Money laundering conviction overturned: subsequent financial transfers constitute lawful use of fraud proceeds, not criminal concealment

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 200/F din 27.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 5 C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este reprezentată de C. pen. din 1969 şi, în consecinţă, a recalificat fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii).

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 36 C. pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauza de faţă cu pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 383/19.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 342/A/7.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata executată, de la 8.10.2015 la 8.06.2016.

A constatat ca fiind executată pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., în perioada 8.10.2016 - 7.10.2017.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 383 din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul cu nr. x/2013 şi modificată prin decizia penală cu nr. 342A din data de 07.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 244 alin. (1) din Noul C. pen. condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (cu referire la activitatea de avocat).

De asemenea, acesta a fost obligat la plata sumei de 2.186.569,10 RON actualizată în raport cu rata inflaţiei de la data de 27.11.2008 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC B. SRL.

În sarcina numitului A. s-a reţinut, în esenţă, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, că la data de 19.06.2008, cu ocazia formulării cererii de executare silită împotriva persoanei vătămate SC B. SRL, a indus în eroare pe numitul C., executor judecătoresc, susţinând în mod nereal că şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în contractul de asistenţă juridică încheiat cu persoana vătămată la data de 12.10.2007 (în sensul că a fost implicat în încheierea contractului de vânzare - cumpărare dintre persoana vătămată şi SC D. SRL având ca obiect mai multe terenuri) şi, pe cale de consecinţă, că ar fi avut dreptul la onorariul stabilit în contract. S-a reţinut de asemenea că, procedând în acest fel, inculpatul a obţinut în mod ilicit executarea silită a persoanei vătămate şi transferul sumei de 2.159.854,75 RON din contul acesteia în cel al cabinetului său de avocat.

Instanţa de fond nu a insistat asupra situaţiei de fapt reţinute în cauza anterior menţionată, apreciind ca fiind esenţial pentru soluţionarea cauzei că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat împrejurarea că suma de 2.159.854,75 RON intrată în contul bancar al cabinetului de avocat al inculpatului A. la data de 27.11.2008 provenea dintr-o infracţiune de înşelăciune săvârşită chiar de acesta.

A constatat că infracţiunea de spălare de bani, care făcea obiectul dosarului de primă instanţă, a vizat strict operaţiunile financiare efectuate de inculpat cu această sumă de bani după virarea ei în contul bancar al cabinetului său de avocat.

Drept urmare, a stabilit că apărările inculpatului privind infracţiunea de înşelăciune, pentru care a fost deja definitiv condamnat, expuse în cuprinsul declaraţiei din data de 28.03.2018 şi în diverse cereri şi memorii depuse de acesta la dosarul cauzei (faptul că suma de bani avea o provenienţă licită, diverse împrejurări privind încheierea contractului de asistenţă juridică pus în executare, împrejurarea că în faţa executorului judecătoresc a fost reprezentat de un avocat etc.) nu au nici o relevanţă cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care s-a reţinut că majoritatea probelor propuse de inculpat de-a lungul procesului penal au fost nerelevante pentru soluţionarea cauzei.

Revenind la situaţia de fapt, instanţa de fond a constatat că, după ce la data de 27.11.2008, suma de 2.159.854,75 RON a fost virată în contul bancar al Cabinetul de avocat "A.", aceasta a fost supusă următoarelor operaţiuni:

1. - în data de 28.11.2008, din suma de 2.159.854,75 de RON intrată în ziua precedentă în contul cabinetului său de avocat, inculpatul A. a transferat suma de 2.159.008 de RON într-un alt cont deschis pe numele său (IBAN x deschis la data de 06.03.2007 la E. - sucursala F.)

2. - în aceeaşi dată, respectiv 28.11.2008, banii au fost supuşi unei operaţiuni de schimb valutar (RON/euro), iar suma rezultată respectiv 568.531 de euro a fost transferată de către inculpat într-un al cont deschis pe numele său (IBAN x, deschis la data de 06.03.2007 la E. - sucursala F.).

3. - în data de 02.12.2008, suma de 568.536,92 de euro (compusă din suma de 568.531 de euro plus dobânda în cuantum de 4,74 de euro şi soldul iniţial de 1,18 de euro) a fost transferată de către inculpat din contul său (IBAN x) în contul socrului inculpatului, martorul G. (IBAN x deschis la data de 26.06.2008 la E.- sucursala F.).

4. - în aceeaşi dată, respectiv 02.12.2008, din contul martorului G. a fost ridicată în numerar suma de 560.000 euro de către numita H. (fiica martorului G. şi soţia inculpatului A.), în calitate de persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe cont conform documentelor bancare, iar pentru suma de 6.298 de euro s-a constituit depozit. Din analiza rulajului contului deschis pe numele martorului G. a mai rezultat că în urma ridicării în numerar a sumei menţionate s-a perceput un comision bancar în cuantum de 5600 de euro, din care însă 3360 de euro a fost reţinut eronat cu titlu de comision tranzacţie.

5. - tot în data de 02.12.2008, numita H. a depus suma de 560.000 euro (pe care o ridicase în numerar din contul tatălui său) în contul numitului I. (IBAN: x deschis în aceeaşi zi, respectiv 02.12.2008 la E. - sucursala F.).

6. - în data de 16.01.2009, potrivit extrasului de cont pus la dispoziţia parchetului de către E., numita H. a efectuat două ridicări de numerar în sumă totală de 557.850 euro (554.503 euro + 3.347 euro).

A reţinut aceste aspecte pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 23.06.2017 şi a documentelor provenite de la E., reţinând că inculpatul nu a contestat circuitul financiar stabilit de organele de urmărire penală.

De asemenea, a reţinut că numitul I. (în prezent decedat) era naşul de cununie al soţilor A. şi H., că în cererea de deschidere a contului bancar în euro, I. a menţionat că sursa fondurilor care urmau să intre în acest cont reprezenta "cadou fin" şi că persoana împuternicită să efectueze operaţiuni pe acest cont era numita H..

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa de fond a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de spălare de bani pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că operaţiunile financiare efectuate de acesta într-un interval foarte scurt de timp, care au presupus trecerea unei sume foarte mari de bani prin 3 conturi bancare diferite, inclusiv o retragere în numerar şi o depunere a acesteia într-un alt cont bancar efectuate în aceeaşi zi (2.12.2008) sunt lipsite de orice justificare economică.

Totodată, a constatat că nu există nici un motiv licit pentru ca în aceeaşi zi, inculpatul să transfere suma de 568.536,92 de euro în contul socrului său, apoi soţia sa să retragă în numerar suma de 560.000 euro din contul menţionat, pe care să o depună în final contul naşului de cununie.

Susţinerile inculpatului în sensul că retragerea în numerar a sumei de 560.000 euro s-a făcut din cauza crizei financiare şi a neîncrederii în solvabilitatea unităţii bancare au fost apreciate ca fiind vădit necredibile, în condiţiile în care aceeaşi sumă de bani retrasă în numerar la data de 2.12.2008 din contul numitului G., socrul inculpatului, a fost depusă în aceeaşi zi, la aceeaşi unitate bancară, într-un cont deschis tot la data de 2.12.2008 de naşul de cununie al inculpatului, I..

La fel de neplauzibile au fost apreciate şi afirmaţiile inculpatului privind faptul că banii au fost depuşi în contul lui I. deoarece acesta "era singura persoană în care a avut încredere", în condiţiile în care nu exista nici un motiv ca suma de 560.000 euro să nu fie depusă în propriul său cont bancar.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că, prin efectuarea tuturor operaţiunilor anterior descrise, inculpatul nu a urmărit decât să ascundă provenienţa sumei de bani obţinute în urma comiterii unei infracţiuni de înşelăciune, păstrându-şi în acelaşi timp controlul asupra acesteia.

În acest context, s-a reţinut că inculpatul era conştient de faptul că persoana vătămată prin comiterea faptei de înşelăciune, SC B. SRL, era la curent cu activitatea sa infracţională (punerea în executare în mod nelegal a contractului de asistenţă juridică) şi că efectua deja demersuri în vederea stopării acesteia (contestaţia la executare formulată de SC B. a fost, de altfel, admisă în luna martie 2009). Nu s-a pus problema ca inculpatul să nu fi cunoscut provenienţa ilicită a sumei de bani în condiţiile în care aceasta a rezultat dintr-o infracţiune comisă de el însuşi.

În drept, fapta inculpatului A., care, în perioada 27.11.2008 - 16.01.2009, după ce a încasat în contul cabinetului individual de avocat "A.", deschis la E., suma de 2.159.854,75 de RON (echivalent al sumei de 568.536 de euro) provenind din săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., în scopul de a ascunde provenienţa sumei de bani obţinute ilicit, a efectuat atât direct cât şi indirect, prin intermediul soţiei sale, H. o serie de operaţiuni bancare succesive, respectiv schimb valutar, transferuri, depuneri şi retrageri de numerar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului nu a putut fi încadrată în disp. art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a solicitat acesta. În acest sens, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 incriminează "ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", în timp ce art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 incriminează "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni".

S-a apreciat că, în mod evident, acuzaţia adusă inculpatului nu constă în faptul că ar fi dobândit, deţinut sau folosit suma de bani provenită din săvârşirea unei fapte de înşelăciune, ci în aceea că, după comiterea infracţiunii de înşelăciune, a efectuat demersuri ample în vederea ascunderii produsului infracţional, prin operaţiuni succesive asupra sumei de 2.159.854,75 de RON obţinută fraudulos (schimbarea acesteia în euro, transferarea într-un alt cont bancar aparţinând socrului său, retragerea în numerar a sumei, urmate de depunerea sa într-un cont bancar aparţinând naşului său de cununie şi în final de retragerea în numerar a acesteia).

Referitor la legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a constatat că aceasta este reprezentată de dispoziţiile C. pen. din 1969, în vigoare la data comiterii infracţiunii. În acest sens, instanţa a avut în vedere împrejurarea că sub imperiul vechiul C. pen. efectele circumstanţelor atenuante (care urmează a fi reţinute în cauză) erau vădit mai favorabile, presupunând o reducere mult mai amplă a pedepsei decât cea reglementată de dispoziţiile C. pen. în vigoare la momentul de faţă.

Reţinerea C. pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, a produs efecte şi asupra încadrării juridice a infracţiunii de spălare de bani care, la data săvârşirii, era incriminată, în aceeaşi formă ca şi în prezent, de disp. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea medie a infracţiunii comise, reţinând că, deşi suma de bani supusă spălării a avut un cuantum ridicat, operaţiunile efectuate de inculpat nu au avut o complexitate deosebită, fiind descoperite cu uşurinţă de organele judiciare. Totodată, de la data comiterii infracţiunii şi până în prezent, într-un interval mai mare de 10 ani, inculpatul nu a mai săvârşit fapte penale, executând inclusiv pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune din care a provenit suma de bani spălată. Judecătorul fondului a constatat şi că sesizarea instanţei cu infracţiunea care face obiectul cauzei de faţă s-a realizat cu mare întârziere, abia la 22.09.2017, în condiţiile în care organele de urmărire penală fuseseră sesizate cu activitatea infracţională a inculpatului încă din anul 2008 şi aveau cunoştinţă despre operaţiunile financiare efectuate de acesta cel puţin din anul 2013.

Instanţa de fond a apreciat că nu se poate face abstracţie nici de împrejurarea că pentru infracţiunea de înşelăciune din care a provenit suma de bani supusă spălării, vădit mai gravă decât infracţiunea subsecventă, inculpatului i s-a aplicat minimul special al pedepsei prevăzute de lege, 1 an închisoare. Pedeapsa redusă aplicată inculpatului reprezintă totodată şi o compensare a acestuia pentru vădita întârziere cu care organele de urmărire penală au instrumentat prezenta cauză.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul inculpatului A. este fondat pentru considerentele redate în continuare.

Aşa cum s-a reţinut, prin Sentinţa penală nr. 383/19.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 342/A din 7.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. a fost condamnat la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. De asemenea, a fost obligat la plata sumei de 2.186.569,10 de RON (actualizată) până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC B. SRL.

S-a reţinut că acuzaţia adusă inculpatului nu constă în faptul că ar fi dobândit, deţinut sau folosit suma de bani provenită din săvârşirea unei fapte de înşelăciune, ci în aceea că, după comiterea infracţiunii de înşelăciune, a efectuat demersuri ample în vederea ascunderii produsului infracţional, prin operaţiuni succesive asupra sumei de 2.159.854,75 de RON obţinută fraudulos (schimbarea acesteia în euro, transferarea într-un alt cont bancar aparţinând socrului său, retragerea în numerar a sumei, urmată de depunerea sa într-un cont bancar aparţinând naşului său de cununie şi, în final, de retragerea în numerar a acesteia).

Fapta inculpatului A., în modalitatea descrisă nu este prevăzută de legea penală.

În primul rând, banii obţinuţi din înşelăciune (la plata cărora a fost obligat inculpatul) puteau fi reţinuţi de inculpat, folosiţi, remişi oricărei persoane (rude, cunoştinţe), depuşi la bancă etc. şi putea dispune de aceştia în orice modalitate.

Faptul că au fost depuşi la bancă (pe numele său, al socrului etc.) nu înseamnă că a comis infracţiunea de spălare de bani, întrucât s-ar ajunge în situaţia ca, în toate cazurile în care se reţine infracţiunea de înşelăciune sau altă infracţiune de prejudiciu - furt, gestiune frauduloasă etc., să fie reţinută concomitent şi infracţiunea de spălare a banilor, ceea ce excede normei de incriminare a acestei din urmă infracţiuni.

Operaţiunile bancare derulate de inculpat - schimbarea banilor în euro, depunerea în conturi bancare, etc. nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, ci reprezintă o modalitate de folosire a acestora, astfel că se impune achitarea inculpatului, întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, prejudiciul produs prin înşelăciune va fi recuperat tot de la inculpat, aşa încât, nu poate opera o dublă impunere, atât prin obligarea inculpatului la despăgubiri civile, ca urmare a infracţiunii de înşelăciune, cât şi prin confiscarea de la inculpat a aceleiaşi sume de bani, ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor.

În ceea ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei la 3 ani închisoare, urmează a fi respins ca nefondat, atâta vreme cât se apreciază că se impune achitarea inculpatului întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 200/F din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, desemnat după rezilierea contractului cu apărătorul ales, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 200/F din 27 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, desemnat după rezilierea contractului cu apărătorul ales, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - GV