nelegalitatea şi netemeinicia mijloacelor de probă constând în denunţul formulat de inculpatul A. făcut în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, declaraţia inculpatului A. şi declaraţia martorului protejat.

Prin Încheierea penală nr. 110/Î/CP/2018 din 27 iunie 2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x din data de 19 mai 2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, privind pe inculpaţii A. şi B., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) şi introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată).

Încheierea judecătorului de camera preliminară a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei inculpatului B., prin Încheierea penală nr. 92/CCP/2018 din data de 3 septembrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel, în contextul celor arătate, Înalta Curte constată ca fiind greşit demersul instanţei de apel, finalizat cu reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, se are în vedere că, reluarea în cursul judecăţii a aspectelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală, dacă există există concordanţă între faptele pentru care s-a dispus, prin ordonanţă, efectuarea urmăririi penale, pentru care s-au pus în mişcare acţiunile penale şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, eludează dispoziţiile art. 342 - 347 C. proc. pen. şi aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţată în cauză de judecătorul de cameră preliminară.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Faţă de considerentele menţionate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Va desfiinţa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 160 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 160 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM