Criminal execution of bribery and organized crime sentence corrected for erroneous detention deduction after conditional release

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulate de contestatorul-condamnat A. cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, s-a dispus ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reţinerii, arestului la domiciliu, arestării preventive şi arestării în executarea pedepsei, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, de la data de 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 şi de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020 emis de Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus eliberarea unui nou M.E.P.I.

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că, la data de 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată pe rolul instanţei contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. (în prezent deţinut în Penitenciarul Slobozia), cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., prin care s-a solicitat reindividualizarea, în sensul reducerii pedepsei aplicate, în conformitate cu prevederile art. 40 C. pen.

Legat de executarea aceleiaşi sentinţe penale pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, în data de 16 iulie 2020 a fost întocmit de către judecătorul delegat la compartimentul Executări penale al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, referatul prin care s-a învederat că, prin Sentinţa penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 6 iulie 2020 prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, pronunţată în dosarul nr. x/2018, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat disp. art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 1 noiembrie 2016 emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale Sentinţei penale nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv şi de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ceea ce îl priveşte pe acest condamnat. La data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti au fost emise formele de executare, respectiv Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. x din 6 iulie 2020, adrese către instituţiile corespunzătoare etc.

Ulterior, la data de 9 iulie 2020, Penitenciarul Slobozia - locul de deţinere a condamnatului - a sesizat Curtea de Apel Ploieşti, prin adresa din 7 iulie 2020, privire la faptul că deducerea privind perioada executată a fost greşit aplicată, în sensul că ar fi fost corect să se menţioneze astfel:

"În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv şi de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018".

S-a menţionat că, la data de 6 august 2018, condamnatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 26/F/2016 a Curţii de apel Braşov (M.E.P.I 32/2016) - conform Sentinţei penale nr. 1515 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la data de 6 august 2018 prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 a Tribunalului Prahova.

Totodată, la data de 15 iulie 2020, a fost înregistrată primirea adresei nr. x/9 iulie 2020 emisă de Penitenciarul Slobozia- Biroul Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate ce cuprinde punctul de vedere al condamnatului cu privire la soluţiile pronunţate de instanţele precizate mai sus.

Raportat la cele mai sus menţionate, şi având în vedere că este un incident ivit în executarea mandatului mai sus menţionat, judecătorul delegat a apreciat că obiectul sesizării este contestaţie la executare în baza art. 598 C. proc. pen., fapt pentru care a înaintat referatul către preşedintele C,C. Prin rezoluţia din data de 17 iulie 2020, preşedintele secţiei Penale şi Pentru Cauze cu Minori şi de Familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a dispus înregistrarea sesizării şi repartizarea acesteia completului iniţial învestit cu o cerere cu acelaşi obiect.

La referatul judecătorului delegat au fost ataşate adresa din 7 iulie 2020 a penitenciarului Slobozia, adresa din 9 iulie 2020 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Slobozia, Sentinţa penală nr. 1515 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 a Tribunalului Prahova pronunţată în dosarul nr. x/2018, Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, dispozitivul Deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2018 şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din data de 6 iulie 2020.

La termenul din data de 31 august 2020, contestatorul-condamnat a depus la dosar o cerere de retragere a contestaţiei la executare formulate, aceeaşi poziţie fiind menţinută de către contestatorul-condamnat şi la termenul din 8 octombrie 2020, când prezenta cauză a fost reţinută în pronunţare.

Faţă de disponibilitatea ce guvernează materia contestaţiei la executare, Curtea a luat act de manifestarea de voinţă neechivocă şi neconstrânsă a contestatorului-inculpat, exprimată în prezenţa apărătorului ales înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul retragerii contestaţiei la executare formulate cu privire la executarea Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018. Curtea a avut în vedere şi Decizia nr. XXXIV/2006 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care îşi produce în continuare efectele potrivit art. 4771 C. proc. pen., prin care s-a statuat că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, în cazul retragerii acesteia, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare formulată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. (…) la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie- aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010.

Instanţa a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 şi următoarele vechiul C. pen. prin Sentinţa penală nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi cu infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) vechiul C. pen. Curtea de Apel Ploieşti a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlaltor pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 1 noiembrie 2016 emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile acestei hotărâri.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale Sentinţei penale nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv şi de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Ca urmare a apelurilor exercitate împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 177/A din 6 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, deşi s-au adus o serie de modificări sentinţei penale apelate, acestea nu au vizat şi dispoziţiile care îl priveau pe inculpatul A., al cărui apel a fost respins, instanţa de control judiciar menţinând dispoziţiile care îl priveau ale sentinţei penale apelate.

În aceste condiţii, pe numele condamnatului definitiv A., instanţa de executare, Curtea de Apel Ploieşti a emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. x din data de 6 iulie 2020, pentru pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, deducându-se din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive ale inculpatului, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 inclusiv şi de la data de 1 noiembrie 2016 la zi.

Curtea a constatat că deducerea de către Curtea de Apel Ploieşti, prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018, din pedeapsa principală rezultantă aplicată, a perioadei de la 1 noiembrie 2016 până la data pronunţării acesteia ("la zi"), a avut ca temei faptul începerii executării, în data de 1 noiembrie 2016, a pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, pedeapsă care se regăseşte în prezent contopită în pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, neaducând nicio modificare Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti în privinţa inculpatului A., la momentul emiterii MEPI nr. x din data de 6 iulie 2020, în cuprinsul acestuia, în conformitate cu această decizie, s-a menţionat deducerea din pedeapsa principală rezultantă şi a intervalului de la 1 noiembrie 2016 la zi.

Nu s-a observat, însă, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că după pronunţarea Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, dar anterior soluţionării apelurilor exercitate împotriva acesteia prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, inculpatul A. a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate acestuia prin Sentinţa penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii propunerii de liberare condiţionată formulată de Comisia pentru acordarea liberării condiţionate din cadrul Penitenciarului Ploieşti prin Sentinţa penală nr. 1515 din 27 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018, acesta nemaifiind privat de libertate după data de 6 august 2018 şi până la data pronunţării Deciziei penale nr. 177/A din 6 iulie 2020.

În aceste condiţii, menţiunea din Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, de menţinere, printre altele, şi a dispoziţiei din sentinţa penală apelată de deducere din pedeapsa principală rezultantă şi a perioadei de la 1 noiembrie 2016 "la zi", se constituie într-o piedică la executarea din pedeapsă a numărului de zile din intervalul 7 august 2018 - 6 iulie 2020, deduse, dar, în realitate, neexecutate, fiind, în aceste condiţii, incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Curtea nu a analizat aspectele învederate de către contestatorul-inculpat în concluziile scrise depuse la dosar în data de 12 octombrie 2020, după reţinerea cauzei în pronunţare, în condiţiile în care nu au constituit temeiuri ale contestaţiei la executare formulate în cauză din oficiu, care au fost supuse dezbaterii contradictorii (în ceea ce priveşte contestaţia formulată de contestatorul-inculpat, indiferent de temeiurile invocate, acestea nu mai pot face obiectul analizei instanţei în condiţiile în care contestatorul-condamnat şi-a retras contestaţia).

Împotriva Sentinţei penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul A. a formulat contestaţie.

În motivarea contestaţiei a susţinut că, în condiţiile în care Curtea de Apel Ploieşti a dispus modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 10 ani şi 8 luni, emis în baza Sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, astfel cum a sesizat Penitenciarul Slobozia, se impunea să se constate că aspectul sesizat nu este unica nelămurire a mandatului de executare sub imperiul căruia se află în prezent contestatorul A.. În esenţă, mandatul este emis pentru o pedeapsă cuantificată în mod eronat, cu referire la greşita contopire a pedepselor calificate ca fiind concurente cu cele pentru care s-a pronunţat pedeapsa pe care o execută în prezent, iar judecătorul delegat trebuia să sesizeze instanţa şi cu aceste aspecte, ce ţin tot de lămurirea dispozitivului sentinţei, în baza căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei.

Astfel, în ceea ce priveşte condamnarea de 1 an cu suspendare, pronunţată prin Sentinţa nr. 54 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 745 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, a susţinut că aceasta nu mai poate face obiectul concursului de infracţiuni stabilit prin Sentinţa penală nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti. În cazul acestei infracţiuni, durata termenului de încercare s-a împlinit la data de 6 iunie 2019, aşa încât, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., în concurenţa infracţională este vizat doar restul de pedeapsă, nefiind reglementat şi adaosul sporului de pedeapsă, aspect care impune îndepărtarea sporului de pedeapsă de 4 luni din cuantumul pedepsei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În ceea ce priveşte condamnarea de 3 ani, pronunţată prin Sentinţa penală nr. 26 din 3 mai 2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 423 din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a susţinut că instanţa a aplicat în mod greşit sporul de 1 an; în mod corect, se impunea să se adauge restul de pedeapsă de 256 zile rămase din condamnarea pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Prin urmare, a arătat că, în mandatul actual de executare a pedepsei, prin îndepărtarea sporului de 4 luni, precum şi a celui de 1 an, scăderea celor 24 de zile de recurs compensatoriu (din M.E.P.I. nr. 32/2016) şi adăugarea restului de pedeapsă de 232 zile, rezultă o pedeapsă de 9 ani, 11 luni şi 12 zile.

A apreciat că, în condiţiile în care Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat cu privire la sesizarea judecătorului delegat, chiar dacă cererea contestatorului a fost retrasă, această instanţă avea obligaţia să se sesizeze cu privire la toate nelămuririle existente în hotărârea care se execută, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, şi în rejudecare, să se dispună îndepărtarea sporurilor de 1 an şi 4 luni, cu adăugarea restului de pedeapsă de 256 zile rămase din condamnarea pronunţată prin Sentinţa nr. 26/2016 a Curţii de Apel Braşov.

Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în limitele învestirii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prioritar, Înalta Curte notează că, pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În speţă, în temeiul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a învestit Curtea de Apel Ploieşti cu o contestaţie la executare, considerând că Sentinţa penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, conţine aspecte ce împiedică executarea pedepsei şi, de asemenea, există cauze de micşorare a pedepsei aplicate. Ulterior, la primul termen de judecată, contestatorul condamnat a renunţat la judecarea cererii formulate, instanţa învestită luând act de retragerea contestaţiei la executare, prin Sentinţa penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, ce face obiectul căii de atac supusă examinării.

Totodată, fiind sesizată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti cu privire la executarea aceleiaşi sentinţe penale, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., prin Sentinţa penală nr. 98 din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti a admis această contestaţie, iar din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, în a cărui executare condamnatul A. se află, a dedus perioada reţinerii, arestului la domiciliu, arestării preventive şi arestării în executarea pedepsei, de la data de 19 noiembrie 2014 la data de 20 noiembrie 2014, de la data de 21 noiembrie 2014 la data de 17 aprilie 2015, de la data de 18 aprilie 2015 la data de 15 mai 2015 şi de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv.

În acest punct de analiză, având în vedere reiterarea pe această cale, a motivelor formulate de contestatorul condamnat în faţa primei instanţe, Înalta Curte aminteşte că cererea de renunţare la judecată este un act juridic unilateral care dobândeşte caracter irevocabil, din momentul în care instanţa ia act de manifestarea de voinţă a părţii, în sensul retragerii cererii, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că susţinerile contestatorului condamnat privind existenţa unor cauze de micşorare a pedepsei, aşa cum sunt arătate în motivele prezentei contestaţii, excedează cadrului procesual, având în vedere limitele învestirii primei instanţei, astfel cum a fost sesizată din oficiu de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, precum şi manifestarea de voinţă a contestatorului condamnat, în sensul retragerii contestaţiei la executare, asupra căreia nu există posibilitatea de revenire.

În ceea ce priveşte incidentul ivit în executarea mandatului mai sus menţionat, sesizat de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Înalta Curte reţine că, în mod corect, acesta a fost subsumat de prima instanţă cazului de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018), dispunându-se deducerea din pedeapsa rezultantă, de 10 ani şi 8 luni închisoare, şi a intervalului de la data de 1 noiembrie 2016 la zi, practic s-a dedus din pedeapsă un interval de timp în care contestatorul condamnat A. nu a fost privat de libertate.

În acest sens, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că, în cauză, se impunea deducerea din pedeapsa principală rezultantă a intervalului de la data de 1 noiembrie 2016 la data de 6 august 2018, inclusiv, având în vedere că, ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, dar anterior soluţionării apelurilor prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020, inculpatul A. a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 26/F/2016 a Curţii de apel Braşov M.E.P.I nr. 32/2016) - prin Sentinţa penală nr. 1515 din 27 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 413 din 6 august 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018.

Procedând în modul arătat, Curtea de Apel Ploieşti a anulat M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015 (definitivă la data de 6 iulie 2020) şi a dispus eliberarea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu sentinţa pronunţată, omiţând însă că, ulterior liberării condiţionate, în baza mandatului de executare anulat, contestatorul condamnat a fost încarcerat la data de 7 iulie 2020, aflându-se în executarea acestui mandat la data soluţionării contestaţiei la executare formulată de judecătorul delegat.

Astfel, având în vedere că din actele dosarului reiese că M.E.P.I. nr. x din 6 iulie 2020, emis în baza Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti (definitivă la data de 6 iulie 2020), a fost pus în executare prin încarcerarea condamnatului A. la data de 7 iulie 2020, Înalta Curte constată că, pe lângă deducerile menţionate în dispozitivul hotărârii atacate, se impune ca din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să fie dedusă şi perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Va desfiinţa, în parte sentinţa contestată şi rejudecând:

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 98 din data de 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează, în parte sentinţa contestată şi rejudecând:

Deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 177/A din 6 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi perioada de la 7 iulie 2020 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.

GGC - CL