Inadmissibility of execution appeal challenging final judgment's judicial costs as not grounds under Art. 598 CPP

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 86/PI din data de 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul SC A. SRL împotriva Încheierii penale nr. 13 din 24 iunie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea în dosar numărul x/2020.

În baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin Încheierea penală nr. 13 din 24 iunie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea în dosarul n. x/2020, în baza dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A. SRL, reprezentată de administrator B., împotriva ordonanţei de clasare din data de 22 octombrie 2018 dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a ordonanţei procurorului şef adjunct al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 11 februarie 2020 dată în dosarul nr. x/2018, pe care le-a menţinut în întregime. În temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d), art. 600 alin. (1) şi art. 601 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care se poate formula contestaţie la executarea unei hotărâri penale.

Curtea a constatat, în esenţă, că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu cazurilor de contestaţie antemenţionate, subliniind că nu pot fi asimilate despăgubirilor civile, cheltuielile judiciare, pentru a-şi găsi aplicabilitatea prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen. şi nici amenzilor judiciare, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 601 alin. (1) C. proc. pen., în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi.

Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a formulat contestaţie solicitând, în esenţă, admiterea acesteia şi scutirea de la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia declarată de contestatoarea SC A. SRL Stei, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Prin Încheierea penală nr. 13 din 24 iunie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A. SRL împotriva ordonanţei de clasare din data de 22 octombrie 2018 dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a ordonanţei procurorului şef adjunct al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 11 februarie 2020 dată în dosarul nr. x/2018, iar contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Înalta Curte constată că, prin contestaţia la executare formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, petenta, prin reprezentant, a solicitat scutirea de la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligată, fără însă să indice temeiul de drept pe care îşi fundamentează demersul judiciar.

Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Motivul invocat de către contestatoare, mai exact cererea de scutire a cheltuielilor judiciare stabilite printr-o hotărâre definitivă, întrucât nu are mijloace materiale de a le achita, fiind în imposibilitate financiară din cauza deconectării abuzive a energiei electrice din data de 15 iulie 2010 motiv pentru care societatea nu a avut activitate şi niciun fel de venit timp de 10 ani, nu se poate circumscrie cazurilor în care se poate formula contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict menţionate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, contestarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat, stabilit prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, nu poate fi efectuată pe calea contestaţiei la executare.

Obligarea contestatoarei, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii plângerii formulată de către aceasta, fiind evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, şi izvorăsc din culpa procesuală a părţii a cărei sesizare a fost respinsă.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că motivele invocate de contestatoare nu pot fi analizate potrivit dispoziţiilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen. şi nici art. 601 alin. (1) din acelaşi cod, întrucât cheltuielile judiciare nu pot fi asimilate nici despăgubirilor civile şi nici amenzilor judiciare.

Legea procesual penală este de strictă reglementare şi nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea SC A. SRL Stei împotriva Sentinţei penale nr. 86/PI din data de 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, şi va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea SC A. SRL Stei împotriva Sentinţei penale nr. 86/PI din data de 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.

GGC - CL