Cassation limited to legality: no re-evaluation of embezzlement elements or culpability

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 281 din 2 martie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bistriţa a fost condamnată inculpata A., pentru comiterea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu titlul de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa-Năsăud la datele fixate de aceasta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze un număr de 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Bistriţa sau Primăriei comunei Livezile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., ce reglementează cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 25 şi 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 alin. (1) C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi a fost obligată, în consecinţă inculpata să plătească părţii civile SC B. SRL, prin administrator C., suma de 21.062,88 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, că inculpata A. a fost angajată a SC B. SRL cu sediul în Bistriţa, la punctul de lucru al societăţii - casa de amanet din mun. Bistriţa, str. x, începând cu data de 7 noiembrie 2015, conform Contractului individual de muncă nr. x din 16 noiembrie 2015, având funcţia de amanetar, până la data de 13 aprilie 2016, când angajatorul a emis decizie de încetare a contractului individual de muncă.

Conform fişei postului şi sarcinilor pe care le realiza în fapt, inculpata a avut atribuţii de gestionar cu privire la bunurile materiale şi băneşti ale societăţii (de primire, păstrare şi eliberare a acestora în sensul prevederilor Legii nr. 22/1969). Inculpata s-a ocupat de întocmirea documentelor de amanet, depozitarea obiectelor amanetate, primirea şi eliberarea sumelor de bani conform contractelor de amanet încheiate cu clienţii societăţii, având obligaţia de a verifica şi evalua obiectele primite în amanet, starea şi uzura acestora, de a întocmi note de recepţie a bunurilor rămase în stoc (care devin proprietatea casei de amanet în urma expirării termenelor prevăzute în contractele de amanet).

Inculpata A., în intervalul februarie - aprilie 2016, a întocmit fictiv un nr. de 23 contracte de amanet, pe care le-a completat cu datele personale ale unor clienţi fictivi sau foşti clienţi ai casei de amanet, precum şi cu datele sale personale, prin care a atestat în mod nereal primirea în amanet a unor bunuri (bijuterii din aur: lanţuri, cercei, inele etc.) precum şi presupusa primire de către client a valorii contractului, în realitate sumele înscrise în contracte fiind însuşite în interes personal de către inculpată (în total - 19.830 RON).

Aceste contracte au fost redactate în programul informatic de gestiune, nefiind identificate în formă materială, ci doar în varianta digitală, la dosar fiind depuse contractele imprimate din această evidenţă.

Astfel, inculpata a întocmit următoarele un număr de 23 de contracte fictive.

Din datele existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că aceste contractele de amanet au fost redactate într-un program informatic al casei de amanet de către numita A. şi imprimate de către aceasta, însă în forma lor materială contractele de amanet nu au fost găsite şi nu au putut fi anexate la dosarul cauzei, existând posibilitatea ca acestea să fi fost distruse de către inculpată în vederea îngreunării descoperii lipsurilor din gestiune sau să nu fi fost imprimate.

Din cercetările efectuate în cauză şi din coroborarea probelor administrate, au rezultat următoarele:

La întocmirea unui contract de amanet, clientul amanetează firmei bunul specificat pe verso sub denumirea OBIECT, iar firma ia în amanet bunul descris, fapt pentru care plăteşte clientului suma specificată pe verso sub denumirea VALOARE, iar clientul se obligă se restituie firmei la scadenţa contractului suma specificată + comisionul aferent, bunul rămânând pe perioada contractului în posesia firmei, iar proprietarul bunului este în drept să se prezinte pentru a-şi ridica bunul şi înainte de expirarea termenului înscris în contract. Dacă termenul de restituire a sumei menţionate în contract expiră, obiectele depuse în amanet devin proprietatea casei de amanet, după întocmirea notei de recepţie.

Programul informatic de amanet care există în cadrul casei de amanet aparţinând societăţii B. SRL constă în înregistrarea fiecărui contract de amanet cu datele clientului, specificaţiile obiectului lăsat la amanet, suma achitată clientului, suma pe care clientul trebuie să o achite la expirarea termenului, scadenţa contractului.

În momentul înregistrării contractului în program, suma care apare pe contract intră la rubrica plăţi în registrul de casă de pe ziua respectivă, pentru ca titularul contractului să încaseze suma aferentă contractului, iar registrul de casă reflectă plăţile şi încasările efectuate în acea zi, iar pe baza registrului de casă se înregistrează automat în contabilitatea firmei toate operaţiunile efectuate în casa de amanet.

În programul mai sus menţionat, după expirarea termenului de restituire a sumei din contract, 30 zile+5 zile (timp după expirarea contractului în care bunul stă la dispoziţia clientului), se întocmeşte pentru fiecare contract în parte o notă de recepţie, ca obiectele depuse în amanet de către client să devină proprietatea societăţii B. SRL, iar pe baza notei de recepţie obiectele specificate în contracte devin proprietatea firmei şi se pun în vânzare pentru a recupera suma achitată clientului, aspecte rezultate din declaraţia persoanei vătămate, precum şi din probele anexate la dosar.

Fiind audiată numita C. în calitate de persoană vătămată, aceasta a declarat faptul că la data de 17 noiembrie 2015 a fost angajată numita A. în funcţia de amanetar, conform Contractului de muncă nr. x din 16 noiembrie 2015, pe o perioadă nedeterminată. În urma efectuării unui inventar s-a constatat faptul că numita A. a întocmit 22 de contracte fictive luând datele clienţilor din bazele de date ale casei de amanet şi a sustras sumele de bani aferente contractelor fictive şi ulterior, pentru a împiedica descoperirea lipsurilor din gestiune, le-a introdus pe note recepţie, mai precis le-a redactat în programul informatic de amanet. Persoana vătămată nu poate preciza dacă aceste contracte au fost şi imprimate, întrucât la inventar nu mai existau în forma materială, lipsind atât contractele, cât şi obiectele specificate în contracte.

Tot din declaraţia persoanei vătămate a mai rezultat că inculpata a recunoscut faptele comise, aspecte care reies din documentul intitulat "Declaraţie" din data de 5 aprilie 2016, din care rezultă recunoaşterea faptelor, precum şi angajamentul acesteia către societatea B. SRL de a aduce suma de bani pe care şi-a însuşit-o pe nedrept prin încheierea contractelor de amanet fictive, la acel moment stabilindu-se suma de 20.697,96 RON.

Ulterior, persoana vătămată revine şi arată că a mai descoperit că din trei contracte cu titular D., un client mai vechi, lipsesc 25,89 g de aur (constând în inele, o pereche de cercei, un medalion şi un lanţ din aur), despre care bănuieşte că numita A. şi le-ar fi însuşit la fel cum a procedat cu sumele de bani aferente celorlalte contracte, precum şi faptul că ulterior s-a descoperit un contract care a expirat, în care era pe rol un inel din aur de 3,46 g, încheiat pe numele E. în valoare de 320 RON, care ar fi fost încheiat în fals de către numita inculpată, inel care s-a dovedit a fi dintr-un alt contract cu titular F.

Astfel, prejudiciul produs de către numita A. societăţii B. SRL - Casa de amanet se ridică la aproximativ 20.190,88 RON şi reprezintă sumele de bani sustrase prin încheierea contractelor de amanet fictive împreună cu comisioanele aferente. Din această sumă s-a achitat suma de 500 euro de către numita A.

În faza de urmărire penală, fiind audiată în calitatea de inculpată, aceasta a recunoscut faptele comise, declarând organelor de poliţie faptul că în perioada noiembrie 2015 - aprilie 2016 a fost angajată la societatea B. SRL - casa de amanet în funcţia de amanetar, cu Contractul de muncă nr. x din 16 noiembrie 2015, pe o perioada nedeterminată.

A arătat faptul că a redactat într-un program informatic contracte de amanet fictive atât în numele său, cât şi a prietenului său (G.), dar şi a altor persoane, clienţi mai vechi ai casei de amanet, nume pe care le-a luat din baza de date a casei de amanet şi, de asemenea, a sustras banii aferenţi contractelor pe care le-a întocmit fictiv, întrucât avea nevoie de bani, după cum urmează:

- La data de 22 februarie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 400 RON, contract cu numărul x, având ca obiect un lanţ de 3,25 gr 18 k-750, despre care a declarat că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 22 februarie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 700 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ de 8,65 gr 14 k-585 despre care declară faptul a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, 1-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 22 februarie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 590 RON, contract cu numărul x având ca obiect 2 cercei de 7,65 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 1 martie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 550 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ de 6,36 gr 14 k-585 despre care declară faptul că a încheiat acest contract, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 5 martie 2016 un contract pe numele I. în valoare ce 500 RON, contract cu numărul x având ca obiect o brăţară de 7,14 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei ce amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 7 martie 2016 un contract pe numele I. în valoare de 350 RON, contract cu numărul x având ca obiect un inel de 3,15 gr 18 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 9 martie 2016 un contract pe numele J. în valoare de 600 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ de 7,15 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată:

- La data de 9 martie 2016 un contract pe numele K. în valoare de 1.600 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ de 17,82 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 9 martie 2016 un contract pe numele L. în valoare de 1.400 RON, contract cu numărul x având ca obiect 1 brăţară +un lanţ de 16,20 gr 14 k-585 despre care declară faptul că a încheiat acest contract, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 12 martie 2016 un contract pe numele G. în valoare de 600 RON, contract cu numărul x având ca obiect o brăţară de 7,20 gr 14 k-585 despre care declară faptul că a încheiat acest contract, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 12 martie 2016 un contract pe numele G. în valoare de 700 RON, contract cu numărul x având ca obiect 2 lanţuri+o brăţară de 7,10 gr 14 k-585 despre care declară faptul că a încheiat acest contract, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicai ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 12 martie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 480 RON, contract cu numărul x având ca obiect un inel de 5,79 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 12 martie 2016 un contract pe numele L. în valoare de 1.300 RON, contract cu numărul x având ca obiect un colier de 14,05 gr 14 k-585 despre care declară faptul că a încheiat acest contract, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 14 martie 2016 un contract pe numele J. în valoare de 2.600 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ + un medalion de 26,87 gr 14 k-58 f despre care declară faptul că a l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplica ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani sus-menţionată;

- La data de 15 martie 2016 un contract pe numele L. în valoare de 400 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ + o brăţară de 5,52 gr 14 k-585, despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 16 martie 2016 un contract pe numele M. în valoare de 1.100 RON, contract cu numărul x având ca obiect o brăţară de 11,95 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 16 martie 2016 un contract pe numele I. în valoare de 1.200 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ de 14,11 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei ce amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 19 martie 2016 un contract pe numele I. în valoare de 500 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ + un inel de 17.39 gr 14 k-585 despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată,

- La data de 21 martie 2016 un contract pe numele H. în valoare de 1.250 RON, contract cu numărul x având ca obiect un lanţ + o brăţară de 14,23 gr despre care declară faptul că l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, fără să semneze la rubrica client, l-a depus la dosarul unde se păstrau toate contractele încheiate în casa de amanet şi şi-a însuşit suma de bani mai sus menţionată;

- La data de 12 martie 2016 un contract de amanet cu nr. x întocmit pe numele N. în valoare de 300 RON, contract având ca obiect 2 cercei de 2,41 gr. 14 k-585 cu privire la acest contract inculpata arată faptul că numita N. a depus la acest contract cerceii menţionaţi în contract şi ulterior acest contract a fost încheiat prin achitarea sumei de bani aferentă contractului de către numita N., care şi-a ridicat cerceii, precum şi faptul că acest contract l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat într-un singur exemplar întrucât ea nu avea nevoie de un exemplar, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, iar la rubrica client nu a semnat nimeni întrucât aproape toate contractele sunt nesemnate de clienţi, astfel nu a considerat importantă semnătura clientului N.

Ulterior, înainte de sfârşitul contractului, numita N. a scos din amanet cerceii achitând suma ridicată şi comisionul aferent până în ziua respectivă, iar contractul mai susmenţionat inculpata nu cunoaşte de ce a fost pus pe notă de recepţie întrucât a fost ridicat obiectul contractului, astfel nu-şi aminteşte să fi pus acest contract pe notă de recepţie împreună cu celelalte menţionate mai sus.

- La data de 12 martie 2016 un contract de amanet cu nr. x întocmit pe numele N. în valoare de 770 RON având ca obiect un inel de 8,30 gr + 1 lanţ 14 k-585.

Cu privire la acest contract, inculpata declară faptul că a fost depus la casa de amanet un inel de către clientul N., însă ea a adăugat în contract şi un lanţ care nu a existat faptic niciodată la contract, doar scriptic şi a ridicat suma aferentă lanţului, iar suma aferentă inelului i-a predat-o numitei N.

Cu acest contract a procedat la fel ca şi cu celelalte, respectiv l-a redactat în programul informatic deţinut în calculatorul casei de amanet, l-a imprimat, l-a semnat la rubrica casier, a aplicat ştampila casei de amanet, iar clientul N. nu a semnat la rubrica client din motivele arătate mai sus.

La Contractul cu numărul x din 8 februarie 2016, având ca obiect un lanţ de 6,34 gr 14 k-585 încheiat în numele său, inculpata declară faptul că a depus la acel contract un lanţ, însă lanţul nu avea 6,34 gr, dar nu a putut preciza ce gramaj avea, iar în momentul în care a trecut contractul pe notă de recepţie a luat lanţul care îi aparţinea.

Despre Contractul de amanet cu nr. x din 8 aprilie 2016 întocmit pe numele E. în valoare de 290 RON, inculpata a precizat faptul că nu-şi aduce aminte să fi încheiat un contract cu E. la data de 8 aprilie 2016 şi nici să-l fi pus pe notă de recepţie ulterior.

Ieşirea din casieria societăţii a sumelor corespunzătoare contractelor menţionate este confirmată de înregistrările din registrele de casă informatizate ale societăţii corespunzătoare datelor în care au fost încheiate contractele de amanet sus-menţionate.

Aşa cum s-a precizat, în cursul urmăririi penale inculpata A. a recunoscut, în mare parte, comiterea faptelor pentru care este cercetată, cu ocazia tuturor declaraţiilor susţinute în faţa organelor de urmărire penală, cu excepţia contractelor încheiate aparent cu N. şi E., susţinând că nu-şi aminteşte despre acestea sau că ar fi fost încheiate cu persoanele indicate în contracte, inculpata recunoscând însă prejudiciul total reclamat de persoana vătămată, în cuantum de 21.731,88 RON .

Comiterea actelor materiale ale infracţiunii de delapidare corespunzătoare contractelor încheiate cu N. şi E. a rezultat însă din declaraţiile celor două martore, care au arătat că nu au încheiat şi nu au cunoştinţă despre contractele de amanet analizate, precum şi din declaraţiile administratorului persoanei vătămate şi martorei O. - care a identificat contractul fictiv încheiat cu E.

Inculpata a susţinut că a încheiat corespunzător (parţial, admiţând că a adăugat fictiv bijuterii a căror contravaloare şi-a însuşit-o) contractele cu N., însă din cercetări a reieşit că martora N. a avut încheiat în mod legal un alt contract de amanet cu SC B. SRL la data de 12 aprilie 2016.

Inculpata a mai arătat că deoarece ştia că urma să fie efectuat un inventar, pentru a îngreuna descoperirea contractelor fictive de către conducerea societăţii, a întocmit pentru aceste contracte şi note de recepţie (în programul informatic de gestiune; note care se întocmeau la expirarea termenelor de răscumpărare prevăzute în contractele de amanet, când bunurile amanetate deveneau proprietatea casei de amanet şi contractele erau scoase de pe rolul contractelor active). Notele de recepţie se găsesc imprimate în continuarea contractelor de amanet .

Inculpata a motivat comiterea faptelor prin aceea că în perioada respectivă a avut probleme financiare, arătând că urmărea să nu se afle despre însuşirea sumelor corespunzătoare contractelor fictive şi intenţiona să returneze sumele respective.

S-a procedat la identificarea şi audierea persoanelor în numele cărora au fost întocmite contractele de amanet, după cum urmează:

Cu privire la cele sesizate, martorul M. a declarat, după ce i-a fost prezentat de către organele de poliţie contractul de amanet cu numărul x din 18 martie 2016 întocmit în numele său având ca obiect o brăţară de 11,95 gr evaluată la suma de 1.100 RON, faptul că nu are cunoştinţă despre întocmirea contractului, nu a semnat şi nu a amanetat la casa de amanet în data de 18 martie 2016 vreun obiect, deoarece la această dată era plecat în Germania.

După ce i-a fost prezentat de către organele de poliţie Contractul de amanet cu numărul x din 9 martie 2016 întocmit în numele său, având ca obiect un lanţ de 14 k-585 de 17,82 gr evaluat la suma de 1.600 RON, martorul K. a declarat că nu are cunoştinţă despre întocmirea contractului, nu a semnat şi nu a amanetat la casa de amanet în data de 9 martie 2016 lanţul respectiv.

Martorul L. a declarat, după ce i-au fost prezentate de către organele de poliţie 3 contracte de amanet întocmite în numele său, faptul că nu are cunoştinţă despre întocmirea acestor contracte, nu a semnat şi nu a amanetat la casa de amanet obiectele menţionate în cele trei contracte, aceasta menţionând faptul că a avut mai multe contracte de amanet la acea casă de amanet, însă niciunul în anul 2016.

Cu privire la cele sesizate, martorul G. a declarat, după ce i-au fost prezentate de către organele de poliţie două contracte de amanet întocmite în numele său, faptul că nu are cunoştinţă despre întocmirea acestor contracte, nu a semnat şi nu a amanetat la casa de amanet obiectele specificate în contracte, nici nu a ridicat vreo sumă de bani care să facă obiectul contractelor mai sus menţionate, precizând în acelaşi timp că nu a amanetat niciodată la acea casă de amanet vreun obiect din aur.

Martorul N. a declarat, după ce i-a fost prezentat Contractul de amanet cu numărul x din 12 martie 2016 întocmit în numele său având ca obiect un lanţ de 14 k-585 şi un inel de 8,30 gr evaluate la suma de 770 RON, faptul că nu primit vreodată de la amanet suma de 770 RON pentru obiectele amanetate, deşi a avut mai multe contracte de amanet la casa de amanet din mun. Bistriţa, str. x, astfel contractul mai sus menţionat nu l-a întocmit ea. Precizează faptul că la unul dintre contractele pe care le-a avut la acest amanet, numita A. a mai adăugat un obiect din aur, anunţând-o telefonic în acest sens, lucru cu care a fost de acord, însă nu poate preciza dacă este vorba despre acest contract sau nu.

Cu privire la contractul de amanet cu numărul x încheiat la data de 12 martie 2016 pe numele N. în valoare de 300 RON având ca obiect 2 cercei de 2,41 gr, sus-numita a declarat, după ce i-a fost prezentat de către organele de poliţie, faptul că nu a întocmit acest contract, nu a semnat şi nici nu a ridicat suma ele 300 RON de la casa de amanet.

Audiat fiind, martorul E. a declarat, după ce i-a fost prezentat de către organele de poliţie Contractul de amanet cu numărul x din 8 aprilie 2016 întocmit în numele său având ca obiect un inel de 4 k-585 cu gramajul de 3,46 gr evaluat la suma de 290 RON, faptul că nu are cunoştinţă despre întocmirea acestui contract, nu a semnat şi nu a amanetat la casa de amanet în data de 8 aprilie 2016 obiectele respective, precum şi faptul că nu a întocmit nici un contract în anul 2016 la casa de amanet mai sus menţionată, nu a semnat şi nici nu a beneficiat de vreo sumă de bani anul acesta care să provină din amanetarea vreunui obiect din aur la casa de amanet de pe strada x.

Cu privire la cele sesizate, martorul D. a declarat organelor de poliţie faptul că a amanetat la casa de amanet de pe strada x mai multe obiecte din aur din cursul anului 2015, având mai multe contracte de amanet, fără a avea vreo problemă cu obiectele amanetate până în luna august anul curent, când s-a prezentat la amanet pentru a ridica mai multe obiecte din aur, dându-şi seama în acel moment că îi lipseşte o cruciuliţă din aur dintr-un contract.

Astfel, sus-numitul a declarat că i-a comunicat doamnei C. faptul că îi lipseşte un obiect din aur dintre cele amanetate, respectiv o cruciuliţă, iar doamna C. i-a returnat o altă cruciuliţă, întrucât cea pe care a amanetat-o nu se mai găsea la contract, spunându-i în acelaşi timp faptul că o angajată pe nume A. ar fi sustras sume de bani şi aur din incinta casei de amanet.

Totodată, numitul D. a mai declarat că împreună cu doamna C. a constatat că îi lipsesc mai multe obiecte din aur aparţinând mai multor contracte încheiate la casa de amanet, respectiv două brăţări din aur, o cruciuliţă, un lanţ+o cruciuliţă şi 5 inele, însumând un gramaj total de aproximativ 26 grame aur.

În cauză au fost audiate în calitate de martori şi celelalte angajate ale societăţii, astfel:

Martora O. a declarat că a fost angajată a societăţii B. SRL - casă de amanet, cu punct de lucru în mun. Bistriţa, în perioada 7 septembrie 2015 - 31 iulie 2016, în funcţia de amanetar, ulterior angajării sale a fost angajată şi numita A.

La solicitarea administratorului societăţii s-a efectuat un inventar în urma căruia s-a descoperit faptul că numita A. a întocmit mai multe contracte fictive şi şi-a însuşit banii aferenţi contractelor de amanet, iar pentru a-şi acoperi faptele comise a introdus în note de recepţie toate contractele întocmite în fals.

De asemenea, martora a mai precizat că inculpata a sustras dintr-un plic aferent unui contract întocmit de către O., cu titular F., un inel şi l-a ataşat unui contract fictiv întocmit în numele clientei E., o clientă mai veche a casei de amanet, iar suma de bani aferentă contractului şi-a însuşit-o. Acest aspect a fost constatat în momentul în care respectivul contract a expirat, iar în urma contactării telefonice a titularului pentru a-i comunica acest lucru, E. i-a transmis faptul că nu are în momentul de faţă un contract de amanet şi că a avut un contract de amanet dar în urmă cu aproximativ 6 luni.

Martora a mai declarat că după plecarea numitei A. şi efectuarea unui inventar mai amănunţit în prezenţa colegei sale P. s-a descoperit că lipseau aproximativ 25 gr. de aur din mai multe contracte aparţinând titularului D.

Audiată fiind, martora P. a declarat organelor de poliţie faptul că în timpul unui inventar la care a fost chemată de doamna C., administratorul societăţii, s-a descoperit că din mai multe plicuri aparţinând mai multor contracte lipseau obiecte, iar dintr-un plic aparţinând unuia dintre contractele de amanet încheiat de către numita O., plic în care trebuiau să fie trei inele conform contractului, inculpata a sustras un inel şi a întocmit un contract fictiv unde a depus acel inel şi a sustras banii aferenţi.

Din declaraţia sus-numitei a mai rezultat faptul că împreună cu numita O. au constatat faptul că s-au întocmit note de recepţie de către numita A. în valoare de aproximativ 20.000 RON pentru a acoperi contractele întocmite în fals, întrucât nota de recepţie se întocmeşte în momentul în care contractul expiră, clientul nu se prezintă pentru a ridica obiectul din amanet şi pentru a achita suma aferentă contractului, astfel că obiectul este pus în vânzare.

În legătură cu titularii contractelor de amanet încheiate în fals de către inculpată, respectiv: H., I. şi J., din verificările efectuate a rezultat faptul că datele de identificare ale acestora nu sunt reale (vezi procesele-verbale întocmite şi anexate).

Astfel, inculpata A. a provocat un prejudiciu total societăţii în sumă de 20.190,88 RON, reprezentând sumele de bani aferente contractelor de amanet încheiate în fals, împreună cu comisioanele aferente.

Inculpata A. a acoperit parţial prejudiciul produs persoanei vătămate, prin plata sumei de 500 euro la data de 11 aprilie 2016.

În faţa instanţei de judecată, inculpata nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de delapidare, iar cu ocazia audierii a precizat următoarele:

"declaraţia de la fila x am dat-o în incinta casei de amanet la solicitarea doamnei Q. care m-a ameninţat că va chema poliţia şi voi fi legată dacă nu recunosc delapidarea sumei de aproximativ 20.000 RON. Cele trei declaraţii date la poliţie prin care am recunoscut comiterea infracţiunii le-am dat întrucât anterior scrisesem acea declaraţie olografă, iar doamna Q. mi-a spus că ne putem împăca. Toate aceste declaraţii le-am dat de teamă, fiind ameninţată de patroană ...".

Declaraţia inculpatei nu este susţinută de celelalte probe administrate în cauză, declaraţiile martorilor audiaţi şi mijloacele de probă administrate contrazic susţinerile inculpatei.

Martora O. a declarat că:

"am fost colegă de serviciu cu inculpata cu care am avut o relaţie foarte bună şi care m-a ajutat de fiecare dată când aveam nevoie să fiu înlocuită la locul de muncă. La un moment dat am constatat că a expirat un contract de amanet întocmit pe numele inculpatei, în care aceasta ar fi amanetat un lănţişor de aur. Ataşat contractului trebuia să fie un plic cu acel lănţişor. Constatând lipsa plicului, am anunţat-o pe patroană (d-na Q.) (...) Am mai descoperit un contract de amanetare a unui inel de aur pe numele unei cliente a societăţii, iar când am apelat-o telefonic pentru a o informa că a expirat contractul, doamna respectivă mi-a spus că de mult timp nu a mai amanetat bijuterii la firma la care lucrez eu. Am constatat că inelul respectiv aparţinea unei alte persoane care avea contract pe rol (...) Cu ocazia inventarului, a fost găsit un contract încheiat de mine pentru 2 inele şi un lănţişor de aur, dar în plic s-a găsit doar un inel şi un lănţişor de aur. Am constatat că inelul care lipsea a fost ataşat la un alt contract încheiat pe numele unei alte doamne. De asemenea, am constatat că în mai multe plicuri gramajul era mai mic decât cel trecut în contract. (...) Şi contractele presupus a fi fictive au fost trecute cu siguranţă în registru şi în format electronic, chiar dacă nu au fost tipărite şi pe hârtie. Lângă plic nu era ataşat niciodată contractul, pe plic era trecut nr. de contract, contractul era în format electronic, iar pagina tipărit se păstra într-un dosar. Personal, întotdeauna scoteam şi contractul pe suport de hârtie. Nu pot afirma dacă inculpata a procedat la fel întrucât la un moment dat au intrat doi bărbaţi, iar inculpata prin gemuleţ i-a predat unuia dintre aceştia o sumă de bani, fără ca persoana respectivă să predea vreun bun"

Inculpata A. este cetăţean român, în vârstă de 25 ani, divorţată, cu studii medii, fără ocupaţie, fără antecedente penale, a recunoscut în esenţă faptele comise şi a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul cercetărilor, negând însă comiterea infracţiunii în faza de cercetare judecătorească.

Conform certificatului de cazier judiciar, împotriva inculpatei a mai fost pusă în mişcare acţiunea penală în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind trimisă în judecată - dosar penal al Judecătoriei Bistriţa, repartizat aleatoriu la acelaşi complet de judecată.

Faptele inculpatei A., care în calitate de angajată cu atribuţii de gestionar în cadrul SC B. SRL, în intervalul februarie - aprilie 2016, cu intenţie şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în programul informatic de gestiune al casei de amanet un nr. de 23 contracte de amanet fictive şi şi-a însuşit sumele corespunzătoare în interes personal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale).

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatei de a întocmi în programul informatic de gestiune al casei de amanet aparţinând persoanei vătămate un nr. de 23 contracte de amanet fictive şi de a-şi însuşi sumele corespunzătoare în interes personal.

Urmarea imediată constă în scoaterea definitivă a sumei sus menţionată din sfera patrimonială a persoanei vătămate şi producerea unei pagube acesteia, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Sub aspectul soluţiei procesuale, instanţa a stabilit pe bază de probe că fapta în urma săvârşirii căreia inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauză există dincolo de orice dubiu, constituie infracţiunea reţinută, care a fost săvârşită de aceasta.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen.

Instanţa a considerat că nu este necesar pentru reeducarea inculpatei desprinderea din mediul familial şi social, scopul pedepsei putând fi atins şi fără privare de libertate, ţinând cont şi de faptul că în situaţia de faţă trebuie avute în vedere şi interesul părţilor prejudiciate, care trebuie să îşi recupereze prejudiciul.

Din aceleaşi considerente arătate mai sus, instanţa a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, motiv pentru care, în baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 92 C. pen., termenul de încercare fiind stabilit având în vedere gravitatea faptei.

În privinţa laturii civile, pentru ca inculpata să răspundă civil în procesul penal este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art. 25 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ. şi art. 1381 C. civ.

S-a reţinut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpata pentru suma delapidată în cuantum de 21.062,88 RON, cu titlu de daune materiale.

Din punctul de vedere al dreptului substanţial civil, infracţiunea de delapidare reţinută în cauză reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii materiale, interzisă de art. 1357 C. civ. şi care dă dreptul la reparaţie persoanei prejudiciate, potrivit art. 1381 C. civ.

Raportul de cauzalitate există între fapta ilicită de a întocmi în programul informatic de gestiune al casei de amanet aparţinând persoanei vătămate un nr. de 23 contracte de amanet fictive şi rezultat (însuşirea sumelor corespunzătoare în interes personal), păgubirea părţii civile rezultând din întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Vinovăţia inculpatei sub aspect civil a rezultat din faptul că a avut reprezentarea acţiunilor proprii ca şi a consecinţelor acestora, pe care le-a urmărit.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel inculpata A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) C. proc. pen., arătând că toate probele administrate în cauză au emanat de reprezentanta societăţii, sens în care, s-au listat dintr-un calculator, prin împrejurări necunoscute, un număr de 23 de contracte despre care Ministerul Public a susţinut că, ar fi fost întocmite în mod fictiv de către inculpată. Faţă de aceste aspecte, a arătat că nu este reală această susţinere, motiv pentru care, acele contracte au fost generate şi semnate de către reprezentanta societăţii şi, mai mult decât atât, nu au fost efectuate verificări pentru a se constata cine anume le-a întocmit, pentru ca ulterior, să fie ştampilate de către reprezentanta societăţii. De asemenea, deşi organul de urmărire penală avea posibilitatea de a ridica imaginile video surprinse imediat după săvârşirea pretinsei fapte de către inculpată de la sediul societăţii, nu le-a solicitat.

Cu privire la probatoriul administrat, s-a arătat că la dosarul cauzei au fost depuse registrele de casă întocmite de către reprezentanta părţii civile şi s-a susţinut că, acele contracte sunt generate automat în registrul special, aspect neverosimil, pentru că martora R. a afirmat că acele contracte se înregistrau în registru, sens în care, rezultă că, nu puteau fi generate automat.

Totodată, s-a susţinut nu s-a avut în vedere nici faptul că, acel inventar a fost întocmit după o săptămână, astfel cum rezultă din depoziţiile martorelor audiate în faţa primei instanţe în sensul că, oricine avea acces, atât la casa de marcat, cât şi la programul informatic.

Pe cale de consecinţă, s-a arătat că, hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât, în prezenta cauză, nu s-a demonstrat faptul că, banii încasaţi în baza acelor pretinse 23 de contracte au ajuns în posesia inculpatei.

Prin decizia penală nr. 764 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 281 din 2 martie 2020 a Judecătoriei Bistriţa, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că probele administrate în cauză, în condiţii de legalitate şi loialitate au condus la stabilirea de către instanţa de fond a unei stări de fapt corecte, conforme cu realitatea.

Astfel, Curtea a apreciat că s-a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpatei care, în calitate de angajată cu atribuţii de gestionar în cadrul SC B. SRL, în intervalul februarie - aprilie 2016, cu intenţie şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în programul informatic de gestiune al casei de amanet un nr. de 23 contracte de amanet fictive şi şi-a însuşit sumele corespunzătoare în interes personal, cauzând astfel persoanei vătămate un prejudiciu în valoare de 21.062,88 RON, din care s-a recuperat suma de 500 euro.

Susţinerile inculpatei, reiterate şi ca motive de apel, referitoare la faptul că nu există probe certe din care să rezulte că este autoarea infracţiunii reţinute în sarcina sa, că nu s-a dovedit că şi-ar fi însuşit sume de bani sau bijuterii, s-au dovedit a fi nesincere şi astfel corect înlăturate de judecătorul fondului.

Însuşirea bunurilor aflate în gestiune în baza atribuţiilor de serviciu constituie una din modalităţile descrise în lege, parte componentă a elementului material al infracţiunii de delapidare. Făptuitorul se comportă ca un bun proprietar în raport de aceste bunuri, trecute cu titlu definitiv în stăpânirea sa. Constituie delapidare prin modalitatea însuşire, s-a decis în practica judiciară, fapta inculpatului care, în calitate de casier la o casă de schimb valutar, a sustras sume de bani, producând un prejudiciu persoanei vătămate sau fapta inculpatei, care în calitate de operator calculator, a încheiat fictiv mai multe contracte de amanet cu clienţii, care atestă că aceştia ar fi predat obiecte din aur, primind de la societatea de amanet o anumită sumă de bani, iar în realitate inculpata nu a primit niciun obiect din aur şi şi-a însuşit banii în interes propriu.

După cum s-a subliniat în mod corect în doctrină, simpla creare a posibilităţii de a face acte de dispoziţie cu privire la bunuri aflate în gestiunea/administrarea sa, este suficientă pentru a se reţine în sarcina făptuitorului infracţiunea de delapidare.

În speţa de faţă, s-a dovedit ca urmare a coroborării probelor testimoniale cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpată în cursul urmăririi penale că inculpata avea calitatea de gestionar şi, în această calitate, a întocmit fictiv 23 contracte de amanet, care nu au putu fi însă identificate în formă materială, fiind înregistrate electronic în programul de gestiune informatică.

Curtea a mai arătat că, în considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond redă în mod detaliat argumentele care au stat la baza stabilirii dincolo de orice echivoc a vinovăţiei inculpatei, argumente pe care ni le însuşim în totalitate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, s-a reţinut că instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., de împrejurările concrete de comitere a faptei, de urmarea produsă, de persoana inculpatei care a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptei şi a fost de acord cu despăgubirea părţii civile, dar, ulterior şi-a schimbat conduita, negând săvârşirea faptei.

În acest context, s-a apreciat că judecătorul a dat dovadă de suficientă clemenţă prin stabilirea unui cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare, cuantum ce reflectă gradul de pericol social al faptei şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins şi fără executarea acesteia, dar sub o strictă şi specializată supraveghere.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că, în mod corect, a fost obligată inculpata la plata sumei de 21.062,88 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

Astfel, din actele de la dosar a rezultat că prin încheierea contractelor fictive i s-a cauzat părţii civile un prejudiciu de 20.190,88 RON, iar, 3.106,80 RON reprezintă contravaloarea bijuteriilor lipsă la inventar, suma totală fiind de 23.297,68 RON, din care s-a recuperat suma de 500 euro, adică 2.234,80 RON.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, la data de 19 august 2020 inculpata A., personal (plic, fila x Dosar nr. x/190/2017/RC).

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpata A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea de delapidare.

Pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii, s-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac şi achitarea sa, precum şi suspendarea executării hotărârii atacate.

Prin încheierea din 24 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A., fostă A. împotriva Deciziei penale nr. 764 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

În baza art. 441 C. proc. pen., s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurenta inculpată A., fostă A.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 4 şi s-a fixat termen la data de 5 noiembrie 2020, cu citarea recurentei inculpate A., fostă A. şi a intimatei părţi civile SC B. SRL, prin administrator C. şi desemnarea unui apărător din oficiu pentru recurenta inculpată.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A., fostă A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei A., fostă A. de suspendare a executării hotărârii conform art. 441 C. proc. pen., având în vedere că cererea nu a fost motivată, nefiind identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală, Înalta Curte a apreciat-o ca nefondată.

Examinând pe fond recursul în casaţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., declarat de inculpata A., fostă A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în considerarea cazului menţionat (pct. 7 al art. 438 C. proc. pen.) constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

În acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casaţie, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel legiuitorul prevăzând expres şi limitativ în disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. cazurile în care poate fi declarat recursul în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În susţinerea căii extraordinare de atac, inculpata A., fostă A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie anterior menţionat, recurenta inculpată A., fostă A. a susţinut că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare.

În esenţă, a arătat că, în mod greşit, s-a dispus condamnarea sa în condiţiile în care acţionarea materială de către făptuitor asupra bunului (în speţă, suma de bani) este obiectiv necesară pentru a se putea reţine însuşirea, ca element material al infracţiunii de delapidare.

Astfel, a arătat că la dosar nu există cele 23 contracte de amanet pe care aceasta le-ar fi completat în fals, că a fost listat cuprinsul unui contract, fără a fi menţionată în cuprinsul lor persoana care a semnat în calitate de împrumutat, iar pe verso acestora este copiată o adeverinţă şi o dispoziţie de plată, că organul de urmărire penală avea obligaţia să verifice în sistemul informatic aceste contracte, cu atât mai mult cu au fost generate de către reprezentanta societăţii şi ştampilate de aceasta, precum şi că reprezentanta societăţii a arătat că a listat contractele din calculator, întrucât contractele în forma fizică nu au fost găsite, că a fost depusă o listă a recepţiilor din luna mai 2016 în care sunt menţionate de la numărul crt. 127 recepţiile încheiate de aceasta, însă rubrica "data recepţiei" cuprinde date care nu corespund, menţionându-se data recepţiei 31 martie 2016 pentru toate cele 23 recepţii, că au fost depuse copii după registrul de casă - jurnale care au fost întocmite tot de către reprezentanta societăţii având în vedere că acestea nu au fost coroborate cu documentele fiscale sau alte documente contabile şi că nu exista program care sa genereze automat contractual încheiat în registrul de casă, iar societatea nu utiliza un astfel de program.

S-a mai susţinut că, deşi unitatea economică era dotată cu cameră de supraveghere video, iar la data formulării plângerii, existau imaginile din incinta punctului de lucru unde şi-a desfăşurat activitatea, aceste imagini nu au fost nici solicitate de organul de urmărire penală şi nici societatea nu a dorit să le depună la dosar, deşi le avea înregistrate pe un memory stick, precizând, totodată, că inventarul s-a făcut după o săptămână, perioadă în care oricine putea efectua modificări în baza de date, iar că cele declarate în faţa organelor de urmărire penală, au fost dobândite prin constrângere, sub ameninţarea reţinerii şi arestării.

Despre celelalte contracte, s-a arătat că nu se află la dosarul cauzei, nu s-a efectuat o expertiză contabilă din care să rezulte existenţa lor în evidenţele societăţii, sumele pentru care au fost încheiate şi faptul că suma pretinsă a fost sustrasă şi însuşită de către aceasta, iar pretenţiile civile nu au fost dovedite, solicitarea de efectuare a unei expertize contabile care să lămurească sumele a fiind respinsă.

Înalta Curte reţine că, recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Referitor la susţinerile recurentei inculpate, în sensul interpretării şi analizării prin prisma pct. 7 al art. 438 C. proc. pen. atât a elementelor constitutive a infracţiunii cât şi a formei de vinovăţie, Înalta Curte reţine că, expresia "în condiţiile legii" este lămurită pe deplin de prevederile textelor de lege succed, cu referire la prevederile art. 434 C. proc. pen., în care sunt menţionate hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen. ce vizează cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursul în casaţie declarat de inculpata A., fostă A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, aceasta solicitând achitarea întrucât, fapta de delapidare nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpată cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

În realitate inculpata A., fostă A. solicită pe calea recursului în casaţie de faţă analizarea circumstanţelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie, ceea ce excede limitelor judecăţii în această cale de atac extraordinară. Or, Înalta Curte poate examina cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi să verifice exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că, aspectele invocate de apărare privind lipsa formei de vinovăţie cerută de lege şi care ar putea antrena răspunderea penală a inculpatei, ţine de temeinicia hotărârii şi nu pot fi analizate în această cale de atac.

Recursul în casaţie nu are ca scop remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, astfel că, instanţa de casare nu judecă litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare. Cu alte cuvinte, recursul în casaţie are ca finalitate verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice şi interpretări ale normei ce reglementează cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., rezultă că nu este posibilă o extindere a verificărilor şi la elementele ce ţin de latura subiectivă a faptei, textul limitând analiza instanţei de control judiciar în calea de atac extraordinară doar la elementele ce ţin de latura obiectivă a infracţiunii.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpata A., fostă A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv şi va analiza criticile inculpatei în legătură cu împrejurările faptice reţinute.

Astfel, în mod corect, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatei A., fostă A. care, în calitate de angajată cu atribuţii de gestionar în cadrul SC B. SRL, în intervalul februarie - aprilie 2016, cu intenţie şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în programul informatic de gestiune al casei de amanet un număr de 23 contracte de amanet fictive şi a însuşit sumele corespunzătoare în interes personal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (23 acte materiale).

Potrivit art. 295 C. pen., infracţiunea de delapidare constă în însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

În cauză, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen., se reţine că elementul material constă în acţiunea inculpatei de a întocmi în programul informatic de gestiune al casei de amanet aparţinând persoanei vătămate un număr de 23 contracte de amanet fictive şi de a-şi însuşi sumele corespunzătoare în interes personal.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în scoaterea definitivă a sumei sus menţionată din sfera patrimonială a persoanei vătămate şi cauzarea unui prejudiciu acesteia, iar legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, acesta având reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos.

Practica judiciară a statuat că, fapta inculpatei, care în calitate de operator calculator, a încheiat fictiv mai multe contracte de amanet cu clienţii, care atestă că aceştia ar fi predat obiecte din aur, primind de la societatea de amanet o anumită sumă de bani, iar în realitate inculpata nu a primit niciun obiect din aur şi şi-a însuşit banii în interes propriu constituie infracţiunea de delapidare prin modalitatea însuşire, situaţie întâlnită în cauza de faţă.

Contrar susţinerilor recurentei, fapta reţinută în sarcina sa, astfel cum a fost reţinută, întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de delapidare.

Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susţin recursul în casaţie invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie pornind de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de instanţa inferioară, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpată nu susţin niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurentă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme apreciind că, din situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe în hotărârile pronunţate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de delapidare pentru care inculpata a fost condamnată.

Drept urmare, criticile invocate de recurenta inculpata A., fostă A. sunt neîntemeiate şi, pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va fi respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A., fostă A. împotriva Deciziei penale nr. 764 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 627 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A., fostă A. împotriva Deciziei penale nr. 764 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM